3,686 matches
-
a mai fuma și teama pentru ce va urma (voi mai putea face orice fac acum, fără țigară?). Aceste două lucruri transforma lăsatul de fumat în ceva extrem de greu atunci când încerci să te lași pe cont propriu. Nu vorbim despre orori, nu vorbim despre motivele pentru care îți dorești să te lași de fumat, ci atacăm acele motive din pricina cărora fumezi (ex.: fumez ca să mă concentrez, ca să mă destresez, ca să mă recompensez etc.) Nu se folosesc adjuvanți de niciun fel (plasturi
De o lună sunt nefumătoare, ceea ce vă doresc şi vouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20319_a_21644]
-
și chiar comic. “Și am adormit, iar, când m-am trezit, maică-mea (care nici nu era maică-mea) horcăia lângă mine-n pat și a murit”. Nu astea sunt cuvintele ei, dar cam atât de sec îți prezintă Alină ororile care i s-au întâmplat. Iar, cănd ție, cititorul, ți se bulbuca ochii-n cap și ai vrea sa zăbovești un pic, să-ți tragi sufletul, să empatizezi, să te emoționezi, nu te lasă. Te târaște mai departe, într-o
“Și am adormit, iar, când m-am trezit, maică-mea horcăia lângă mine și a murit” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18459_a_19784]
-
Cultură, spectacole, evenimente Scena din Spate și L’Atelier Café vă invită la seara de film Clorofilm. Urmărim Waltz with Bashir/Vals cu Bashir, un film de animație cutremurător despre ororile războiului (invazia Libanului) și lupta interioară care se declanșează în memoria și conștiința celor care au participat la ele. Prin intermediul documentarului animat „Waltz with Bashir”, însuși regizorul Ari Folman își spune povestea. După ce stă de vorba întrun bar cu un
Seri de film Clorofilm [Corola-blog/BlogPost/96862_a_98154]
-
Kate nu-și mai aduce aminte de cînd nu a mai avut un somn neîntrerupt noaptea, iar lista ei cu lucruri de făcut este într-o expansiune continuă. Uneori ajunge la birou accesorizată cu urme din mci dejunul copiilor, spre oroarea colegei sale mai tinere, Momo (Olivia Munn), care e obsedată de muncă, nu suportă copiii, dar care tace mîlc cînd vine vorba de propria ei familie față de colegii de sex masculin. O cină cu Richard e creată de cuptorul cu
Oare cum o reuşi ? [Corola-blog/BlogPost/96906_a_98198]
-
orfan, lipsit de dragostea mamei, mai târziu boschetar, atunci când întâlnește în cale dragostea. Și această piesă are la final un scurt Synopsis în care autoarea explică mesajul piesei. O altă piesă, cu titlu nu prea estetic, ba chiar provocând oarecare oroare, “Râme, melci, viermi, șerpi” - cu alte cuvinte, târâtoare. Are, de asemenea, personaje nenumite: Tânărul X, Bătrânul X, Vecinul X, Doctorul X. Acest procedeu, de a numi personajele cu X, indică faptul că oricine poate fi în locul lor, onomastica nu contează
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
bine Republicii, zice Brutus, Să ne iubim , zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc, Cineva amintea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”, Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare și le pierdui printre cotețe. Ce oroare. Un șir întreg de jucători de bile colorate, Biluțe mai rotunde și mai sparte, Tăcere, suntem în sanctuarul politeții, Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai, Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra? Adică , mai putem răbda
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
spre bine Republicii, zice Brutus,Să ne iubim , zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc, Cineva amintea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”, Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritareși le pierdui printre cotețe. Ce oroare.Un șir întreg de jucători de bile colorate,Biluțe mai rotunde și mai sparte,Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra?Adică , mai putem răbda
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
a trecut la acuze: antisemitism, ultranaționalism etc. Nu există așa ceva. Eu am programele Săptămânii Internaționale a Culturii Române din ultimii 10 ani și le pun la dispoziția oricui, ca să vadă că nu există teme de istorie legionară sau legate de ororile împotriva evreilor. Noi, românii, avem propriile noastre tragedii în epoca ultimei sute de ani și de acestea ne ocupăm. Nu se face nici un fel de politică, decât o politică a culturii române. Asta da! După 1990, când libertatea României fusese
