1,597 matches
-
aș fi chiar urât...ha-hah, acum mă văd și eu acolo ceva frumos, aproape de frumusețe masculina.si cu cine, ai cu cine? Cu un laș? De când l-am deconspirat parcă e ca o..și cine era el înainte, atât de orgolios dădea directive.. M. îl asculta că pe o predică și el se înfoia în pene, vai ce dramatic s-a schimbat..un om de astă se bazează pe ascunzișuri, iar ‘puterea” pe secrete se bazează..! cică la el, “mă cunoaste
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
celor care ne-au învățat, ne-au îndrumat și ne poartă de grijă și să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!... Întâlnim, deseori, foarte multe categorii de tineri: unii smeriți, alții orgolioși sau nerăbdători, unii foarte entuziaști alții foarte timizi, cu prejudecăți ori fără și fiecare vine cu viața sa personală și cu o anumită personalitate pe care noi, acolo unde este cazul, suntem chemați să contribuim la încreștinarea, la catehizarea, la
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
și zeci de mii de români pentru dreptul lor de a se exprima în limba română. Comunitățile românești de pe toate meridianele își sărbătoresc graiul lor de suflet, limba maternă. Globalismul și multiculturalismul, Babelul lingvistic ce a împânzit planeta, după înălțarea orgoliosului Turn al lui Babel, semețindu-se să ajungă la Dumnezeu, nu vor putea șterge granițele lăuntrice ale Cuvântului și cuvintelor ce definesc limba pe care ne-au transmis-o părinții și strămoșii. Bogăția culturii este dată și de bogăția și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93085_a_94377]
-
tradiție, e clar că e a ...cultivării lui; p.13: ,,Că, după cât - s.n. -, aceasta este o condiție esențială pentru reușita pamfletului, pentru ceea ce-i asigură...” - efectiv, nu înțelegem ce vrea să spună, aici, sintagma după cât; p. 15: ,,ca un tip orgolios” - din context reiese că e vorba de un tip vanitos, nu orgolios; p. 15: ,, Pentru a parada ca om cult...”; p. 18: ,, Afectația unui atare poet” - bine că nu e ...fecația, Doamne, ferește!; p. 19: ,,individualizarea ca tip” - există și
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
s.n. -, aceasta este o condiție esențială pentru reușita pamfletului, pentru ceea ce-i asigură...” - efectiv, nu înțelegem ce vrea să spună, aici, sintagma după cât; p. 15: ,,ca un tip orgolios” - din context reiese că e vorba de un tip vanitos, nu orgolios; p. 15: ,, Pentru a parada ca om cult...”; p. 18: ,, Afectația unui atare poet” - bine că nu e ...fecația, Doamne, ferește!; p. 19: ,,individualizarea ca tip” - există și individualizare ca ...grup?, poate că da...; pp. 52, 54 ......... grafierea eronată Hașdeu
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
suprafața lucrurilor. - Îmi pare rău, dar asta e: și superficialitatea face parte din viață. Dacă aș fi putut Înțelege de unul singur toată nebunia, asta nu te mai băteam pe tine la cap cu Întrebări și presupuneri imbecile. - Ești prea orgolios și te superi repede, am remarcat din prima zi cât de ușor Îți sare țandăra. După ce-am plecat de la aeroport, cred că mi-ai fi trântit cu mult aplomb un pumn În cap doar pentru că nu te Întâmpinasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poalele rochiei doamnei Potoțki și sinodul ecumenic de la Niceea unde au participat, ia să vadă dacă mai știe, da, exact: 318 sfinți părinți? Cum oare se „căsătoresc” lucrurile, faptele între ele? Sau nu e vorba de așa ceva, ci de o orgolioasă singurătate? Singurătatea dulapului din stânga e mai mică sau mai mare decât singurătatea primei Epistole către Corinteni? Iată întrebările care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în momentul în care n-au mai avut apă. Ori mă înșel foarte tare, ori asta o să ni se întâmple, aici și acum. Dacă ne gândim puțin, câți am mai rămas suntem în stare să mai rezistăm încă - mormăi oarecum orgolios Mecanicul, care se simțea în continuare răspunzător de previzibilul dezastru ce-i amenința. În chestia asta, acum e momentul să arătăm că avem sânge în noi. — Eu știu foarte bine când trebuie să arăt că am sânge în mine - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem cuiva, dar suficient de umili ca să ne