822 matches
-
venind dinspre Ipotești, pentru a se reîntoarce la Păltiniș. Venise să ne cunoască pe Valeriu Gherghel și pe mine, pe care ne trecuse pe lista sa de promisiuni ale tinerei generații. A apărut de la tren cu un trenci de fîș, ostenit, ghetre la pantofi și o geantă de umăr pe care scria Weltmeisterschaft 1974! Am petrecut aproape toată noaptea la mine acasă, discutînd despre noi și proiectele noastre, dar amuzant era cînd își bîrfea benign colegii de generație, pe Cioran și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
complicată, Filip. Pe de o parte, a acționat spiritul vremurilor. Poate ar trebui să zic, spiritul noilor legi. Pe de alta, au făcut-o să plătească polița unei vechi rivalități amoroase. Spiritul vremurilor ajunge la noi cu întârziere, și nițel ostenit, atât e drumul de lung. În sensul ăsta, cei de la sanatoriu ar fi putut închide ochii, așa cum au mai făcut, și să nu aplice o măsură aberantă. Era o infirmieră cu experiență care punea mult suflet în ce făcea. Doctorii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15 și că veșnicia s-a născut la sat16, el se revendică din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe trepte o copilă ca un înger (s.n.);/ Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește în descriere: Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,/ Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
inspirație ipoteșteană: Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite,/ Vi s-a părea un înger cu părul blond și des270. Din textele subsumate temei zborului, semnificative sunt imaginile zborului-plutire spre haosurile lumii abisale: O pasăre plutește (s.n.) cu aripi ostenite 271. Zborul-vis, zborul-plutire/levitație este preponderent apanajul epocii pomenite mai înainte. Întocmai ca ceasurile din tablourile lui Dali, Din noaptea vecinicei uitări, [...] toate curg272, iar poetul ar vrea ca iubita să se înalțe într-un zbor lin, diafan. Iubirea însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
petrecerea de ziua ei, de sâmbăta viitoare. Pe urmă am discutat despre examenul de anul viitor, adaug, ștergându-mi ochelarii cu o batistă pe care am scos-o din buzunarul blugilor și aplecându-mi privirea. Sper din suflet ca mama, ostenită fiind, să nu observe coșul care mi-a crescut ca un cucui inflamat în frunte (fruntea care încă mă doare de la lovitura de aseară) și iar să mă bată la cap cu mersul la doctor! Mă și văd așteptând plină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din cap, aprobator. Stă dreaptă pe pat, lângă mine, și nu pot să n-o invidiez. E frumos coafată, părul ne gru și des este ordonat șuviță cu șuviță. Are tenul strălucitor, și ochii albaștri îi clipesc puțin cam des, osteniți. îmi încuviințează surâzătoare spusele, dorind să mă convingă că-mi acordă atenție, dar simt că este cu mintea departe, încă la petrecerea de sâmbătă, probabil. Aseară..., oftez eu, ducându-mi mâna la frunte, spre adu cere aminte. Aseară am făcut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
va ajunge acolo. Și știe, știe ce va urma, fără să poată numi în somn ceea ce știe. Noaptea nu e lăsat de coșmar să se odihnească mai deloc, iar ziua face recuperare. Cu toate că nu face nimic altceva, se simte mereu ostenit. De fapt, are o oboseală cronică. Chiar și ziua, când stă în pat, simte că între el și pernă se postează de nicăieri o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu-l lasă să se cufunde în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lipsiți de ură. Marea îi răspunse privindu-l și ea drept în ochi. Privirea ei avea aceleași reflexe cenușii și aceeași încordare lipsită de ură. Se întoarse acasă înainte să se fi luminat de ziuă și se trânti în pat, ostenit, adormind instantaneu. 6. — Cum a fost? îl întrebă Anda, imediat ce rămaseră singuri, în aceeași noapte. Toată ziua se purtase indiferent și aproape rece cu el, ca și cum ar fi venit la mare trasă cu forța irezistibil de alaiul gălăgios pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el, nu În vreun sens activ. Mai e de asemenea faptul deloc neînsemnat că nu doar guvernul nostru este implicat, dar și cel american. — Ca să nu mai pomenim de domnii din Sud? A, da, mafia, zise contele cu un suspin ostenit. Pare că asta ar fi o plasă țesută de toți trei și că, datorită acestui lucru, e de trei ori mai rezistentă și, dacă pot adăuga ca notă de avertizare, de trei ori mai periculoasă. Se uită la Brunetti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui Ioan. - Moare! zisei eu apatic și rece. - Ne urmăresc! Feciorii mai se-mpotrivesc cât s-or împotrivi... dar în urmă trebuie s-o ia la fugă și ei. {EminescuOpVII 217} Îngenunche și el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din când în când din genunchii lui subțiri. Hi! și parecă rabla se opintea din șele, cu urechile