3,552 matches
-
evadări în natură și trezirea în măruntul cotidianului se produsese prea brusc... Manifesta o lipsă de trebuințe, de impulsuri, de tendințe. Îi era suficient să zacă într-un fotoliu cu ochii în gol, o imagine ce amintea cumva de un orb. Poate în timpul acesta, mintal, elabora o orientare anticipată, conștientă a resurselor sale nervoase pentru că, foarte curând, după ce traversă acele zile de absență, îi spuse Carminei că el trebuia să se apuce de învățat și ea, ar fi foarte bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare, ca noaptea, În mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm judecata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Șichy, ce-ți spun acum: a fost literatură de sertar, în timpul proletcultului. Capodopere de sertar. Lucian Blaga a terminat Hronicul și cîntecul vîrstelor în '46; a apărut postum. Sonetele (...) lui Voiculescu postum, în '65; povestirile, postum, în '66; romanul Zahei orbul, postum, în 70, an fast, an de vîrf al "dezghețului" cultural. Și poeziile lui Radu Gyr. Se transmiteau prin morse, din celulă în celulă. De-un timp, Tano nu ne mai spionează prin geamul ușii de la intrare. Pentru că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi înainte cum merge orbul din parabolă? Și se oprește, fulgerat de cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi înainte cum merge orbul din parabolă? Și se oprește, fulgerat de cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut cu auzul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
căsătoriți), înjugați în a chinui lumea, în a-i face rău. Să-mi ierte cititorii paranteza asta. Nu voiam să apar în ochiul lui Russ. (De ce-oi spune mereu ochiul? De ce-mi vin în minte numai cuvinte ca orb, orbecăind, orbitor? Pînă și verbul a vorbi îl decupez acuma: (v)orbesc. Nu mă auzi, Ana? Ce faci, plîngi? Haide, plîngi. Trebuie să plîngi puțin și pentru mine. Nici eu nu mă tem de lacrimi. Unui bărbat nu i-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei ce o acceptă cu stoicism așa cum suportă istoria, care e deasupra voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la care renunțasem și, datorită personajului meu, Mioara, m-am reîntors în tărâmul fără umbră, necreat, dar existând, pentru că era ascuns orbilor. Fusesem orb. De-acum înainte, chiar dacă uit, Mioara, oprește-mă! Dacă refuzi, transformă-te în acel loc de niciunde, ca să pot vedea. Ca-n basmele lui Ispirescu, fii fântână, lac, pădure de fier, munți de oțel care se bat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu realizam ce mai căutam eu printre ei, cine m-a adus acolo și de cât timp. Orbisem temporar. Nu mai vedeam pe Any Palade, nu iubeam femeia, ci dragostea, vedeam doar succesul rolurilor mele, și nu învățăturile școlare. Eram orb la creșterea orașului, vedeam doar lespedea cerului cum îl apăsa până când într-o zi îl va îngropa, noi devenind morminte într-o necropolă necunoscută, priveam Dunărea, dar nu vedeam cum Chirilă și Halipa deveneau, odată intrați în apă după plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-s baliverne, reia Bătrînul, notițele lor contra notițelor lui Roja, care i-au parvenit direct dintr-o sursă de încredere, un prieten care a fost acolo, absolut obiectiv. Adică și-o trăgeau pe la spate fără scrupule, dom’ Colonel, numai un orb nu și-ar fi dat seama, cu mențiunea că Securitatea a avut întotdeauna un ascendent asupra Castraveților, din cauză că Piticul le-a dat întotdeauna nas, i-a avantajat în contactele pe care le-au avut cu celelalte instituții ale statului. Al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aștept să văd ce o să se întîmple, zice Comandantul — Aici greșești capital, spune grav Regizorașul, forțîndu-se din nou să pară cît mai convingător. Toată lumea se mișcă, intră în acțiune, vrea să facă ceva, doar voi stați în așteptare ca niște orbi, răbufnește. Știți cine o să vă poarte de grijă în cazul ăsta? — Hai lasă că n-o fi dracul chiar atît de negru, doar n-o veni sfîrșitul lumii chiar acuma. Piticul o să înțeleagă că i-a trecut vremea, o să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și lui Tîrnăcop, imediat ce m-am amestecat în mulțime n-am mai fost eu însumi. — Mi s-a întîmplat și mie pentru cîteva minute, recunoaște Gulie, am bîjbîit înainte cu gloata fără să știm încotro, de parcă am fi avut cu toții orbul găinilor. — Și dopuri în urechi, completează Tîrnăcop. — Pe asta au mizat și uite că le-a ieșit, reia Dendé, chiar dacă o parte a planului a fost improvizată la fața locului, nu s-a găsit nimeni să răstoarne situația. — Greșit spus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zile și asta fac, observ cu atenție tot ce se întîmplă în jur și mă tot minunez cum de n-am dat în icter după cîtă întoxicare a trebuit să înghit. Care teroriști? Care trupe antrenate special? Sau am eu orbul găinilor și nu mai sînt în stare să văd ce se petrece chiar sub nasul meu? — Dacă Armata n-ar fi intervenit aici și n-ar fi deschis focul, zise Bulgarul, adio aeroport, adio obiectiv strategic. — Degeaba încerci să insinuezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
