1,604 matches
-
mai apropiat cronologic, este una destul de complexă, având în vedere, pe de o parte, admirația pentru ilustrul scriitor, pe care îl va numi "primul între poeții francezi așa cum a fost Virgil pentru latini"146, dar și îndepărtarea într-un fel orgolioasă de acesta și de dogmatismul francez, așa după cum se observă în versurile din secvența finală a Eseului asupra criticii prin care se scoate în evidență în mod ironic atitudinea de supunere literară necondiționată a francezilor, "o nație născută pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
subsumează aceleiași purități și coagulări depline ca în Franța și nici au reușit să genereze opere de măreția celor franceze. Aceasta poate și pentru că, așa cum afirma Pope în Eseul asupra criticii: "...noi britanici bravi, disprețuim legile străine"169, spiritul englez orgolios și individualist găsindu-și o exprimare plenară abia în manifestările insurgente și zbuciumate ale romantismului. III.4. Gottsched Considerat drept "cel mai ascultător dintre "elevii" lui Boileau"170 Johan Cristoph Gottsched și-a construit reputația aceasta prin dorința puternică de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ne facă ceva versuri mai bunicele." Cu toate acestea, tonalitatea lingușitoare și precaută nu este decât o aparență, după cum o sugerează ironiile destul de evidente din finalul frazei, căci articolul în întregul său reprezintă o critică extrem de acidă, făcută din perspectiva orgolioasă a unui maestru către un novice. Această revărsare sarcastică de observații declanșată se pare de anumite circumstanțe personale se sprijină însă pe fundamente clasice, Heliade făcând mereu apel la modelele din această sferă pe care nu precupețește să le laude
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
urmare, întorcându-ne la substanța propriu-zisă a gândirii sale critice, se observă insistența asupra perceperii unui scriitor prin raportare la trecut. Este vorba aici despre o dublă percepție cea interioară a scriitorului însuși, care nu trebuie să-și asume postura orgolioasă a eului singular și cea exterioară a cititorilor, a criticilor. Integrarea elementului de tradiție în ecuația creativă și în ecuația critică vizează o dimensiune profund clasică, deoarece clasicismul a însemnat, printre altele, prelucrarea fertilă a inter relaționării mai ales prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și fiindcă scriitura pornografică sporește puterile oricărei ficțiuni. Pentru J.-M. Goulemot, ea apare chiar "ca o ficțiune exemplară și reușită, deoarece produce iluzii la fel de adevărate o dovedesc efectele resimțite ca și realitatea însăși"; poate fi considerată drept "cea mai orgolioasă promisiune originală a oricărei literaturi și, poate, a oricărei arte: să facă astfel încât, pentru cel care contemplă sau citește, ceea ce este pictat sau scris să fie adevărat"51. Forța acestui tip de text este că ne readuce la straturile cele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate aceste împrejurări explică de ce „conștiința socială” a lui Marlowe e în profundă suferință: ce fel de raporturi poți dezvolta cu o lume care se destramă de îndată ce o atingi? Detectivul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate depind de locul unde te afli și de palmaresul personal. Eu unul nu aveam așa ceva. Și nici nu-mi păsa. Alunecând într-un hău fără sfârșit, stors de energie, percepându
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
punct slab al bravului Achile. Istoria ne spune că și un erou are slăbiciunile sale. Călcâiul îi amintește omului de necesitatea de a rămâne umil și conștient de limitele sale, de a nu se supraestima și de a nu fi orgolios. Îl invită să rămână cu picioarele pe pământ, funcție pe care o asigură călcâiul. Pasul este simbolul măsurii sacre. În religiile monoteiste, pasul este strâns legat de păcat (de la peccare, a face un pas greșit). Ca atare, amprenta piciorului este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
