2,477 matches
-
francezi și de romi”; „Coreea de Nord este o dictatură cu un președinte plin de cruzime numit King Kong”. Deosebirea constă totuși în faptul că sunt mai puține greșeli de exprimare, de limbă, la francezi decât la români, excepție făcând greșelile de ortografie, materie în care nimeni nu-i întrece pe francezi. Ceea ce arată că aproape tot ce le-a rămas tinerilor francezi din marea cultură a țării lor este cultura limbii. În schimb, cum se vorbește și se scrie la noi... Ca
Perle () [Corola-journal/Journalistic/3520_a_4845]
-
internet, care ni-i răpește efectiv din bănci și-i îndepărtează de dulcea limbă a lui Eminescu", a spus profesorul Cosmin Șontică pentru . Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac elevii "Cele mai frecvente greșeli sunt de ortografie și de punctuație. Încurajați și de Internet, elevii sparg tiparele gramaticale și se exprima greoi, greșit, abrupt... Sunt abateri de la normă care ori nu este înțeleasă, ori nu este însușită suficient de bine de elevii care par preocupați de alte
N-ai să crezi ce găsesc profesorii în lucrările de control by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35961_a_37286]
-
descoperită în arhivele comunismului. Potrivit adevărul.ro, poezia nu este semnată de fostul dictator, însă, după grafie și fondul documentar de arhivare în care a fost găsită, pare a fi creația acestuia. În poezia scrisă de mână, Ceaușescu nu respecta ortografia și punctuația. De vreii să fii nemuritor Poete scrie pentru țară Vers simplu dar cutezător În el mândria de popor tresară. Scrie de daci și de romani De munți de râuri și câmpii De muncitori și de țărani De cântecul
Poezie scrisă de Ceaușescu, descoperită în arhivele comunismului by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36093_a_37418]
-
cea a șpalturilor volumului din 1900, pe care se află corecturile olografe ale lui Augustin Bunea, șpalturi aflate și ele la aceeași bibliotecă. Ediția îngrijită de Ioan Chindriș și Niculina Iacob a avut de înfruntat două obstacole. Primul ține de ortografia utilizată de Augustin Bunea. În 1900, ortografia limbii române se afla la jumătatea drumului între normele din 1881-1894 și reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
care se află corecturile olografe ale lui Augustin Bunea, șpalturi aflate și ele la aceeași bibliotecă. Ediția îngrijită de Ioan Chindriș și Niculina Iacob a avut de înfruntat două obstacole. Primul ține de ortografia utilizată de Augustin Bunea. În 1900, ortografia limbii române se afla la jumătatea drumului între normele din 1881-1894 și reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la toate modificările de normă operate la București
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la toate modificările de normă operate la București, păstrând anumite particularități ortografice și lexicale. Cum spun editorii, „Linia directoare a ortografiei acestui autor este reprezentată în mod evident de normele din 1881, dar etimologismul specific Blajului este destul de pronunțat, după cum nu lipsesc nici anumite ecouri analogiste, a căror obârșie trebuie căutată tot în mediul Blajului.” (p. 38). Editorii au trebuit să
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
în mod evident de normele din 1881, dar etimologismul specific Blajului este destul de pronunțat, după cum nu lipsesc nici anumite ecouri analogiste, a căror obârșie trebuie căutată tot în mediul Blajului.” (p. 38). Editorii au trebuit să adapteze textul originar la ortografia fonetic fonologică de astăzi, fără a știrbi din autenticitatea lui și, mai ales, fără a-i răpi parfumul local. Bunea, ca orice istoric adevărat, este și un bun narator, care știe să formuleze o frază și să-și toarne gândul
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
a fost neglijentă, multe pasaje au fost prost transpuse în românește și, în general, redactarea lui Petit a fost deficitară. Editorii au trebuit să „aducă la zi” textul, fără să îi altereze autenticitatea și fără să se limiteze la actualizarea ortografiei. Intervențiile lor, marcate prin paranteze drepte, au făcut textul lizibil pentru cititorul contemporan. Trebuie spus că pare să fi fost o muncă migăloasă, solicitantă, de care Nicolae Pepene și Bogdan-Florin Popovici s-au achitat cu brio și cu discreție, intervențiile
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
afară de ai lui. Dar, ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, și i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era. Nu știu ce scrisoare ți-am scris. Cred că am făcut și greșeli de ortografie! N-o mai recitesc. Alta, nu ți-aș mai putea scrie. Nici acum, nici cine știe câtă vreme. Și erau lucruri pe care trebuia să le știi. Vrei să nu-mi mai spui „dumneata”? E un cuvânt înghețat. Și ai să mă