supunem naturii, pentru că știm că Allah a creat lumea cu milioane de ani înainte de a crea omul și că acesta este doar călător prin ea. Bruno Serafian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Încerci să le suprapui, prea multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic. Această trudnică lucrare de reconstituire. Chipurile, vocile, detaliile, lumina de atunci - cine e această umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea era mai tînără decît mine și simțeam cum Își trage puterea din abandonul meu și că În curînd avea să mă arunce ca pe o rochie care a ieșit din modă. Am iubit-o fanatic ca o mamă și orgolios ca un bărbat și dacă mă gîndesc bine ea a fost singura mea prietenă. Băteam grădina Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de acel ceva ce depășește Înțelegerea noastră imediată, nu putea să scape din chingile unei logici prea mult aservite socialului. Nici vorbele, nici faptele mele nu o mai confirmau. Spiritul practic vrea să i se dea dreptate, plusează fără oprire, orgolios să demonstreze mereu că merita să se nască. Spiritul practic Își face micile knicks-uri În saloane conspirative, Învață pe de rost tehnica tuturor șotroanelor. Mizează numai pe cai cîștigători. Spiritul practic nu scapă nici o ocazie. Spiritul practic profită. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise În chipul cel mai firesc să rămînă În detașarea și veselia lui obișnuită. Nu, nu era nici indiferență, nici naivitate, ghicisem În ochii lui acea complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate care ne deosebește de ceilalți și care nu ne poate fi anulată de nici o instanță socială, refugiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fiu ca ei. Totuși, nu-ți faci prea multe scrupule cînd apelezi... tocmai tu, care nu accepți nici un compromis. În arta mea, poți să fii sigură, niciodată, dar pentru ea sînt gata oricînd să mă prostituez. SÎnt un mare orgolios, nu pot trăi fără ca lumea să știe că exist. O cruce mică de piatră, pe jumătate Îngropată În pămînt - o bornă kilometrică la marginea aleii - Tana Nanescu, artistă lirică, membră fondatoare a Operei Române, și nici un mormînt, doar urzici acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
le era greu să-și închipuie așa ceva, pentru că imaginea unui Mircea nebun, cu un cuțit de un metru strâns cu putere în mâna dreaptă, era cât se poate de grăitoare în acest sens. Degeaba încercară și ei să-l oprească, orgoliosul Mircică trecea prin și printre ei cu o dârzenie nemaivăzută. - Știți cumva unde învață domnul Elefterie Măceș? mai întreba el din când în când mecanic pe cei care îi ieșeau în cale, repetând mereu și mereu aceleași cuvinte. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prea slabă mulțumire-mi acord, îmi pare, în deplin consens cu mediocritatea ființei mele... Pentru că nu cred că pot cere atât de puține de la indiferent ce, nu cred... Nu cred că cineva atât de stupid, încât să fie atât de orgolios, poate accepta altă poziție decât aceea a învingătorului... Dar ajunge. Mai bine-aș reflecta, poate, în continuare, asupra salvării mele uimitoare, încercând să dau o explicație clemenței cerului de a izbăvi un suflet până nu de mult bun de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și acum, în epoca locomotivelor, omul prost trăiește mai bine decât cel deștept, cel viclean o duce mai bine decât cel cinstit, cel lacom e mai avantajat decât cel bun, cel crud găsește mai multă cruțare decât cel slab, cel orgolios e înconjurat de mai mare abundență decât cel smerit, mincinosul e mai sătul decât cel care spune adevărul, desfrânatul are un trai mai dulce decât virtuosul. Eram convinși că așa a fost și așa va fi în veci, cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cam așa stăteau lucrurile, iată cu ce problemă se confrunta el aici, în târgul acesta prăpădit și la așa o distanță de casă. Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sufletul vostru, voi sunteți stăpâniți de obiecte, de case, de mașini, de bani, depinde cum e cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și orgolios fără trufie. Nu te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]