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur, de frig, de emoții? Mototolesc hârtia și, în fugă, mă duc să o arunc. O fac bucăți, să nu vadă nimeni oroarea sau minunea pe care am scris-o. Dar am grijă, în furia mea de o clipă, să nu rup marginea de jos. O mai deschid o dată, o citesc, un înger trece pe lângă mine, îi simt aripile-i reci pe piele
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
bucurat de aprecierea criticilor atât în ceea ce privește fondul, cât și originalitatea stilului: “Autorul este printre puținii cratori care n-au dovedit a fi prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, experiența intertextualității, cât și minuția cehoviană în descrierea ororilor comunismului de tip sovietic și a trăirilor existențiale.” (Dorina Costea) Titina Nica Țene a lansat cartea “Întâmplări hazilii cu o nepoțică povestite de o bunică” care s-a bucurat de aprecieri pertinente din partea lui Ion Nălbitoru: “Este o carte de
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
ani in urma, nici mai mult nici mai puțin decât cea mai opresată victima a lui. În timpul spovedaniei, torționarul nu-l recunoaște pe bătrân, dar acesta și-l reamintește și, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora și cum i-a întocmit lui însuși un fals dosar, în urma căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnica. Este o carte pe un subiect amplu și complex
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
temnița, dar și în afara ei, într-o monastire. După temnița amintesc doar întâlnirea lor cutremurătoare, unde, în timpul spovedaniei, torționarul nu-l recunoaște pe bătrân, dar acesta și-l reamintește și, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora și cum i-a întocmit lui însuși un fals dosar, urmare căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnica. Este un moment. Nu? Este un examen! Așa-i
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
ani in urma, nici mai mult nici mai puțin decât cea mai opresată victima a lui. În timpul spovedaniei, torționarul nu-l recunoaște pe bătrân, dar acesta și-l reamintește și, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora și cum i-a întocmit lui însuși un fals dosar, în urma căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnica. Este o carte pe un subiect amplu și complex
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
temnița, dar și în afara ei, într-o monastire. După temnița amintesc doar întâlnirea lor cutremurătoare, unde, în timpul spovedaniei, torționarul nu-l recunoaște pe bătrân, dar acesta și-l reamintește și, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora și cum i-a întocmit lui însuși un fals dosar, urmare căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnica. Este un moment. Nu? Este un examen! Așa-i
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
Atunci de ce refuzul meu de a primi un pașaport biometric ? Pentru a răspunde voi urca pe firul cauzal. Atentatele de la 11 septembrie 2001 au înspăimântat și isterizat America. De la Războiul de Secesiune (1861 - 1865) teritoriul SUA nu a mai cunoscut ororile unui conflict armat (doar în cursul războiului din Pacific, japonezii au trimis niște baloane explozive, care au avut efecte neînsemnate pe teritoriu american). Prăbușirea “Gemenilor” și avarierea Pentagonului au fost un adevărat șoc pentru publicul american. El s-a lăsat
In Memoriam – Florin Constantiniu [Corola-blog/BlogPost/94266_a_95558]
-
Nikolai Grigorevich Afanasiev și al soției acestuia, Proskovya Yakovlevna. Începe să studieze medicina, dar o va abandona nu după foarte mult timp în schimbul studiilor de matematică. În anul 1921 însă se va înscrie la Facultatea de Teologie din Belgrad, căci ororile Primului Război Mondial și ale Războiului Civil rus l-au făcut să înțeleagă că "singura Cale și Adevărul în Dragoste este Iisus Hristos și Biserica Sa". În cadrul primei reuniuni a "cercurilor studenților ortodocși ruși" îl va întâlni pe Părintele Serge Boulgakoff, cel
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
insuportabile și colectivizarea forțată a agriculturii, în urma căreia au rămas fără unicul lor mijloc de existență - pământul și animalele. Localitatea Treznea va rămâne în istorie ca o localitate martir a neamului românesc, alături de Ip și alte localități care au cunoscut ororile războiului. De satul Treznea se leagă martiriul celor 86 ființe nevinovate, care au fost asasinate în tragica zi de 9 septembrie 1940. De aici credem că pornește și autoarea monografiei în momentul în care a stabilit titlul cărții: Treznea, localitate
O CARTE DE SUFLET PENTRU MARTIRII DIN TREZNEA [Corola-blog/BlogPost/93613_a_94905]
