723 matches
-
Cl. K, Ca) și micromoleculelor cu dimensiuni mai mici de 10 angstromi și mult mai puțin macromoleculelor, dat fiind faptul că acestea din urmă au masă moleculară mare și, conform legii a III-a a lui Van’t Hoff, presiunea osmotică este mică. Ionii și micromoleculele din sânge, ce reprezintă doar 1% din masa sângelui, determină la 370C o presiune osmotică de 7-8 atmosfere, în timp ce macromoleculele (proteinele) care se află în proporție de 9% determină o presiune osmotică (oncotică) de numai
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
că acestea din urmă au masă moleculară mare și, conform legii a III-a a lui Van’t Hoff, presiunea osmotică este mică. Ionii și micromoleculele din sânge, ce reprezintă doar 1% din masa sângelui, determină la 370C o presiune osmotică de 7-8 atmosfere, în timp ce macromoleculele (proteinele) care se află în proporție de 9% determină o presiune osmotică (oncotică) de numai 0,037 atmosfere (28 torr). Presiunea plasmei este de 7,6 atmosfere iar a lichidului interstițial de 6-7 atmosfere. Deși
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
t Hoff, presiunea osmotică este mică. Ionii și micromoleculele din sânge, ce reprezintă doar 1% din masa sângelui, determină la 370C o presiune osmotică de 7-8 atmosfere, în timp ce macromoleculele (proteinele) care se află în proporție de 9% determină o presiune osmotică (oncotică) de numai 0,037 atmosfere (28 torr). Presiunea plasmei este de 7,6 atmosfere iar a lichidului interstițial de 6-7 atmosfere. Deși foarte redusă, presiunea oncotică este importantă. Datorită faptului că substanțele cu masă moleculară mică pot difuza prin
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
plasmei este de 7,6 atmosfere iar a lichidului interstițial de 6-7 atmosfere. Deși foarte redusă, presiunea oncotică este importantă. Datorită faptului că substanțele cu masă moleculară mică pot difuza prin membrană și s-ar putea ajunge la egalizarea presiunilor osmotice datorată acestora, macromoleculele care nu pot difuza, asigură presiunea oncotică ce determină transportul de substanță dintre compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
macromoleculele care nu pot difuza, asigură presiunea oncotică ce determină transportul de substanță dintre compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
oncotică ce determină transportul de substanță dintre compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
compartimentul vascular și cel interstițial. Plasma sanguină, după cum am arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
arătat, reprezintă o soluție apoasă ce cuprinde ioni, micromolecule (glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
glucoză, uree), macromolecule proteice (lipide, albumină, fibrinogen). Presiunea osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
osmotică va fi dată de suma presiunilor osmotice ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot genera diferențe de presiune osmotică, aceasta este generată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ale acestor componenți: unde: reprezintă presiunea osmotică produsă de ionul de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de micromoleculele de tipul k reprezintă presiunea osmotică produsă de macromoleculele de tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot genera diferențe de presiune osmotică, aceasta este generată în special de proteine. Cum concentrația proteinelor în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
tipul k Presiunea osmotică a macromoleculelor este dată de suma presiunilor osmotice date în special de albumine și globuline, deci se poate scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot genera diferențe de presiune osmotică, aceasta este generată în special de proteine. Cum concentrația proteinelor în plasmă este mai mare decît în lichidul interstițial, și presiunea osmotică a plasmei va fi mai mare decît cea a lichidului interstițial. Presiunea osmotică efectivă reprezintă diferența dintre presiunea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
scrie: Deoarece ionii și micromoleculele pot difuza ușor prin membrană și deci nu pot genera diferențe de presiune osmotică, aceasta este generată în special de proteine. Cum concentrația proteinelor în plasmă este mai mare decît în lichidul interstițial, și presiunea osmotică a plasmei va fi mai mare decît cea a lichidului interstițial. Presiunea osmotică efectivă reprezintă diferența dintre presiunea osmotică a plasmei și cea a lichidului interstițial. și are valoarea de circa 22 torri. Ca urmare există o tendință ca apa
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pot genera diferențe de presiune osmotică, aceasta este generată în special de proteine. Cum concentrația proteinelor în plasmă este mai mare decît în lichidul interstițial, și presiunea osmotică a plasmei va fi mai mare decît cea a lichidului interstițial. Presiunea osmotică efectivă reprezintă diferența dintre presiunea osmotică a plasmei și cea a lichidului interstițial. și are valoarea de circa 22 torri. Ca urmare există o tendință ca apa să difuzeze din țesuturi spre lumenul capilar. Datorită contracției inimii se produce o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
