571 matches
-
Virginal, candid și holtei,/ Dumnezeiește./ Cel-de-Sus și din veac binevoiește/ Să-și scoboare sfintele scule/ Până la tubercule"), T.A. face o vădită propagandă religioasă. ,Cel-de-Sus și din veac" este o reprezentare cu damf gândirist, un element-cheie în rețeaua deasă a ortodoxismului. A-l aduce la nivelul cartofului, cum face T.A., înseamnă - în fond - a răspândi aburul mistic și a cenzura transcendental încercările sistemice ale rațiunii. Să ne mai mirăm că, imediat, apar în poem și descântecele (,Și pentru negul cartofilor
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
dialogiștii), sunt relativizate în înșiruiri depreciative. Proza nu scapă nici ea clasificărilor zonale: "Premianți ai concursurilor de proză de la Piatra Neamț: Oma Stănescu, Florinel Agafiței și (poate) Petru Cimpoeșu"; "Prozatori vrânceni"; "Ioan Neșu - un Marin Preda de la Slobozia"; "Aspecte ale noului ortodoxism - Ion Barbu și Nicolae Radu de la Râmnicu Vâlcea, Ion Vicol de la Galați". Pot fi aceste titluri evidențiate în sumar, într-o istorie a literaturii cu adevărat serioasă? Evident că precizarea locului este justificată atunci când e vorba de literatura română din
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
Căloiu Oana Artele marțiale nu sunt împotriva ortodoxismului, iar credincioșii nu cunosc adevărata semnificație a acestora. De aceea, credincioșii tind să considere practicarea artelor marțiale drept un păcat, susține părintele Mihai-Andrei Aldea. " Confundând artele marțiale cu, de pildă, yoga sau alte practici religioase păgâne, este firesc că reacționează
Artele marțiale, recomandate de preoții ortodocși. Yoga, nu by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64334_a_65659]
-
Ion Simuț Trei sunt monștrii literaturii interbelice în viziunea dogmatică a epocii proletcultiste: avangardismul, modernismul și ortodoxismul. Emil Boldan îi tratează ca atare, cu o nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe Istorice și Filologice din R.P.R. Ei apar ca reacție la
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
cu riscul de a se intoxica în propriile emanații: Aparenta diversitate și chiar adversitate reciprocă sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
mai exista nici o diferență. Mă mir că monseniorul Roibu - altminteri un personaj demn de tot respectul - a acceptat să cadă într-o capcană atât de grosolană. Catolicismul român abia începuse să fie perceput drept o formulă incomparabil mai demnă decât ortodoxismul de stat promovat de Teoctist, când acest regretabil episod aruncă o umbră nemeritată asupra realelor intenții ale mai-marilor bisericii catolice de la București. Într-un an în care am avut parte de suficiente necazuri, dezamăgiri, tragedii, ne mai lipsea și un
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
trimeteau la un soi de tradiționalism cunoscut; pe de altă parte însă, limbajul poetic, subtilitatea figurativă, ne plasau la o distanță considerabilă de secolul al XlX-lea; o astfel de evocare nu putea fi rodul neaoșismului militant și nici al ortodoxismului din jurul „Gîndirii“, oricîte poezii ar fi publicat Pillat în această revistă. De ce? Metaforele personificatoare duble au formă complexă (murmură pe ape copilăria mea), chiar șocantă prin îmbinarea neobișnuită a termenilor (închis-am fericirea în str`mtul ei hotar, unde epitetul
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
stil personal, fie zis), entuziasmul cu care a devenit fruntaș într-o presă aservita unui regim nici macar bine înscăunat (Tribuna poporului, Națiunea) au părut inadmisibile. Chiar dacă i se știa versatilitatea (apropierea de Crainic și de Gîndirea, urmată de răfuiala cu ortodoxismul, carlismul de ocazie, o destul de pronunțată pledoarie pentru specificul național în Istorie), ea nu mai putea fi privită cu aceeași îngăduința în condițiile de după război, cînd democrația era amenințată și cultură se află într-un mare pericol. Pentru multi dintre
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
cazan e smoală clocotită pentru asfaltarea străzilor... Gemenii premierului au fost salvați în ultima clipă de Octav Cozmâncă și Dan Matei Agathon, asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai interesează televizorul. Și nici nu mai dorm nici măcar pe taburetul din bucătărie unde am domiciliu forțat, fiindcă o imit în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la Antena 1 săptămâna pătimirilor noastre existențiale. E a
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
dizolvante, nega complet (în articolul „Sistemul de alianțe. România, țară a Răsăritului. Premisele politicii noastre externe”, publicat în „Cuvântul” din 9 martie 1930) latinitatea spiritului românesc, din care reținea ca valabilă doar componenta lui cea mai discutabilă, și anume bizantinismul. Ortodoxismul Gărzii de Fier va fi contribuit și el, desigur, într-o proporție însemnată, la acest asalt împotriva latinității, în deceniul premergător marii conflagrații mondiale. Tracomania se naște, fraudulos, acum, din neînțelegerea ori din instrumentalizarea sensului unor studii mai vechi sau
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
filmul-poem, Primăvara, vara, toamna, iarna... și din nou primăvara (2003), dar întrebările grave atemporale ale condiției umane îl apropie de Tarkovski, de Bergman sau de Werner Herzog. Filmul lui Lungin reușește să păstreze nealterate mireasma și sensul teologiei răsăritene, a ortodoxismului, a unei spiritualități trecute prin experiența marilor sfîșieri lăuntrice. Personajele nu sînt, ci devin necontenit în acest film, iar acesta nu închide nimic, spunînd atît de mult astfel încît totul să rămînă de spus.
