5,945 matches
-
-și procure Euphorionul nr. 10 fie și numai pentru a parcurge întregul eseu al lui Marin Tarangul. Merită.) * Hazardul face ca, după revista sibiana, să le vină rîndul la lectură "caietelor botoșănene" HYPERION nr. 4, unde peste ce titlu dăm? Orgoliul, structura liniștită și neagresiva a ființei mele - asa se definește Ilie Constantin într-un dialog cu Gellu Dorian. Întrebat printre altele cum privește retrospectiv "concurență" să cu Nichita de la începutul anilor '70, cînd critică îi așeza pe același podium, Ilie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
decît atît... De la început, l-am admirat nespus - știam o mulțime de poeme ale sale pe dinafara! Locul lui natural era în fruntea noastră. În plan intelectual, dacă eu învățăm mult și repede, Nichita Stănescu știuse dinainte!/.../ Am pomenit și orgoliul - structura liniștită și neagresiva a ființei mele. Încă de la debut, important pentru mine a fost să fiu un poet demn de acest nume; nu cu orice preț întîiul, dar nici pierdut în serie. N-am ascuns niciodată că - iluzie, sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
chestiune de strategie mai largă, în măsura în care, firește, politicienii de la noi chiar vor că România să intre în rîndul țărilor Uniunii Europene. Altfel spus, e mai important să-ți iei revanșe mici, după Helsinki, sau să lași de la tine, măcar din orgoliul de a nu părea manipulat din afara?
Înainte si după Helsinki by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17476_a_18801]
-
steaguri an interior, pentru a ascunde frustrarea că nimeni nu se mai uita la ele când le fluturam an afară? Am pierdut, ăn zece ani, toate micile campanii de ridicare a capului pe care le-am dus semeț, gălăgios, cu orgoliu, si am rămas cu o economie an ruină, cu un cancer greu de stăpânit al corupției, cu o impotenta lucrativa monumentala, paralizanta. Ne pierdem pe rând competențele, ca o țară bananiera; universitățile noastre creează pentru exterior, tinerii ne fug buluc
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
deci, crede că (teribilă premoniție!) răspunde nu la de ce scrie ci la de ce a scris. Așadar: "De ce am scris. Dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic. Adică (nu șanț complezent cu mine) din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Pretutindeni există un motiv personal pe care m-am căznit să-l mistific. Este un mijloc să ți se dea dreptate și care ămi aparține temperamental: autoflagelarea. De ce voi mai scrie? Nu șanț absolut convins că voi mai
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
volumul nu reprezintă un premiu, iar cei incluși și-au văzut deja opusurile de mici dimensiuni sub lumina tiparului. Poate că a figură într-un tom cu un titlu care implică un superlativ, Cele mai frumoase povestiri ale anului, mîngîie orgolii, pune fie și niște lauri imaginari pe frunți de scriitori. Poate că, la rîndul lor, cititorii sînt ispitiți să caute abia acum texte literare de valoare, pe care le-au ignorat în timpul anului. Sau poate că se simte cumva, din
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
apoi că între anii �70-�80-�90 e foarte greu să faci diferența. Nu știu dacă se poate citi, discret, în această de pe urma constatare regretul lui Updike că nu există o nouă generație în proza americană, sau dimpotrivă, propriul său orgoliu generationist. Important este ca ultimii douăzeci de ani nu au adus ceva realmente nou în proza de peste Ocean. Să fie această o oboseală a ficțiunii? O scădere a interesului unui public refugiat cu arme și bagaje în brațele serialului sitcom
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
Gabriela Țepeș Mai mult poate decât an oricare domeniu al cunoașterii umane, ăn cercetarea științifică respectul pentru rigoarea formulării și pentru scrupulul informației se cuvin cultivate dincolo de orice orgoliu al "descoperitorului". an virtutea unei morale consecvențe, si discursul despre cercetarea științifică ar trebui să se "contamineze" cu același spirit al acurateței și al conciziei. Aceasta ar fi, pe scurt, morală lucrării lui Gheorghe Stratan, Galileu! O, Galileu!, apărute la
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
de dolari. Dincolo de valoarea didactica, documentarul lui Scorsese cucerește prin fervoarea confesiunii ("Aș fi putut fi și eu unul din copiii din Paisà") și prin patosul necontrafăcut, patosul unui mare îndrăgostit de neorealism. Prin neorealism, "cinematograful a redat demnitatea și orgoliul național unei țări devastate de război, care trebuia să-și găsească identitatea și unitatea culturală"... Cinematograful acela avea o energie, un patos social, o "tensiune morală și lingvistică" pe care filmul de azi le-a pierdut... Scorsese e obsedat de
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