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
după ce unele capitole ale sale văzuseră lumină tiparului în Columna lui Traian; în spatele acestui titlu modest pot fi descoperite însă idei mult mai generale despre limba, alături de o analiză pertinenta a problemelor lingvisticii românești. Prezentarea propriu-zisă a proiectului propriu de ortografie este precedată de o critică judicioasa a orientărilor lingvistice manifestate în cultura românească (în special a hiperlatinismului și a purismului), fără a pierde prilejul unei pledoarii pentru studiul limbii italiene, în viziunea autorului auxiliar neprețuit pentru înțelegerea originii latine a
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
de presă timpului 6), dar prestigiul de care se bucură autorul, mai cu seamă în rîndul învățămîntului preuniversitar, ne îndreptățește să credem că ideile sale, care erau dealtfel împărtășite de reprezentanții orientării realiste, au contribuit la adoptarea criteriului fonetic în ortografia românească. În sfîrșit, cercetările sale în arhivele venețiene pun în lumina faptul că în urma acțiunilor de investigare a fondurilor acestora efectuate de Constantin Esarcu și de superintendentul Arhivelor, Cecchetti, au rămas total sau parțial neexploatate numeroase zone de interes pentru
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
și salutară... N-aș fi făcut, poate, următoarea remarcă dacă același Ilie Rad n-ar fi vorbit aici des (prea des) despre propria competență filologică și editorială, criticând cu insistență (și uneori îndreptățit) întreprinderile altora. De la un asemenea benedictin al ortografiei, mărturisesc, nu m-aș fi așteptat la inovații. Căci ce altceva poate fi forma „sânt” (ca indicativ al verbului „a fi”) decât o inovație?!
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
Se știe cât de dificilă este ortografia franceză. În câteva rânduri, Academia a propus schimbări menite a o simplifica. Toate au fost respinse. Ortografia a rămas cum a fost. Cotidianul „Le Monde” din 7 noiembrie ne informează că un sondaj recent de specialitate a constatat că 62
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
Se știe cât de dificilă este ortografia franceză. În câteva rânduri, Academia a propus schimbări menite a o simplifica. Toate au fost respinse. Ortografia a rămas cum a fost. Cotidianul „Le Monde” din 7 noiembrie ne informează că un sondaj recent de specialitate a constatat că 62% dintre cele aproape o mie de persoane care au răspuns au declarat că franceza este o limbă
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
Monde” din 7 noiembrie ne informează că un sondaj recent de specialitate a constatat că 62% dintre cele aproape o mie de persoane care au răspuns au declarat că franceza este o limbă dificilă, dar 64% au refuzat ideea simplificării ortografiei. Peste jumătate din respondenți consideră că inamicul numărul unu este pluralul substantivelor compuse. Pe ultimul loc, acordul participiului (23%). Amuzant e că Bernard Pivot, care face de ani buni concursuri publice de scriere corectă, era convins că tocmai acesta din
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
dicționar. 63% folosesc corecția automată pe care o oferă computerul. Chiar dacă 95% dintre respondenți sunt convinși de scăderea accelerată a nivelului școlii și de cauza principală a acesteia, care ar fi, pentru 88%, internetul, doar 36% vor o modificare a ortografiei. Dovada că școala franceză se află în cădere liberă este procentul tot mai mare de „inocenți” în ale limbii, gramaticii și ortografiei. Elevii din clasa a patra, de exemplu, comiteau în 1987, în medie, 10,7 greșeli de ortografie iar
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
și de cauza principală a acesteia, care ar fi, pentru 88%, internetul, doar 36% vor o modificare a ortografiei. Dovada că școala franceză se află în cădere liberă este procentul tot mai mare de „inocenți” în ale limbii, gramaticii și ortografiei. Elevii din clasa a patra, de exemplu, comiteau în 1987, în medie, 10,7 greșeli de ortografie iar în 2007, 14,7. În 1987, 26% dintre elevi făceau 15 greșeli, în 2007, procentul a crescut la 46%.
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
a ortografiei. Dovada că școala franceză se află în cădere liberă este procentul tot mai mare de „inocenți” în ale limbii, gramaticii și ortografiei. Elevii din clasa a patra, de exemplu, comiteau în 1987, în medie, 10,7 greșeli de ortografie iar în 2007, 14,7. În 1987, 26% dintre elevi făceau 15 greșeli, în 2007, procentul a crescut la 46%.