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
alegătorilor. Politic, Guvernul se află într-o situație mai mult decît neplăcută a pe de o parte ar trebui să promoveze o lege care să garanteze egalitatea tuturor cultelor din România, iar pe de altă să țină seama de tradițiile ortodoxismului, biserica majoritară în România. Situația Guvernului e cu atît mai delicată cu cît în coaliția puterii punctele de vedere sînt împărțite. Ce efecte ar putea avea electoral acest conflict? E suficient de spus că în 1996 același patriarh Teoctist i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17617_a_18942]
-
catolice, atât de des întâlnită în muzica țărilor din zona centrală a continentului european (Cehia, Polonia, Slovacia). Spre încântarea publicului, prima parte s-a încheiat cu două fragmente din celebra partitură Vecerniile de Serghei Rahmaninov, capodoperă ce ilustrează desăvârșit spiritul ortodoxismului slav, și în special al celui rus. Cea de a doua parte a concertului a debutat cu un moment dedicat cântecelor și colindelor tradiționale slave (cehe, poloneze, slovace și ucrainene), maestrul Dan Mihai Goia marcând astfel apropierea sărbătorii Nașterii Domnului
Spirit slav ?n glasuri rom?ne?ti by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84261_a_85586]
-
de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care m-am folosit eu insumi în Istoria critică. În fine, iată, Mircea Cărtărescu examinează postmodernismul într-
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
și Cioran s-ar fi rupt, conform aprecierii unor istorici, în două curente istorice, iar conform lui N. Jianu și dnei Petreu înseși, în trei. Cei mai numeroși reprezentanți ai generației s-au îndreptat spre extrema-dreaptă, spre legionarism și spre ortodoxismul naționalist: Mihail Polihroniade, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, Haig Acterian, Petru Țuțea, Marietta Sadova, Dan Botta, P.P. Panaitescu, Tr. Herseni, Radu Gyr ș.a. Nu mulți au luat calea politică inversă, spre comunism: Belu Silber, Petre Pandrea, M. R. Paraschivescu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
Anatoliei. După ce Leon a devenit împărat, Artabasdus s-a căsătorit cu fiica acestuia, Anna. După devenirea lui Constantin V împărat, Artabasdus s-a revoltat, și după ce Constantin a fugit la Amorion, Artabasdus a devenit împărat. El a revenit imperiul la ortodoxism, și, după câtva timp de la încoronare, și-a numit soția "Augustă" și fiul cel mare co-împărat. În Mai 743, Constantin V a reînceput conflictul, învingându-l pe fiul lui Artabasdus, Nicetas, pe 2 Noiembrie; mai târziu intrând în Constantinopol și
Artabasdus () [Corola-website/Science/306873_a_308202]
-
în această perioadă luarea aminte a lui Goethe a fost atrasă și de un român, Alexandru Scarlatovici Sturza - cum își spunea. Un descendent al ramurii basarabene a familiei Sturza care, intrat în grațiile țarului, a devenit diplomat rus, campion al ortodoxismului, cu scrieri în materie, pomenit de mai multe ori în corespondența berlineză a tânărului Mihail Kogălniceanu ca un soi de cenzor al scrierilor și purtărilor sale. Într-o scrisoare către babacă, feciorul agăi Ilie Kogălniceanu își asigura, de pildă, părintele
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
cazul Poloniei e determinant. (Cu toate acestea, nu mă pot împiedica să visez la ceea ce-ar fi însemnat o Românie catolică - pentru care existau toate elementele, inclusiv latinitatea noastră frenetica, precum și faptul că, până pe la 1500, lupta catolicism vs. ortodoxism, mai ales in Valahia, nu era tranșată). Nici asupra celui economic, pentru că oricât ne-am iluziona, nici una din aceste țări nu se poate compara (și nu vor putea să se compare multă vreme) cu Occidentul. Rămân, însă, alte două componente
