634 matches
-
în finalul lucrărilor. d) Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. Un exemplu grăitor îl constituie transcripția pentru pian la patru mâini a baletului Petrușka de I. Stravinsky, (măs. 42-52): Ex. Problematica executării acordurilor constă în perfecta simultaneitate a rezonanței și în
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
rhombosul misterelor elene care apropiau lumea divină și creau o legătură cu regiunile celeste. Relația dintre ideile oculte și muzică își subliniază importanța când cuvântul se exprimă în muzică sau când muzica interpreteză sau suportă cuvintele sacre printr-un acompaniament orchestral. Cuvântul simbolic se îmbogățește, se intensifică și crește în valoarea înțelesului său atunci când este redat în formă muzicală 79. La descoperirea primului templu construit de Toth la Sais acum circa șaisprezece mii de ani, într-o catacombă, lângă un sicriu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acest sens, ajungem la concluzia că o simfonie este "mai pură" decât o operă sau un oratoriu (care folosește atât corul cât și orchestra), iar un cvartet de coarde este încă si mai pur (deoarece folosește numai unul dintre grupurile orchestrale, lăsând la o parte instrumentele de suflat din lemn, alămurile si instrumentele de percuție). Teoria clasică a făcut, de asemenea, o diferențiere socială a genurilor. Epopeea si tragedia se ocupă de viața regilor și nobililor, comedia, de cea a clasei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai puternică opera a lui Verdi prin tragismul ei, o analiză aprofundată a comportamentului uman în materie de infamie și gelozie - a fost reprezentată în 1887 la Milano cu un succes grandios. Este remarcabilă pentru bogăția detaliilor aluzive în scriitura orchestrala și prin apropierea de conceptul de muzică continuă, desi Verdi, credincios concepției sale despre forță expresiva a vocii umane, nu a abandonat stilul convențional (arii, duete, etc), chiar dacă le-a integrat mai mult în contextul muzicii. Acest lucru va deveni
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acompaniator. Probabil că el nu era pe deplin convins de priceperea tânărului artist necunoscut așa că i-a spus: “E suficient să acompaniezi cu partida bașilor”. Verdi tocmai își terminase studiile și nu avea nici o problemă, indiferent de care, cu partitura orchestrala așa că a acceptat și s-a așezat la pian pentru a începe repetiția. Verdi nu uita să amintească zâmbetele ironice cu care a fost întâmpinat de coriștii amatori din cor: “Aspectul meu de tânăr subțirel și hainele mele deloc elegante
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Calisto Bassi a libretului francez al operei Jérusaleme. În ce privește această versiune este de menționat că în afară de dispariția terțetului Qual voluttà trascorrerre, cea mai celebră pagina din I Lombardi după corul O Signore dal tetto natio, se constată și eliminarea introducerii orchestrale cu celebrul solo de vioară care rivalizează cu un veritabil concert pentru vioară și orchestră. Există numeroase alte inovații, care uneori par chiar stranii, cum este de exemplu cavatina lui Gastone (Oronte în I Lombardi), La mia letizia infondere. În
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un rol activ în desfășurarea conflictului, mai putin sinuciderea din final. Ambiguitatea personajelor împreună cu metoda evocării trecutului chiar și atunci cand ne aflăm în plină acțiune sunt responsabile pentru calificarea operei drept o poveste absurdă, incoerenta. Unitatea este asigurată de culoarea orchestrala și revenirea unor simboluri de bază (rug, noapte, ciocanele țiganilor, lanțuri) . Nu soarta capricioasa se joacă cu destinul personajelor, așa cum se va întâmpla mai târziu în opera La forza del destino , ci o soartă care a fost deja destinată prin
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Rio de Janeiro, Londra, Paris, Buenos Aires, Varșovia, Moscova, Dublin, New York că și în cele mai multe orașe italiene. Cu privire la substanță muzicală a operei se cuvine a fi menționat că, deși operele Îl Traovatore și La Traviata au fost compuse aproape simultan, culorile orchestrale ale celor două lucrări sunt total diferite. În timp ce partitura operei Îl Trovatore este concepută într-o mișcare ritmica și zugrăvita mai mult în culori primare care se potrivesc perfect subiectului ei plin de confruntări violente, operă La Traviata conține o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