aceasta este generată în special de proteine. Cum concentrația proteinelor în plasmă este mai mare decît în lichidul interstițial, și presiunea osmotică a plasmei va fi mai mare decît cea a lichidului interstițial. Presiunea osmotică efectivă reprezintă diferența dintre presiunea osmotică a plasmei și cea a lichidului interstițial. și are valoarea de circa 22 torri. Ca urmare există o tendință ca apa să difuzeze din țesuturi spre lumenul capilar. Datorită contracției inimii se produce o presiune hidrostatică care variază de la un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și aici o presiune efectivă a sângelui, ca diferența dintre presiunea hidrostatică a sângelui și cea a lichidului interstițial; sef pp −= Presiunea sângelui determină un transport de substanță dinspre capilare spre spațiul interstițial, transport care este invers celui datorat presiunii osmotice (deoarece presiunea sângelui este mai mare decât cea a lichidului interstițial, 1-9 torri). Bilanțul acestor presiui dă presiunea efectivă totală: I.7.7. Ultrafiltrarea și reabsorbția In funcție de valorile diferitelor componente, presiunea efectivă totală poate fi pozitivă sau negativă. Dacă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
nefrita, cînd proteinele plasmatice sunt secretate în urină, proteinele sanguine fiind eliminate scăzând în acest fel și presiunea determinată de acestea 4) permeabilizarea membranei capilarelor de către arsuri; în aceste situații proteinele din plasmă pot trece în spațiul interstițial mărind presiunea osmotică a acestuia din urmă 5) infarctul inimii drepte sau obstrucția venelor mari ceeace face ca fluxul de sânge venos spre inimă să fie blocat; aceasta face ca presiunea să crească foarte mult, ceeace face să scadă fenomenul de reabsorbție Presiunea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a acestuia din urmă 5) infarctul inimii drepte sau obstrucția venelor mari ceeace face ca fluxul de sânge venos spre inimă să fie blocat; aceasta face ca presiunea să crească foarte mult, ceeace face să scadă fenomenul de reabsorbție Presiunea osmotică este responsabilă și de eliminarea deșeurilor ce rezultă ca produse ale catabolimului. Celulele iau hrana din lichidul interstițial dar tot acolo elimină și deșeurile. Deșeurile trec prin difuzie în plasma sanguină de unde sunt eliminate cu ajutorul organelor excretoare: rinichi, plămâni, intestin
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ei completă (rinichi blocat), ceeace pune viața în pericol. In asemenea cazuri se folosește rinichiul artificial care, prin dializă, elimină din sânge produșii catabolismului. Aici sângele intoxicat este adus în contact, cu o soluție izotonică (o soluție salină cu presiunea osmotică egală cu cea a plasmei sanguine), de celofan sau cuprofan. CAPITOLUL II. BIOFIZICA CELULARA II.1. MEMBRANE BIOLOGICE II. 1.1. Celula Lewis Thomas spune că Pământul este o celulă vie, de culoare albastră. Pământul și-a constituit propria sa
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Mecanismul permeabilității induse de Ca (care este foarte selectiv pentru K în raport cu Na), este încă necunoscut. Adăugăm aici că ionii de Ca2+ sunt implicați în reglarea formei și deformabilității celulei și că acționează ca mesageri intracelulari. II.2.5. Echilibrul osmotic Echilibrul osmotic se realizează în cazul membranei semipermeabile, deși se menține un gradient de concentrație între înteriorul celulei și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar cel de-al doilea ce
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
induse de Ca (care este foarte selectiv pentru K în raport cu Na), este încă necunoscut. Adăugăm aici că ionii de Ca2+ sunt implicați în reglarea formei și deformabilității celulei și că acționează ca mesageri intracelulari. II.2.5. Echilibrul osmotic Echilibrul osmotic se realizează în cazul membranei semipermeabile, deși se menține un gradient de concentrație între înteriorul celulei și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar cel de-al doilea ce conține substanța
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
care membrana este permeabilă, o moleculă mare, cum ar fi o proteină. Să considerăm că această proteină, de sarcină zp și de concentrație Cp este conținută în cel de al doilea compartiment Să considerăm în plus că există o presiune osmotică adecvată astfel încît potențialul chimic să fie același în ambele compartimente, deci: După (II.5) obținem: Dacă se neglijează efectele diferenței de presiune pentru potențialele de zero avem se numește raport Donnan. Dar în fiecare compartiment soluția trebuie să fie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
aceleași particule coloidale. Folosind o astfel de formulă s-a calculat masa moleculară a albuminei din ou obținându-se masa moleculară M = 62.000 (valoare mai mare decât cea determinată experimental prin alte metode). In capitolul I la studiul presiunii osmotice am arătat că măsurarea acesteia servește la determinarea masei molecularea a unor molecule. In tabelul VI.1 sunt date masele moleculare ale unor substanțe determinate determinate prin diferite metode. VI.1.3. Ultracentrifugarea Dezvoltarea tehnicilor de ultracentrifugare face această metodă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cantitatea de substanță care difuzează în unitatea de timp (dt) pe unitatea de suprafață S; D constanta de difuzie; dc reprezintă variația concentrației pe unitatea de lungime dl; (-) semnul minus indică variația concentrației până la echilibru. 4.6. Osmoza și presiunea osmotică Definiție. Osmoza reprezintă difuzia unui solvent într-o soluție a sa printr-o membrană semipermeabilă. În cazul a două soluții de concentrații diferite, separate printr-o membrană semipermeabilă, difuzia are loc de la soluția mai diluată spre cea mai concentrată. Punerea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
a sa printr-o membrană semipermeabilă. În cazul a două soluții de concentrații diferite, separate printr-o membrană semipermeabilă, difuzia are loc de la soluția mai diluată spre cea mai concentrată. Punerea în evidență a osmozei se face folosind o celulă osmotică, ce constă dintr-o pâlnie semisferică cu coadă lungă, pe circumferința căreia se leagă o membrană semipermeabilă, naturală sau artificială. 65 Exemplu: în pâlnie se introduce o soluție concentrată de zaharoză în apă, apoi se scufundă pâlnia într-un pahar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]