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
Ionescu stau sub semnul unei filosofii de tip iraționalist. Dar, în timp ce Eliade, Cioran, Vulcănescu favorizează iraționalismul vitalist de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate interioară și îl ferește, prin importanța acordată subiectivității, de iluziile și capcanele ideologiilor colectiviste și totalitare. Cioran și Ionescu se întîlnesc în obsesia apartenenței
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
și citatele alese de Marta Petreu sînt mai mult decît edificatoare) e disprețul față de propria generație. Un dispreț care nu se oprește însă la portretele suculente făcute lui Noica, Eliade sau Cioran, ci merge pînă la totala delimitare de autohtonism, ortodoxism, spiritualism - cu alte cuvinte de toate exagerările pe care comentatorii de azi le trec de obicei sub tăcere atunci cînd exaltă meritele acestei extraordinare generații. Nu mai puțin importantă e admirația lui Ionescu pentru Maiorescu și Junimea, de asemenea nu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
vremea asta, vedeți?, eu scot limba de-un cot,/ prefăcându-mă nebun sadea/ poate va trece și noaptea de Anul Nou/ fără ca îngerul meu blând și alcoolic/ să-mi bea cianură din stilou." (Poem pentru noaptea de Anul Nou) Un ortodoxism ludic În cartea lui Cristian Bădilită putem identifica diferite influențe, dar sunt influențe meteorice, care nu schimbă cerul poeziei tânărului poet. Uneori recunoaștem farmecul dureros al poeziei lui Eminescu: "Îngerul păscând garoafe/ în edenul cel avestic/ îngerite filosoafe/ îndoitul vin
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
smârcuri (fii mai incisiv, poete!)/ Cu troițe la răspântii (am văzut vreo cinci sau șase)/ și cu semnul sfânt al crucii pus că sfraghisul pe case. (Scrisoare pe sticlă din Sibiel) Adevărată natură a poeziei lui Cristian Bădilită este un ortodoxism târziu, un ortodoxism foarte liber și ... neortodox, iar de la un moment dat un ortodoxism ludic. Peste o sută de ani, un istoric literar care i-ar găsi versurile într-o bibliotecă uitată de vreme și nu ar avea informații despre
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
incisiv, poete!)/ Cu troițe la răspântii (am văzut vreo cinci sau șase)/ și cu semnul sfânt al crucii pus că sfraghisul pe case. (Scrisoare pe sticlă din Sibiel) Adevărată natură a poeziei lui Cristian Bădilită este un ortodoxism târziu, un ortodoxism foarte liber și ... neortodox, iar de la un moment dat un ortodoxism ludic. Peste o sută de ani, un istoric literar care i-ar găsi versurile într-o bibliotecă uitată de vreme și nu ar avea informații despre autor, ar putea
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
șase)/ și cu semnul sfânt al crucii pus că sfraghisul pe case. (Scrisoare pe sticlă din Sibiel) Adevărată natură a poeziei lui Cristian Bădilită este un ortodoxism târziu, un ortodoxism foarte liber și ... neortodox, iar de la un moment dat un ortodoxism ludic. Peste o sută de ani, un istoric literar care i-ar găsi versurile într-o bibliotecă uitată de vreme și nu ar avea informații despre autor, ar putea totuși să presupună că este vorba de un poet român, afirmat
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
și foarte blând/ Un pic ateu, un pic solemn/ Croit din patru șipci de lemn// Să beau cu el pân'la-nviere/ Oțet amestecat cu fiere." (Visez un muritor de rand) Libertățile pe care și le ia Cristian Bădilită față ortodoxism, departe de a fi ireverențioase, exprimă modul său de a iubi: avântat și nesupus și, uneori, extravagant (în stilul lui G. Călinescu). Din această atitudine rezultă, inevitabil, și câte un moment de superficialitate voioasa: "- Din doi fulgi de nea,/ imaculați
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]