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
care au apărut fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar pe care-l dobândise criticul și editorul în urma îndelungatei frecventări a operei scriitorului, a cunoașterii ortografiei speciale, sintaxei, lexicului, ortoepiei acestuia. Într-un studiu, din "Revista Fundațiilor Regale" (1940, nr. 5), Pompiliu Constantinescu releva că, în editarea operei lui Caragiale, Cioculescu "și-a înmănunchiat... toate fibrele sale de istoric, vizibil în cercetarea migăloasă de texte și
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
Baltac". Scrisoarea a doua - în aceeași revistă, nr. 26, 3-9 iulie a.c., cu semnătura "G. Mihăilă". Pentru informarea riguroasă a cititorilor României literare se impun cîteva completări și precizări; așadar, scrisoarea a treia. I. Scrisoarea întîi aborda, între altele, problema ortografiei: "Eu rămân la convingerea că, dincolo de obiecțiile emulilor lui Coteanu, ar fi cazul să renunțăm la arhaicile șsicț "sînt" și "î" sau, dacă nu, să revenim la "Romînia", pentru că nu este normal ca tocmai familia acestui cuvânt definitoriu să fie
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
decît două lucruri: ori să-și vadă de alte treburi, după ce a reușit să instaureze haosul în singurul domeniu în care nu pătrunsese încă, ori să adopte o nouă hotărîre, în temeiul împuternicirilor proaspăt dobîndite, prin care să restaureze integral ortografia interbelică, așadar și apostroful, de care promotorii reformei din '93 s-au ferit pe drept cuvînt: nu mai știau unde trebuie să-l pună! Stimate domnule Nicolae Manolescu, Întrucît autorul scrisorii a doua v-a solicitat indirect sprijinul evocîndu-vă calitatea
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
a solicitat indirect sprijinul evocîndu-vă calitatea de membru al Academiei, mă văd obligat să-i semnalez faptul că demnitatea dumneavoastră intelectuală nu rimează cu gesturile de lașitate sau obediență: articolele din România literară ale lui Nicolae Manolescu nu se supun ortografiei academice, așa cum, poate, va fi băgat de seamă și semnatarul scrisorii precedente. Vorba lui Pristanda, supusă unor mici adaptări de circumstanță: "Îmi pare rău! tocmai conul Nichi, tocmai dumnealui, care de!... să ne așteptăm de la dumnealui la o protecție..." Cu
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
8 aprilie 1880, intitulat Chestiunea ortografică în Academia română și publicat în Convorbiri literare, nu se vorbește despre apostrof, dar finalul se încheie astfel: Spre a vă da un exemplu practic pentru înfățișarea ce ar avea scrierea română după această ortografie, am onoarea a vă alătura o transcriere conformă cu regulele aici stabilite. Este Cântecul gintei latine, ce l-am transcris, cântat de acel poet și coleg al nostru, căruia natura pare a-i fi dat menirea de a înfățișa generațiunilor
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
rubrică săptămânală; continuă). Vezi și conf. univ. dr. N. Georgescu: Eminescu. Prefață la o ediție nepublicată. În vol. colectiv Comunicările Hyperion, Filologie, 10, Volum coordonat de Dim. Păcurariu, Editura Hyperion, București, 2001. 2). T. Maiorescu: Raport asupra noului proiect de ortografie română. În Convorbiri literare, Iași, 15 aprilie 1880, p. 64-74. 3). Red. Cestiunea ortografică în Academia română. Loc. cit., p. 64. 4). Poesii de Mihail Eminescu/ Ediție de T. Maiorescu/, Editura Librărie Socec & Comp., București, 1884, p. 252. 5). Idem
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
al limbii germane. Ceea ce am relatat mai sus se află - cu excepția scrierilor mai vechi în forma lor originală din trecut - în volumul al doilea, pag. 47, nota 3 (subsol), din cartea lui Frunzetti pegas între meduză și perseu (titlul cu ortografia respectivă e reprodus întocmai, așa cum e tipărit atât pe coperta exterioară cât și pe cea interioară - n.m. G.R.B.), apărută la editura Meridiane, la foarte scurt timp de la trecerea în neființă a autorului, survenită la 11 septembrie 1985. Intervalul 1982-1985 trebuie
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]