pleoștite îndărăt, să-și grăbească pașii, iar picioarele cavalerului atârnau afară de scări, ostenite, de-a lu [n]gul pântecelui calului său. " Dracu să te ia, gândi el [în] sine, nu mai ajungem în astănoapte și m-a apucat întunericul în mijlocul drumului, sub cerul gol". Câmpia era cu desăvârșire șeasă, cam lunecoasă și ninsoarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sarei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scîrțîie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să existe o recunoaștere unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult mai tare decât Freud. Puse apoi sticlele într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din ce în ce mai sonor anunță că portarul pășise într-o lume onirică. Atunci am dat semnalul începerii bătăliei. Două coloane compacte, înarmate cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se aburcau rapid spre clanța ușii de la micul depozit. Legară o sfoară de ea, iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se miște. Striga atunci: "Taci! Nu vreau să te mai aud. Nu știu despre ce vorbești. Lasă-mă să ajung acolo unde e lumină!" Doi bărbați stăteau acum în încăperea mică, unul cu capul plecat, incapabil să-l ridice, celălalt ostenit, speriat, vorbind într-una, fără rost. Nu știa ce-ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine! Îi cunoștea simțămintele și pornirile, ar fi dat orice să poată fi altfel decât era, să profite de toate astea și s-o întoarcă în casa lui. Se ridică ostenit și sătul de bunul-simț, ce mustea în el gata să-l înece. Ai nevoie de o ieșire, de o evadare din decor. Iuliana te invită s-o însoțești la Sinaia. Nu vreau nici o evadare. Atunci, ce vrei? Ea privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la un interval de o jumătate de oră, veți bea un pahar cu apă, cît mai caldă posibil. După-amiaza, pe la cinci, veți face la fel la izvorul Chomel. Să nu vă mirați dacă, a doua zi, vă veți simți puțin ostenit. E efectul trecător al curei. De altfel, atunci ne și revedem. Toate astea erau deja departe acum. Atunci era doar un novice, care confunda izvoarele. Acum Însă urma temeinic cura, ca miile, zecile de mii de bărbați și de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lui cuvintele lui Lecoeur. — Aș prefera să nu răspund. — M-ați urmat fără să protestați. — Da. — Vă așteptați la ceea ce vi s-a Întâmplat? Întoarse capul spre Maigret ca și cum l-ar fi chemat În ajutor, apoi repetă cu o voce ostenită: — Aș prefera să nu răspund. Lecoeur scrise un cuvânt pe blocnotes, căutând să atace din altă direcție. — Ați avut surpriza să Întâlniți la Vichy o persoană pe care nu ați mai văzut-o de cincisprezece ani. Ochii erau ușor umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ai deschis ieri! Theo, iubitul meu! cum m-am îndrăgostit de tine în chiar acea seară când ai adormit la mine în cameră ca și cum n-ai fi dormit de foarte mulți ani! cum ai adormit și aseară lângă mine ca și cum, ostenit, trăiești atât de intens tot ceea ce vezi, ca și cum pentru tine n-ar exista decât logofătul Ioan Tăutu, ctitorul de la Bălinești, printre puținii boieri de viță căruia Ștefan al Moldovei i-a îngăduit să ctitorească biserici, pentru mine nu exista nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu mă întreb ce face fata asta cu banii, fiindcă de când o cunosc umblă cu aceleași haine ponosite, nici măcar o pereche de încălțări noi nu și-a cumpărat, nu mai rămân nici eu după ce pleacă ea, Thomas e mult prea ostenit ca să mai facă conversație, Început de decembrie, La Dali, la cafenea, îmi place să trec mai ales după-amiază, se înserează deja și simt nevoia de aer proaspăt, eu mi-am terminat cafeaua și-mi iau rămas bun de la cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Împânzit de stele, iar Lacurile Biwa și Yogo păreau două oglinzi aruncate pe câmpie. Când Hideyoshi, care păruse obosit de pe drum, ajunse În vârful turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți mai mult fericit decât ostenit. Cu cât era situația mai periculoasă și greutățile mai mari, cu atât se bucura mai mult. Era acea fericire care se naște din obstacolele Înconjurătoare și din capacitatea de a te Întoarce și a le vedea rămase În urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ochii în afara către Sine, pierzînd Divină Viziune, Albionul îl chema pe Urizen și zise: "Privește-aceste Sfere tulburate, De unde-i glasu-acesta al lui Enion care-mi răsúnă în Portaluri? 5 Ia stăpînirea tu! Ia Spectru-acesta! mergi nainte în puterea-mi, Fiindcă ostenit-am și trebuie să dorm în somnu-ntunecat al Morții. Fratele tău, Luváh, lovitu-m-a, dar te indura de junețea-i, Deși de Bătrînețea-mi nu te-ai îndurat, O, Urizen, Prințe al Luminii". Urizen se ridicắ de la strălucitoarea Sărbătoare aidoma
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]