corespondentei sale, identificându-i punctele vulnerabile și folosindu-le drept pretext în propriul slalom argumentativ. În această ipostază, scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure, Caragiale caricatura bonomă sau acidă a zonelor luminoase"249. La o primă vedere, s-ar părea că ceea ce îl desparte pe Arghezi de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poeziei de idei", Eliot a fost un precursor prestigios al "poeziei-eseu..." E limpede; pe Ion Barbu l-a explorat minuțios; nu numai în Joc secund, dar și în rafinatele lui glose estetice; n-a ignorat avatarurile avangardei, ținându-se, însă, orgolios, la distanță. Autorul Necuvintelor a trecut fără oprire pe lângă Ion Pillat, europeanul și extra-europeanul atât de erudit, fin comentator și cunoscător de poezie; nu l-au ținut în loc nici Al. Philippide, cu ale sale Considerații confortabile, nici un Dan Botta, orficul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Marea Trecere ocupă prim-planul conștiinței, ci mirajul unui absolut himeric, insidios, motiv constant de ideizare. Cu remarcabilul Tratat despre Ochiul Orb, George Vulturescu s-a realizat plenar. Într-un text final (predominant în proză), o propoziție sună a deviză orgolioasă: "Vreau poetul unic, singuratic, nemultiplicabil". Afirmație-program! Lectorul va descoperi în volumele acestui original cătător de comori un micro-tratat, un corpus compact despre încântările și servituțile creației; o lecție fremătândă despre viață și idealități, despre Poezie ca mod de existență, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între zei (plan manifest „vizibil”), tărîmuri și principii (planuri derivate, de profunzime) ia forme violente. Căci, la vestea vizitei ce-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului în locul ei. Predestinat morții, intră în rol duhurile Galla. Decizia surprinzătoare a zeiței își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De nu-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg canatul ușii, zăvorul ți-l sfărîm”), devine calmă și înțeleaptă, cele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oile s-or strănge, Șî eu li-o purcede P-un picior de munte, La stîna bătrînă, D-înde iarba-mi crește, Jos îmi putrezește, Șî ti-oi veselește!. Într-o variantă, Dunărea este aceea care se mînie pe ciobanul orgolios și mîndru de berbecii lui năzdrăvani: - Dalb di-un păcurar, Nu țî-i țîie frică Că iău ț-oi neca Fruntea oilor, Cam pă jumătate, Cam p-a treia parte? Dalb di-un păcurar Din gură-mi grăia: -Nu mi mie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de convinși c... atinseser... un grad superior al socialismului, Încît atunci cînd Gorbaciov a Încercat s...-i conving... de necesitatea reformelor, i-au r...spuns c... țara lor reprezenta un model și c... deci nu trebuia reformat nimic. Retrase În orgolioasele lor utopii, aceste regimuri nu au supraviețuit decît prin coerciție și teroare. Veleit...țile centrifuge ale comuniștilor naționaliști baltici Un alt tip de experient..., foarte diferit..., dar și ea avînd conotație naționalist..., s-a schițat În ț...rile baltice la
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
naturală cu cealaltă emisferă. Comentariul și emoția nu mobilizează aceiași neuroni. Simbolul și indicele se opun unul altuia. Este, prin urmare, cât se poate de adevărat că emoția începe unde se oprește discursul. Va trebui atunci să luăm de bun orgoliosul și jubilantul refuz de a spune al susținătorilor cărnii? Ei iau universul drept martor al completei lor inocențe semnificative și revendică factura împotriva mesajului. Obiectul sfidează proiectul. Împotrivindu-se intelectualului, artistul se exaltă în artizan, opune limbajului lucrarea. Pentru acest
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
