1,151 matches
-
facem abstracție de la soluționarea constituțională a conflictului și să pricepem că cel care a cedat a fost împăratul, bineînțeles într-o direcție cu totul alta decât cea mărturisită în mod oficial. Se mai poate însă ca, dîndu-se cancelarului o satisfacțiune ostentativă în cestiunea invocată de el, să i se netezească numai calea întoarcerii la conducerea afacerilor, fără a i se fi făcut concesiile esențiale pe cari se pretinde că le-a cerut în privirea politicei exterioare. Politica sa exterioară pare însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
împărați și vizitele suveranilor României si Serbiei la Ischl, foaia cancelariei rusești, "Le Nord", nu poate ascunde îndeajuns ciuda ce-i inspiră aceste acte de simplă curtenie în ele însele, dar cari sânt menite a accentua, într-un chip oarecum ostentativ, niște apropieri și puneri la cale politice contrarie sentimentelor sale. Astfel "Le Nord", vorbind despre întrevederea de la Ischl, face următoarele reflecțiuni mușcătoare: Rezultatele practice ale întrevederii vor fi fără îndoială modeste. Cabinetul din Viena se va putea lăuda că a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
căci se vor obișnui oamenii că-i în teatru, că se poate și așa, trebuia să plece, CLODY, îți jur! Mai există și demnitate pe lumea asta, care face mai mult decât orice. LIVIU nu trebuie să facă o retragere ostentativă, numai să plece din teatru și să nu lucreze în București”. LUCIAN PINTILIE crede că toată atitudinea lui LIVIU trebuie să aibă un caracter firesc: „trebuie să meargă să lucreze în provincie, unde va fi primit nemaipomenit”. PINTILIE consideră că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de la Teatro alla Scală din Milano. Această arie a rămas astăzi de notorietate ca rezultat al investigațiilor lui Frank Walker, tatăl copiilor ilegitimi ai Giuseppinei Strepponi. A fost una din concesiile lui Verdi pentru o producție cu care el refuzase ostentativ să fie asociat. Spre deosebire de alti cântăreți care au păstrat astfel de arii numai pentru ei înșiși, Moriani a fost lacom să o transforme în beneficiul sau material; multe copii greșite au fost lansate în circulație înainte de finele anului. De aici
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
instigare la acte antisociale". Lucas Ronson, domiciliat în blocul B16, scara 3 etajul 2, apartamentul 9, a fost dat în judecată de către vecinii săi de palier (cu excepția numitului Rafael da Vinci de la etajul 4 apartamentul 15) pentru că deține în casă ostentativ de multe tablouri de valoare, ceasuri de colecție și mărci poștale scumpe, iar în parcarea comună de la subsol etalează nu o mașină, ci chiar trei automobile de colecție. În justificarea plângerii penale, se arată că Lucas Ronson, prin cele arătate
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Dacă n-ar exista pâinea albă, nimeni n-ar suferi că are la dispoziție doar pâine neagră. Dacă n-ar exista Lucas Ronson (locatarul de la blocul B16, scara 3 etajul 2, apartamentul 9) Lucas Ronson cel care deține în casă ostentativ de multe tablouri de valoare, ceasuri de colecție și mărci poștale valoroase, iar în parcarea comună de la subsol etalează nu o mașină, ci chiar trei automobile scumpe -, vecinii săi n-ar avea "sentimentul profund uman" de invidie. Fiind cauza acelei
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
uite, sunt destui și din ăștia, e o chestie reală, o fi interesant, eu de ce nu aș Încerca? Ca modest pedagog, atrag serios atenția asupra consecințelor nefaste ale acestor exhibări. Orice păcat, din momentul În care este „arătat” la modul ostentativ, poate deveni contagios prin simplul fapt că este clamat fără jenă sau fără recunoașterea lui ca fiind ceva deviant, degradant, și, În consecință, prin asumarea unei penitențe pe măsură. În momentul În care ne lăudăm cu păcatele pe care le
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
crea un moment de maximă comuniune tacită „de gândire, de simțire, de acțiune”. Cred că toți profesorii noștri erau membri de partid. Îi vedeam acum În alte ipostaze. Prezidiul „se făcea” că-și face treaba (prezentarea ordinii de zi, mimarea ostentativă a unei democrații specifice timpului). Auditoriul Își vedea de treaba lui: discuții profesionale, injoncțiuni acide la adresa unor stări de fapt sau colegi mai veroși, difuzarea noilor bancuri și bârfeli colegiale. Ba unii, plasați În ultimele bănci, mai și fumau. Prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
injoncțiuni acide la adresa unor stări de fapt sau colegi mai veroși, difuzarea noilor bancuri și bârfeli colegiale. Ba unii, plasați În ultimele bănci, mai și fumau. Prin peritext, mimică, freamătul sălii, dar și prin unele luări explicite de poziție (discursuri ostentative sau expresii cu dublu sens, exclamații sau completări „lămuritoare” din sală) se crea o atmosferă de bâlci, de stare neverosimilă de batjocură pentru o facultate ideologică prin excelență. Era modalitatea supremă de a contesta o ordine prin dezordine și „răzvrătire
