643 matches
-
și speculație. Locul lui Kogălniceanu în istoria liberalismului la noi este dintre cele mai proeminente, foarte apropiat de al lui I. C. Brătianu. Kogălniceanu are, de asemenea, o operă parlamentară comparabilă cu a conservatorilor P. P. Carp sau Titu Maiorescu, o oratorie ideologică pusă foarte bine în valoare de profesionalismul ediției realizate de Georgeta Penelea Filitti. Ar trebui să fie în bibliografia obligatorie a parlamentarilor noștri de astăzi.
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
tăieturi din text, marcate cu croșete), iar altele au fost cu totul eliminate. Și ediția a mers înainte, încît în 1979 se încheia cu al zecelea volum, conținînd bibliografia și indicele întregii ediții. Dar ediția nu trebuia lăsată așa, cu oratoria lui Delavrancea hăcuita. Editoarea, dna Emilia St. Milicescu, nonagenara (între timp a decedat) a găsit energia necesară pentru a purcede acum doi ani să realcătuiască materia integrală a celui de-al optulea volum al ediției, pregătindu-l pentru tipar, iar
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
Cînd, în 1894, la 38 de ani, devine deputat liberal era autorul a trei volume de proza. Dramaturgia să, acea splendită trilogie istorică, va veni mai tîrziu, în 1909 (Apus de soare) și 1910 (Viforul și Luceafărul). Și, oricum, vocația oratoriei manifestată în dramaturgia să, a fost anunțată de oratoria parlamentară. Devenise, deci, în 1884 liberal, intrînd în parlament ca deputat, în noiembrie 1894, la o alegere parțială. Țara era condusă de guvernul conservator Lascăr Catargiu care a fost premier din
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
liberal era autorul a trei volume de proza. Dramaturgia să, acea splendită trilogie istorică, va veni mai tîrziu, în 1909 (Apus de soare) și 1910 (Viforul și Luceafărul). Și, oricum, vocația oratoriei manifestată în dramaturgia să, a fost anunțată de oratoria parlamentară. Devenise, deci, în 1884 liberal, intrînd în parlament ca deputat, în noiembrie 1894, la o alegere parțială. Țara era condusă de guvernul conservator Lascăr Catargiu care a fost premier din noiembrie 1891. Dar conservatorii guvernau țara încă din martie
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
Arianei din opera "Ariana din Naxos", această ultimă partitura beneficiind de interpretarea de excepție a sopranei Iulia Varady. Ea este o artistă complexă, de o mare cultură muzicală, o stilista desăvârșită care excelează atât în opera dar și în lied, oratorii sau lucrări vocal-simfonice. Am putea spune, ca o continuă astăzi în mod deosebit pe Elisabeth Schwartzkopf. D.F. Diskau a condus cu discreție și fină nuanțare partiturile straussiene. Orchestră din Paris a oferit un program de clasă înaltă sub baghetă lui
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
de moralist. Este vorba de Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare (1883) și Din experiență (1888). Portretul, așa cum îl reconstituie Mihai Zamfir, nu e străin de o anume tentație a mărturisirii: „Practica avocaturii decenii la rând, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
experiență (1888). Portretul, așa cum îl reconstituie Mihai Zamfir, nu e străin de o anume tentație a mărturisirii: „Practica avocaturii decenii la rând, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în scris ca un orator, nu a privilegiat latura orală a discursului; dacă argumentarea sa este
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
romane. De aceea, îl putem considera cu îndreptățire întemeietorul terminologiei filozofice latine după calapod grecesc, un începător de drumuri care a așezat temelia limbii scolastice a gîndirii medievale. De pildă, după cum precizează Traian Diaconescu în studiul său introductiv la Arta oratoriei, Cicero a consacrat tălmăcirea termenului logos prin latinescul ratio, pentru ca tot el să introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