De fapt interesul lui Verdi în materializarea producției cu Aida era atât de intens încât Verdi însuși a ales scenograful. Inițial Verdi nu a intenționat să compună o uvertura pentru opera Aida ci pur 416 și simplu un scurt preludiu orchestral. Ulterior Verdi a înlocuit acest preludiu cu o uvertura cuprinzând un potpourri variat care să înlocuiască preludiul la actul I pentru că în final să revină și să decidă că ea să nu mai fie executată din cauza - sunt propriile cuvinte ale
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
săi Meyerbeer, Gounod și Wagner în modul de tratare al orchestrei, stilul dramatic a lui Verdi ne dezvăluie fără doar și poate o dezvoltare naturală și individualizata în care însă el rămâne esențialmente italian din punct de vedere al acompaniamentului orchestral al vocilor; mai mult decât atât, orchestrația să de mai tarziu va fi cu mult mai cizelata și mai luxurianta decât cea a școlii italiene anterioare. Ariile sale sunt mult mai pasionale și subtile în expresie”. Otello este o operă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
le lipsea caracterul wagnerian al multor pasaje din operele sale, precum acel Trio din Ernani sau scenă somnambulismului din Macbeth. Un element fundamental este auzit în Falstaff încă dela primele măsuri: manieră intonației vocale, dozarea între declamație și cânt, scriitura orchestrala, toate sunt modelate ca să corespundă dezvoltării acțiunii. Și, plecând de la toate ideile comice din text, Verdi compune într-o astfel de manieră încât adesea face că însăși orchestră să pară ca râde. De exemplu, discursul lui Falsatff depre nevoia de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
abrupte, neobișnuite. Alice relatează povestea macabră pe un ritm de marș care găsește întreaga orchestră cântând în registru cel mai de jos: tromboane, tromboane baș, corni, fagoți și împotriva uzanțelor împreună cu oboaiele și clarinetele. Prin această utilizare precisă a culorii orchestrale Verdi apelează la spiritul sabatului vrăjitoarelor care înspăimânta atât pe Nannetta ("Oh! Che spavento!" - Vai ce înfricoșător !) cât și pe Meg ("Già sento îl brivido della paura!" -Simt deja un tremur de frica). În pădure, după tema zgomotoasă anunțând apariția
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un tremur de frica). În pădure, după tema zgomotoasă anunțând apariția lui Falstaff, fiecare din bătăile clopotului în notă Fă aduce o schimbare în armonie, de la o neașteptată coardă la alta. După ce Falstaff a fost forțat să îngenuncheze, o salva orchestrala rapidă întrun necruțător ritm 2/4 reprezintă loviturile unui bici. Puterea dramatică a acestui pasaj crește printr-un contrapunct al contrastelor elementelor muzicale: litania parodiata a femeilor invocând răsplată divină (Domine, fallo casto! - Doamne, fă-l cast!) și cei patru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o poveste cu zâne, care dezvăluie cele mai serioase și profunde adevăruri într-un context magic și comic Cu toate că ideile muzicale par să rasară din teatru și să exprime textul, ele dobândesc o viață proprie și penetrează țesătura vocală și orchestrala a caror proceduri inovative vor afecta profund dezvoltările ulterioare din istoria muzicii și ale operei în particular. 456 Premieră operei Falstaff a avut loc la 9 februarie 1893 pe scena de la Teatro alla Scală repurăand un mare succes. Ilustrul bariton
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
numărul lor este limitat. Un poem simfonic are de obicei cel mult cinci teme. Funcțiile narative din poemele lui Liszt corespund, în accepția lui Tarasti, mai degrabă transformărilor pe care le traversează temele muzicale și felului în care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale ca începutul, mijlocul sau încheierea narațiunii melodice. În poemul Tasso,care are patru teme Lamento, Strepitoso, Tasso, PastoraleTarasti
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
că cea mai frumoasă viață e în Grecia, unde oamenii sunt prietenoși, veseli, buni la suflet, unde toată lumea petrece și se desfată cu sirtaki și buzuchea. Am discutat apoi cu un tânăr muzicant rus, venit în Germania cu o formație orchestrală stradală și care ulterior a rămas în Germania. Era perioada de mari zguduiri în Rusia, glasnosti, perestroika, Gorbaciov, Jelțin, desmembrarea Uniunii Sovietice. L-am întrebat ce crede despre situația nou creată în Rusia. S-a îndreptat de spate și cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