interviurilor este utilizată rar sau deloc. Atunci însă când autorul interviurilor pune în funcțiune flașneta poetizării emfatice, comunicarea dintre el și intervievat se întrerupe. Frumusete si infrumusetare Una este să vezi frumusețea lumii înconjurătoare, pe lângă care alții trec ca niște orbi, și alta să înfrumusețezi realitatea, după metoda „te-am spălat, te-am pieptănat, fundă roșie ți am pus“. Această înfrumusețare exterioară a realității o practică pe scară largă Ioan Nistor, în volumul de versuri Metamorfoze (Emia, Deva, 2007). Unele dintre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oară. Plombează, Dumnezeul meu, cu mine acest crater ce mi se deschide tot mai adânc în suflet! Dar, până atunci, rogu-te, ține-mi ochii deschiși, Tată Ceresc, sau ia-mă de mână precum a făcut-o Fiul Tău cu orbul din Evanghelie. Trece-mă pragul casei tale, Stăpâne, și îngăduie-mi să mă culeg din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul transmis tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată mai puține. Este una dintre tehnicile de scriere și de citire ale orbilor, cea mai recentă, cea mai eficientă, Întemeiată pe abilitățile „sintezei vocale“, după cum a fost botezat programul În stare de isprăvile Înfățișate mai sus și a căror serie este departe de a se Încheia. Așa cum și Înșiruirea aici a tehnicilor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
recentă, cea mai eficientă, Întemeiată pe abilitățile „sintezei vocale“, după cum a fost botezat programul În stare de isprăvile Înfățișate mai sus și a căror serie este departe de a se Încheia. Așa cum și Înșiruirea aici a tehnicilor de scriere ale orbilor se află abia la Început. Eu m-am Îndeletnicit cu vreo nouă din ele, iar viața mea de pînă acum, În tot ce are ea mai intim, mai insolit, mai adînc, e legată de aceste meșteșuguri ale Întrețeserii grafemelor În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
antreneze auzul, văzul și pipăitul, cele trei simțuri cu acces la feluritele modalități de scriere și tipărire. Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la cultură și mai cu seamă la educație, documente de multe ori destinate sfredelitor timpanelor bine capitonate ale autorităților. Am mai curtat tema În eseuri asupra unor creatori ai codificării și descifrării sistemelor de semne, asupra unor inventatori ai criptării
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mitatea omului nu era asaltată, ci tratată cu precauție, cu introduceri politicoase, cu pretexte plauzibile. Am fost invitat Însă mai ieri la o emisiune de televiziune cu incursiuni În viața socială și culturală, iar genericul proclama: „Lumea văzută de un orb!“ Așadar, nu de un scriitor, de un profesor, de un radiojurnalist ori, simplu, de un cetățean, repere la care se poate adăuga semnalmentul „orb“, ci de un Zoon Exoti kon. Efectul vizat prin contrast de participiul „văzută“ nu scuză mizerabilismul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unde se Înregistrează cărți / te pui la microfon și le citești cu voce tare“. Vine vorba În Epistolar tot de citit și de ascultat, pe alocuri și de scris În regimul absenței vederii. Dar se intră și În labirintul imaginației orbilor și al felului lor de a visa, se urcă În acest turn al sensurilor lui Babel și se iese pe scara de incendiu. Apoi, nu m-am putut stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul din literatura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iese pe scara de incendiu. Apoi, nu m-am putut stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul din literatura română redactat cu ajutorul unei voci electronice, povestire În care apare ca personaj secundar, Însă cu suficient rol catalizator, orbul Andrei Cuc. — Bine-ai venit, măi Andrei Cuc, mă Întîmpină un prieten poet din Iași, bucurîndu-mă cu dovada citirii cărții. — Nu sînt eu, frate, e doar o parte din mine În Cucul ăla! Eu, ca și Flaubert cu Emma, sînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu mai vorbim de Cervantes care, inventînd risipa de drumuri de-a lungul și de-a latul Spaniei, nu Încăpea cu Don Quijote pe aceeași mîrțoagă și nici cu Sancho pe același măgar. O lumină fosilă În internatul unei școli pentru orbi, dispariția brumei de vedere a cîte unui copil ține mai curînd de banalitatea supărătoare, de sîcÎielile previzibilului: — Ați auzit? A orbit Mircea de la C! — Păi, asta-i veche de două săptămîni. Iar pînă duminică, cred că orbește și Vasile de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna august. În a doua jumătate a lui septembrie, cu siguranță, nu mai vedeam nimic, dar faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din Cluj, cînd m-am luat la Întrecere la fugă cu alți băieți, cu toții simțind că păstrăm urme de lumină Între gene. Alergam În direcția clădirii școlii. Ceilalți s-au oprit la linia de sosire, În schimb, eu am scăpat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu timpul... Cu timpul istoriei. Nu aveam de unde să știu atunci, dar am aflat mai tîrziu, că orășelul se numise o vreme Vasile Roaită, iar Între cele două războaie, purtase numele poetei Carmen Sylva, regina care Întemeiase la București Așezămîntul orbilor Vatra Luminoasă. Acolo, la Vatra Luminoasă, Împotriva tuturor așteptărilor, aveam să ajung și eu, prin 1978, să crestez pe răboj Munci și zile, predîndu le tinerilor orbi limba În care poeta scrisese Les pensées d’une Reine. De la vîrsta de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]