logos prin latinescul ratio, pentru ca tot el să introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea de față, Partitiones oratoriae (Arta oratoriei), face parte din corpusul scrierilor ciceroniene despre retorică, alături de De oratore (Despre orator), Orator (Oratorul), Brutus și De optime genere oratorum (Despre cel mai bun gen al oratorilor). Judecată strict sub unghiul conținutului, avem de-a face cu o sobră
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
ciceroniene despre retorică, alături de De oratore (Despre orator), Orator (Oratorul), Brutus și De optime genere oratorum (Despre cel mai bun gen al oratorilor). Judecată strict sub unghiul conținutului, avem de-a face cu o sobră și aridă incursiune în mecanismul oratoriei antice. Pedant și meticulos, Cicero dezvăluie rețeta ce se ascunde în spatele virtuozităților retorice. Sîntem purtați cu acuratețe în structura unui discurs alcătuit după regulile genului - exordium, narratio, argumentatio, peroratio - și apoi sîntem inițiați în polemica iscată între cele două curente
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi nici o trecere? Sînt cel puțin patru cauze care fac ca oratoria să fie privită ca o anacronică îndeletnicire. Prima ține de spiritul epocii în care respirăm, un spirit pătruns de o vădită accelerare a ritmului vieții, dar o accelerare care nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande lexicale. Preferi scurtimile argotice și șabloanele subînțelese, adică exact elementele care nu cer un dram de oratorie. A doua cauză vine în prelungirea celei dintîi. E vorba de mutația mentală pe care rețeaua imaginilor televizate a provocat-o: cuvîntul a fost detronat de efectul vizual și de iuțeala asocierii de imagini izbitoare, semn că în creierul nostru
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
de aceea, un om care vine la televiziune ca să vorbească plictisește. Dacă ar trăi astăzi, Cicero ar avea o audiență bătînd spre zero și ar fi silit să renunțe la pîinea oratorică. În replică, ar scrie o carte intitulată Prohodul oratoriei și s-ar grăbi să-și găsească o ocupație mai potrivită înzestrării sale. A treia cauză are croială psihologică: siliți să trăiască într-un necurmat climat de agresiune mediatică, oamenii și-au pierdut atît de mult naivitatea încît nu mai
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
aseptic, chiar dacă nu ne hrănește deloc. Și, riscînd invocarea unei teme într-atît de clasice că a devenit banală, limba rămîne totuși hrana privilegiată a sufletului. Fără cultivarea ei, firea omenească își pierde hramul cultural. Trăgînd linie și făcînd bilanțul, despre oratorie nu se poate vorbi decît la trecut, ceea ce nu ar fi atît de îngrijotător dacă, în subsidiar, fenomenele care au dus la eliminarea retoricii nu ar provoca totodată sleirea limbii și destrămarea sufletului. Or astăzi asistăm la o abrutizare colectivă
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
palatul CEC-ului, sau cea a Dîmboviței, "noroioasă și murdară". Apoi detalii despre petreceri, sindrofii și baluri, despre orașul rămas pustiu toamna, cînd boierii plecau la moșie pentru culesul livezilor și viilor, povești despre biserici, presă și mai ales despre oratorii din parlamentul epocii. Despre teatre, despre reviste și cercuri literare, despre scriitori, despre Gherofobia domnului Hasdeu ("Curioasă e mînia lui Hasdeu în contra domnului Gherea!") Postfața e scrisă de Dan C. Mihăilescu și e o privire asupra textului ce gustă pe
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
citez pe soțul meu, în peisajul plin de soare al portului mediteranean. A fost o dragoste de tinerețe. Astăzi, privind în urmă, știu că am iubit cu adevărat un singur personaj istoric, pe Mihail Kogălniceanu. Am publicat 7 volume din Oratoria lui, am scris despre el, i-am descifrat scrisorile, ceea ce e o adevărată încercare a răbdării, mă duc în fiecare an la mormăntul lui și fac puțină ordine în bălăriile și oțetarii care-l copleșesc. Îl simt aproape și uneori
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