confrații de breaslă alungați de acasă, grupați într-o formație simfonică inedită prin elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului General al Armatei, din care apoi (1918) și-a clădit ansamblul orchestral ce i-a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942). Iată de ce elita intelectuală și artistică ieșeană de azi pledează prin noi inițitive, puse la cale de entuziastul regizor și ziarist Mihai Zaborilă, să confere moștenirii muzicale enesciene orizonturi încă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și Amanda Forsith (violoncel) au onorat cum se cuvine prestația dirijorală a maestrului care, cu pasiune, a pus în valoare talentul tinerilor pe care i-a îndrăgit și i-a stimulat profesional. Au urmat succesiv patru creații diferite ca factură orchestrală de Joseph Maurice Ravel (18751937), Rapsodie espagnole, Pavane pour une infante défunte, Alborada del gracioso și popularul Bolero. De reținut că la Conservatorul din Paris, George Enescu a fost coleg, pe lângă alte personalități ale vieții muzicale, și cu Maurice Ravel
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ÎN FESTIVALUL ENESCU Programul Festivalului fiind atât de dens în desfășurarea sa și toate concertele fiind atât de atrăgătoare, suntem puși în dificultate în selectarea informațiilor care trebuie să ajungă la ieșeni. Toate spectacolele cuprind o bogăție repertorială cu interpretări orchestrale de aleasă Ținută, cu dirijori consacrați, dar și alții foarte tineri. Fiecare, la rândul său, se dovedește a fi desăvârșit în arta sa, încât deseori sălile clocotesc de ropotul necontenit al aplauzelor. Consemnez doar un aspect care ne-a atras
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ei înlănțuirile armonice apar în mod natural, noi, cei care practicăm muzica clasică, trebuie să le căutăm, să le numărăm, și nu-i așa de simplu. A.V. Simplu nu era nici în anii '60, când se cultivau intens aranjamentele orchestrale semnate, printre alții, de Constantin Arvinte... O.B. ...da. A.V. ... este adevărat că acele aranjamente se depărtau uneori de spiritul autentic al folclorului, înfrumusețând, încărcând inutil melodia originală, orchestrațiile aveau un aspect aproape simfonizat, dar presupuneau auzul foarte bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
au ajuns în finală. E vorba de un concurs derulat în mai multe etape, ultima probă fiind cea cu orchestră, în care fiecare concurent a interpretat câte un concert din literatura universală, rolul nostru fiind acela de a asigura partea orchestrală. A fost un concurs puternic, la care s-au înscris instrumentiști de real talent, provenind din mai multe țări ale Europei. Cei mai valoroși s-au dovedit a fi o japoneză și un rus, care a luat, de altfel, premiul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
fost și pentru mine, am realizat cu Orchestra din Botoșani cred că toate lucrările lui George Enescu, în afară de cele care sunt cumplite ca orchestrație. Întrucât cere o formulă foarte mare, n-am realizat “Oedip”, decât o dată am făcut câteva elemente orchestrale. Sigur, Rapsodiile, Simfoniile, în afară de Simfonia a III a, Suitele toate, mă rog, chiar și anumite lucrări care nu s-au cântat niciodată, cum ar fi Cantata Aurora... 49 Cum ați pătruns în universul enescian? Cum l-ați simțit ca instrumentist
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
și e păcat că Filarmonica din Londra n-a făcut o lucrare de Enescu. Motivul, după cum vă dați seama, e pentru că, de fapt, lucrările lui Enescu, de la simfonii în sus, chiar și suitele, se adresează în primul rând unor ansambluri orchestrale perfecte, cu muzicieni deosebiți, cu 24 sau 18 viori... La 24 de viori, orchestra are o sonoritate anumită, care de obicei e lux, cum se spune, și de ceea zic eu că muzica sa e pentru viitor. Numai marile ansambluri
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
structuri melodice repetitive ce-mi aminteau de muzica indiană. Scenariul era bazat pe un basm al fraților Grimm, intitulat Ienupărul. Am Înțeles de ce un artist atât de vizual și conceptualist ca Robert Wilson lucrează des cu Glass: ritmica scriiturii lui orchestrale dă energie imaginii și permite o libertate extremă de mișcare vizuală scenică, iar melodiile au o calitate lirică ce intensifică structura teatrală. În cazul Ienupărului, această tentă poetică a muzicii a suprapus o direcție luminoasă și caldă peste imaginile Întunecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
amintesc de o dimineață de duminică în care Șeherezada, până atunci nebuloasă pentru mine, a lui Rimski-Korsakov s-a limpezit și condensat ca un cristal, sau de o seară de sâmbătă dintr-un decembrie moale, cețos în care câteva măsuri orchestrale din Traviata au „închis” în ele pentru totdeauna complicata mea stare sufletească de atunci. Stare care reînvie nemodificată, cu prospețimea primei explozii, ori de câte ori mi se întâmplă să reascult acele câteva măsuri predestinate parcă numai mie. Ce uimitoare această capacitate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]