poate delecta cu sugestiile unor idei care "bîntuiau" fantasmatic prin epoca: "Nu ne îndoim cîtuși de puțin că un folclorist nu va putea trece indiferent pe lînga titlul călinescian Ideea de clasă în basm, așa cum nici noi, dintr-un explicabil orgoliu local, nu putem citi fără emoție titlurile unor articole din ăIasul literar, cum ar fi Partidul în noile creații libere ale poporului (Dan Simonescu) sau În legătură cu idealul revoluționar în poezia populară (Lucian Dumbrava). Cercetătorul ar constată că, timp de doisprezece
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
împotriva republicii bolșevice a lui Kun Béla; iar întregirea României, mult prea temporizata la Paris, a fost "cucerita" în teren prin voința și acțiunea politică și militară a românilor. Ioan Tepelea ne demonstrează toate acestea, nu fără un anume benign orgoliu de ardelean român european, cu verva și dreaptă cumpănire a izvoarelor. Ioan Tepelea, Republica celor 133 de zile, Ed. Timpul, Iași, 1998, 87 pag., preț nemenționat
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
fondatoare și atoateîncăpătoare. O poveste a poveștilor, cu toată conotația inevitabilă de licențios pe care familiaritatea cu Creangă o va include aici. În fond, gestul lui Carrière, de a concepe o colecție de Contes pentru oameni mari, e de un orgoliu, în sens bun, fără seamăn: căci poveștile adunate de el în acest volum te fac, cu adevarat, să uiți de Anna Karenina și de Mizerabilii, numai pentru că în final să iți reamintească puternic de ele. Purtîndu-ne prin eposul fondator, cel
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
se cunosc pe ei înșiși și care nu se definesc: programele cele mai eficiente se sprijină nu pe comenzi (politice) intempestive, ci pe o tradiție și pe un confort al cercetării, în care dorințele nu sunt din principiu și din orgoliu profesional confundate cu exigențele realității. Este nevoie, de pildă, ca o astfel de publicație să devină o institutie, ci nu un manifest ezoteric de tipul "citește și dă mai departe!" Îmi exprim astfel convingerea că cea mai bună politică - cea
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
publicație să devină o institutie, ci nu un manifest ezoteric de tipul "citește și dă mai departe!" Îmi exprim astfel convingerea că cea mai bună politică - cea strategică, cea fundamentală - pornește din afara clasei politice - și, uneori, împotriva ei. Dar de unde orgoliu profesional, cănd azi cercetătorii trebuie să dea dovadă mult mai adesea de instinct de conservare?
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
cunoștea șapte limbi și era în largul lui, în sensul cel mai temeinic cu putință, în cultura ebraică, rusă, franceza și germană), dar nu asta mi se pare important. Enciclopedismul poate fi simplu cabinet de curiozități, vanitate de colecționar ori orgoliu de novice. Lévinas a mediat între aceste culturi și limbi diferite, a distilat din detaliile lor greu accesibile celor doar superficial familiarizați cu ele, o teorie care are greutatea universalismului. Morală pe care o propune el, o morală care statuează
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
sînt seducătoare. Ele expplică nu doar o lume, cea medievală, ci chiar tradiții, clișee, adînc înrădăcinate convingeri și tabuuri. Istoricul lucrează, însă, cu texte literare, nu cu fapte și date seci. Poate de aici provine farmecul, dar, cred eu, cu orgoliu de literat, și forță argumentelor sale. Colaboratorii lui Le Goff abordează o metodă diferită oarecum: mai puțin apelul la texte literare, si mai ales analiza macro-, care mai riscantă (pentru că generalizările sînt riscante) dar și mai puțin spectaculoasă. Chiar titlul
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
produs un accident de mașină catastrofal și care, în nopți chinuitoare, visează la nesfârșit să întoarcă timpul înapoi și să evite accidentul, si noi am vrea să ne aflăm din nou în clipa dinaintea publicării recenziei, pentru a împiedica lezarea orgoliului compatriotului nostru din New York. Din nefericire, însă, cum zice Vaclav Havel, sau cine mai zice, fugit irreparabile tempus. Drept urmare, Gabriel Plesea s-a dezlănțuit și el, ireversibil, astfel încât ne obligă să asistăm din 1994 încoace la spectacolul unei indignări în
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
inițiativei, temerarii dispuși să-și asume răspunderea pentru ce întreprindeau, prin urmare oamenii gândirii cu capul propriu, exploratorii căilor nebătătorite, implicați în muncă, absorbiți de necunoscutul ce li se revela într-atât încât nu mai aveau mintea la șefi, la orgoliul acelora de a spune ultimul cuvânt. Ei decideau pe loc ce e de făcut, ieșind din rutină, încălcând norme și reglementări în vigoare. Ce blamau și sancționau adunările generale, ședințele de analiză? Greșeala în sine, care până la urmă se putea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
care ne învață să ne simțim bine. Jean d’Ormesson celebrează viața «ca fiind mai puțin decât nimic și totodată totul pentru noi» și cântă «frumusețea lumii noastre fragile, trecătoare, schimbătoare, singura noastră bogăție, bieți oameni ce suntem, orbiți de orgoliu și condamnați la efemeritate»”. Ca să vezi onoare!