nimeni o nouă religie noi zeități un nou alfabet în fiecare zi descopeream un nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea pe morminte și-acoperișuri dormeam îmbrățișați cu întunericul ignorând străzile ce alergau una după alta ignoram oratorii inculți ai piețelor zgomotul de roți și copite neștiutori de soarta celor ce tremurau la toate ucazurile ca iepurele pe arătură în ziua vânătorii ascultând la radioul cu galenă deciziile înțelepte ale guvernului ignoram fumul de pe scenele puterii eram doar
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
se între-pă-trundeau în acele zile. Și mai puteai vedea și auzi pe Calea Victoriei, pe Dionisie Lupu, în Mântuleasa ceva ciudat, neașteptat, ceva tulburător care apare negreșit la marile nenorociri în fața cărora ființa umană e neputincioasă: misticii de toate nuanțele, iluminații, oratorii stradali anunțând vehement parusia, sfârșitul lumii, necesitatea pocăinței. Bucureștenii mai aveau totuși o salvare: autohtonul, nedezmințitul haz de necaz. Iată și gluma (scrâșnită, macabră, forțată, dar totuși glumă) care circula în acele zile: "Dumnezeu juca șeptic cu pământenii. Oamenii au
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Predilecției pentru păstrarea echivocurilor i se adaugă tiparul eliptic al expresiei scrise, Gh. Vlăduțescu scriind cum vorbește: fraza are bucle, virgule și pauze impuse de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor. Această supunere a prozodiei la cadența oratoriei încarcă textul cu oțioase ticuri verbale și cu dese divagații. Dulceața lor, pe cît de îndreptățită în cursul vorbirii libere, pe atît de specioasă, cade în chenarul paginii scrise. În concluzie, o carte bine documentată, a cărei temă mortuară nu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
reabilitat, contra lui G. Călinescu și Al. Piru, Eufrosin Poteca (1786-1858) - „acest romantic este și un prudent iluminist” -, ajunge, iată, ilustrativ pentru două grele paradigme culturale. Romantismul Biedermeier, numit în mod curent „îmblânzit”, aici e fixat în sinonimul „strunit”. Barocul oratoriei sacre franceze este constat la E. Poteca, arhimandritul „exilat în Oltenia de Vest”, la Mănăstirea de la Gura Motrului, romanticul și iluministul, un autor complex, iată, aproape complet ignorat nu doar ca atare, dar oricum. Nemoianu crede că nici în comunism
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
nu tematic - așa cum au făcut, pe urmele lui Zigu Ornea, editorii anteriori -, ci cronologic. Criteriul, încălcat numai în cazul articolelor publicate în serial, permite reconstituirea fidelă a devenirii ideilor lui C. Stere, reconstituire facilitată și de includerea în volum a oratoriei sale politice și a unor scrisori din aceeași perioadă. Putem vedea, pas cu pas, cum socialismul utopic și ușor anarhic de la Gimnaziul nr. 1 din Chișinău capătă, odată scriitorul transplantat în mediul românesc, accente pe de-o parte liberale, pe
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
morții se transformă într-un topos personal, mai puternic decît locul comun romantic. Contemporanii glumeau pe seama poetului, gata oricînd să aștearnă pe hîrtie cuvîntări funebre și panegirice ale personalităților dispărute; era vorba de o atracție mai profundă decît aceea a oratoriei mondene; ea l-a împins pe autor să exalte, cu pană inspirată, trecerea din viață a lui Dinicu Golescu, a fostului domnitor Grigore Ghica, a vornicului Mihail Manu etc. De la „lumea cealaltă” înțeleasă în sens spiritual, Heliade a trecut ușor
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
a adăugat, în chip de geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
capul asupra pămîntului; și fui răpit cu mintea în mijlocul meditațiilor mele. “ (Souvenirs et impressions..., varianta românească, 14). Ce păcat că nu s-au păstrat variantele românești ale tuturor scrierilor în limba franceză din perioada exilului! Probabil că în limba română oratoria heliadescă ar fi fost și mai strident-neologică. Acest stil s-a propagat însă cu repeziciune în toată diaspora românească. Celebra Cîntarea României de Alecu Russo, studiile lui Bălcescu, proclamațiile politice ale lui C.A.Rosetti, ba chiar manifestele semnate de
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]