-
plânge, ne bucura și cele mai simple lucruri, visăm mereu spre mai mult, mai bine și mai frumos și întotdeauna îi punem pe ce cei dragi nouă pe primul plan. Vrem să știm...suntem curioase și câteodată ușor pisăloage, avem oroare de manuale de folosință și instrucțiuni, majoritatea fără prea mult simt “tehnic” dar compensam prin al “6-lea simt”, suntem intuitive și pline de ingeniozitate, găsim mereu soluții chiar și în cele mai complicate situații și am ridicat “shopping-ul
LA MULȚI ANI DE 8 MARTIE!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377236_a_378565]
-
nesfârșitu-i dramatism și nesfârșita-i amenințare. Lumea , consemnau înaintemergătorii pe care Nicolae Dan Cetină îi știa în amănunt, prin educația din familie și școală, aducându-i mereu în suflul zilei pentru „disciplina caracterului” lor, nu va scăpa de masacrele și ororile războaielor, trebuind să aibă inteligența și energia să se pregătească pentru ele. De aceea cărțile războiului trebuie cunoscute, lăsate mereu deschise tocmai la pagina avertismentelor, îndepărtând bătaia de ceasornic în care „Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
și spaimei pe care ajunge s-o reprezinte ca nimeni altul, alegîndu-și emblematic animalul nopții pe care o tradiție romanescă de la Bram Stoker și cel care i-a adus eroul pe marele ecran, Bela Lugosi, este asociat cu negativul maximei orori, vampirul, un mort viu, prins între lumi, Batman apare ca o creatură desprinsă din imaginarul gotic. Această ambiguitate servește nu numai odată la punerea în abis a personajului, care în ciuda incoruptibilității sale trăiește din fondul acestui imaginar transpus parcă în
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
aristocratic. Cu concursul acestei nobleți- în primul film al lui Nolan, viitorul Batman era inițiat într-o confrerie războinică și societate secretă păstrătoare a unei tradiții cavalerești - Batman îndeplinește o misiune de protector din umbră al orașului, cu spaimele și ororile care fac parte și din substanța sa și pe care le integrează simbolic. Nolan reușete astfel să pună în valoare complexitatea unui personaj a cărui umbră apare proiectată în fiecare act la care participă mai mult sau mai puțin conștient
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
o eliberare de sub povara unei imense greutăți. S-a trezit pentru prima oară după mulți ani cu sufletul împăcat, căci găsise soluția pentru ca imensa sa bunătate să se poată revărsa asupra oamenilor care, din fericire, nu aveau să mai cunoască ororile războiului și ale monstruozităților pe care acesta le poate aduce. Găsise formula miraculoasă pentru ca oamenii să-și amintească, să nu uite, dar să poată, în același timp să trăiască în pace și liniște, așa cum visa în nopțile din lagăr, în
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
-i dea jos, o lovitură de apărare din partea lui Alex, și bărbatul căzut între linii este secționat de o garnitură apărută de nu se știe unde. Apoi imaginea grotesc-atroce a jumătății superioare a bărbatului tîrîndu-se printre sine, întinzînd o mînă, oroarea de pe chipul lui, fugă, apariția unui detectiv la scoala, întrebările rămase suspendate și tăcerea. Gus van Șanț este departe de a face un film polițist sau un thriller psihologic, de altfel, prezentarea incidentului este amînată pînă cînd atmosferă s-a
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
care niciunui torționar - dar absolut niciunuia - să nu i se fi clintit un fir de păr din cap și unde domni precum Valentin Lipatti și Mircea Malița sunt oriunde primiți în triumf și sărbătoriți, iar domnii Pacepa și Răceanu provoacă oroare, viitorul să-i surîdă unui Vadim Tudor. Ca un gazetăraș de duzină ca dînsul să aspire la locul suprem în stat, în loc să fie găzduit într-o elegantă vilișoară cu gratii, pe Insula șerpilor". Totul se leagă într-o bizară țesătură
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
răsunau ciupiturile de coarde ale citerei, aceeași piele să încremenească de spaimă, ca într-un protest mut față de cruzimea destinului îndurat. În plus, pielea lui Marsyas nu avea de ales: prinsă între pereții peșterii, nu putea nici să scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și nici să se lase în voia melodiei de flaut, singura muzica plăcută pe care ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Condamnată să tragă după ea memoria unui trecut, stihia lui Marsyas
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]