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
criticat pe Carducci, ceva mai puțin pe Pascoli. A afirmat că înainte de el, Italia a avut doar trei poeți: Dante, Petrarca și Leopardi; restul nu fuseseră decît chitariști. Am fost de acord cu aprecierea lui, accentuînd, la rîndu-mi, „înainte de el”. - Orgoliul meu, mi-a spus atunci vizibil măgulit de asentimentul meu, derivă numai din comparații. În fața măreției incomensurabile a artei, nimeni nu este mai umil decât mine; numai cînd mă compar cu alții, poeți și alți scriitori, mă simt maestru. (Copiii
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
împotriva sa susținută în anii anteriori de Mihai Beniuc. Articolul dedicat lui Lucian Blaga este scris de Matei Călinescu. Un semn de normalitate este, tot în 1963, prezența pitorească a cherelei literare fără motivație politică, tributare exclusiv invidiilor literare și orgoliilor individuale. Tînărul poet Marin Sorescu este supărat pe la fel de tînărul cronicar Nicolae Manolescu care dă dovadă de „lipsă de înțelegere” atunci cînd „îi neagă poetului Ion Acsan orice valoare artistică”. De fapt, Marin Sorescu era supărat pe cronicari în
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
și contradicții care caracterizează o personalitate accentuată. Cel care se luptă cu balaurul nu este numaidecât un cavaler fără pată și prihană, un dragon slayer, e un om ca și ceilalți, cu o doză apreciabilă de lașitate, cu slăbiciuni și orgolii, cu dorința nedisimulată de a fi lider. Toate aceste iregularități, parțialități, acest relief accidentat al personalității sale îl recomandă ca pe un model tangibil. Electricianul nu e Superman, nici agentul 007, are o familie pentru care se teme, de altfel
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
ar fi meritat măcar cîteva. Dacă nu de alta, măcar pentru prestația „psihologică” din poezia ei,2 fiindcă nici o altă româncă n-a făcut atîtea aroganțe în poezie și n-a profesat la modul ostentativ, ba încă și cu un orgoliu suveran, „dragostea vanitate”; și nici nu și-a exaltat complexele dominatoare, „imperiale”, pînă la a-i face pe iubiți și admiratori sclavi numai buni (și buni numai) de biciut (și de alta nu). Probabil va fi avut și o viață
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
poezia ei nu-i place și încearcă să-i dea sfaturi („Reproșîndu-i că ea nu scrie cu metafore poetice, cu imagini, ci cu noțiuni logice, cu uscăciune cerebrală”); la care Lucica reacționează, firește, pe dos, tot din mîndrie suverană și orgoliu prea aprins: „a pus, pentru a polemiza cu mine, următorul titlu noului său volum de poezii - Noi care nu simțim”. Comarnescu e, desigur, ușor dezamăgit: „Ce i-am spus eu și ce a înțeles ea...”.9 Lucica a înțeles însă
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
vrea să mă săruți numai o dată!/ Dar nu din dor adînc de-a fi prădată,/ Această însușire nu mi-e dată,/ De-a-nvinge și dea fi tot eu predată” (O taină). Asta nicidecum, căci Lucie vede idila ca înfruntare de orgolii - din care al ei trebuie să triumfe absolut. Toată lumea știe însă că viața și soarta sunt glumețe și că fac șotii de ironie, plătindu-ți cu ce ți-e mai drag și cu ce nu te-aștepți. O pățește și
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]