are nici autor, nici posesor. Perfectă autonomie: un semn de sus nu are semnătură umană. A-l elabora înseamnă tot a-l primi, căci Dumnezeu îl trimite. Inventarea perspectivei geometrice va pune capăt acestei smerenii. Ea va face privirea occidentală orgolioasă, mai întâi pentru perspicacitatea ei. Perspicere înseamnă a vedea limpede și complet. Laborioasa descoperire a arhitecților Brunelleschi și Alberti (care le vor transmite metoda pictorilor) își merită numele, căci ea va permite luminarea, deci eliminarea, misterelor și ascunzișurilor vizibilului într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Televiziunea este feed-back-ul pozitiv al societăților liberale ("pozitivă" este retroacțiunea rea, cea care face să pornească un mecanism). Cinematografia are o vocație minoritară, în stil republican: spre deosebire de televiziune, care este instrumentul vanitoșilor și șansa conformistului, legenda ei este făcută de orgolioși și extravaganți, capodoperele ei vin dinspre margini, iar insuccesul imediat sporește gloria (Citizen Kane a fost un eșec la lansare). Prin Charlot, cinemaul a consacrat simbolic omul de jos. Televiziunea, prin Dallas, oamenii de sus. Bineînțeles, cinematografia este "o artă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în câmpul creștin, printre altele cu rezultate dintre cele mai funeste. Preotul înțelept și credincios cu adevărat este blând: aceasta i-o impune personalitatea sa demnă de om al Evangheliei și de adevărat ecleziastic. Cearta și înfruntarea, duritatea și scrupulozitatea orgolioasă, nu exprimă ceea ce este el, și nici nu ilustrează ceea ce este chemat să spună și să facă în calitate de păstor: „Dușman al „zelului amar și al polemicilor verbale”, știe că spiritul cel rău, dotat cu o artă rafinată pentru a semăna
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Când nu am putut și nici n-am știut să-mi înalț capul, Tu te-ai plecat în fața mea pentru a mi te arăta. Nu ai luat crucea de pe spatele meu, m-ai învățat cum s-o port. Am devenit orgolios de mine învățând că e virtuos să porți greutățile altora. Mi-ai deschis poarta cunoașterii când m-ai convins că jugul tău este dulce, și povara ta ușoară. Acum știi de ce am acceptat cu bucurie greutatea ulterioară, pentru că m-am
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ceilalți occidentali, vezi van der Leeuw și atâția filosofi protestanți. Însă Paștele, așa cum l-am văzut sărbătorit în Grecia, seamănă mult cu un mister antic - și aceasta este poate o formă mai autentică de creștinism decât cele create de popoarele orgolioase ale Occidentului, creatoare de Istorie (atâta vreme cât ea durează...). Simbolurile sunt ele „fapte de limbaj” sau substanță autonomă, Șlimbajț etern al umanității? Știu, catolicii romani și majoritatea protestanților resping cu fermitate ideea unui simbolism autonom, și așa și trebuie: un mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în ei. O îndrăzneală din ce în ce mai mare se afirmă în cugetare, care refuză temeiul autorității și-și caută motivele convingerii în sine însăși. Din punct de vedere religios, omul modern se caracterizează prin părăsirea ostentativă a adevărului revelat și prin tendința orgolioasă de a căuta singur adevărul în studiul naturii. Descoperirile geografice îi distrug sentimentul limitei: invențiile științifice îi dau iluzia puterii proprii. Dacă omul medieval se simțea insuficient sieși și din această insuficiență căuta întregire în puterea divină, omul modern se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prozei lui Holban: eul povestirii - observă criticul - dublează eul aventurii și se instituie în judecător al acestuia. Cazul Holban este plasat într-un orizont problematic integrator: destinul discursului personal în proza românească, o formă narativă marcată de complexul genezei târzii, orgolios și programatic compensată între războaie, când se consacră și modelele genului. Evidentă deja în primul volum, înzestrarea criticului de a demonta cu precizie și finețe de ceasornicar mecanismele literarității devine dominantă în Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii (1976), carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
aceea care, izgonind din ea orice speranță în viitor, ar descrie viața unui om fericit. Cu cât viața e mai plină de bucurii, cu atât e mai absurd gândul de a o pierde. Poate aici trebuie căutat secretul acelei aridități orgolioase pe care o întâlnim în opera lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]