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sosire a primilor oaspeți, s-a făcut prezentarea referatelor, într-o formă sintetică, toate expunerile durând mai puțin de o oră. Fusesem preveniți că, dacă se pronunță numele lui Ceaușescu, mai mulți oaspeți străini urmau să părăsească sala, în mod ostentativ, fapt ce reflecta dimensiunea reală a izolării României. În același sens, pledează faptul că președintele François Mitterrand nu a mai răspuns la vizita făcută la Paris de fostul șef al statului român. În discuțiile care au avut loc după simpozion
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
apoi la Teatrul Tineretului (unde a rămas până în 1965). A. este autoarea unui singur volum de poeme, Zilele babii (1942), apărute aproape toate, mai întâi, în „Meșterul Manole”, „Claviaturi”, „Universul literar”, „Curentul”. Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie și respectând conveniențele boemiei „anilor nebuni” de dinaintea începerii războiului. Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor șocante, descoperite și expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului și acceptarea prezentului echivoc
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
publicitare după metoda „segmentării publicului”, în categorii denumite metaforic de un semiolog și sociolog francez, Jean-Luc Excousseau (2005), prin neologisme precum „cocos” (peste 64 ani, generația „a avea și a fi mai mult”, iubesc luxul, fiind dominați de un imaginar ostentativ); „lobos” (burghezi boemi, 38-63 de ani, care cumpără pentru a-și „marca diferența” ei consacră „consumul de masă standardizat”); „les momos” (28-38 de ani, o generație „zen, care nu iubește publicitatea”; este mobilă „material și moral”, dar căreia îi sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
separat, el a publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu. În Țambalul lui
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
cu pantofi de bal care tăiau respirația (tocuri roșii, à la française, catarame bătute cu diamante adevărate), fardați, cu niște peruci aiuritor de Înalte și sofisticate, bine date cu pudră, În vârful cărora tronau mici pălării, Macaroni-i aveau o eleganță ostentativă și adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima celebrelor cluburi „Almack”, „Watier”, „White”, „Boodle”, parte deja deschise la Londra, „Macaroni Club” nu va ajunge niciodată. Breșa pe care o produce Însă În stilul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe Brummell În ierarhia tacită a saloanelor, cluburilor și cercurilor selecte ale Londrei, cu o strălucire constantă, vreme de 22 de ani. După ce Brummell lansează un stil pe care Îl preiau marile cluburi și saloane londoneze - eleganță a vestimentației, grijă ostentativă pentru orice apariție În public, excentricitate a gesturilor, nevoie subliniată de a ieși din comun, impasibilitate provocatoare -, dandysmul devine fenomen național, element de specific al lumii selecte. Formă de a trăi care, alături de spleen, nebunie și extravaganță, se adaugă acelui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o doară: „Mascarada din 1814 am organizat-o noi, tinerii de la «Wattier», cu Wellington și compania...”. Înainte de a-l zări pe Byron, care Își joacă la Început, când sosesc invitații, rolul de gazdă alături de ceilalți „clubiști”, Lady Wilson remarcă nepăsarea ostentativă a lui Brummell. Acesta nici măcar nu catadicsește să se ridice din fotoliu, să salute, să facă reverențe, deși e chiar regele neîncoronat al „Wattier”-ului. Dezinvolta doamnă se apropie apoi, ca atrasă de magnet, de un bărbat Înveșmântat Într-o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dezgust și În misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul doar prin ceea ce dandysmul are mai ostentativ și superficial. Ironii și sarcasme vin și din partea lui Balzac, dar și a unor englezi care se simt la Paris ca acasă. Căpitanul Gronow este unul dintre aceștia. El are o singură circumstanță atenuantă: Își scrie memoriile spre bătrânețe, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și În același timp să stai ore În șir la masa de joc, În cafenelele și cluburile selecte, Îmbrăcat cu cele mai scumpe haine. Luxul pe care acești bărbați trândavi și-l permit este acela de a disprețui În mod ostentativ banul ca scop, dar și munca. Până aici, prin această morală „anticapitalistă și antiburgheză”, ei se aseamănă boemei. Dar motivația și mai ales finalitatea unei asemenea atitudini sunt cu totul diferite. „Un bărbat devine bogat, dar se naște elegant.” Dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul lui Gozzano. Sfidând conveniențele modei cu sahariana sa albă, cu preferința sa excentrică pentru „lucrurile bune, dar de prost gust”, atitudine și ea ostentativă Într-un moment În care toți tinerii se visează un des Esseintes, el Își Îndură suferința și se stinge, asemenea lui Beardsley, cu o extremă eleganță și detașare. Sudului fremătător de pasiune nu Îi putem dedica, din păcate, decât un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Drieu La Rochelle, campion al eleganței, fascinat de interioarele albe, selecte, dandy contradictoriu. Nu se sinucide prin mijloace „clasice”, dar e la limita jocului cu moartea un alt dandy celebru În anii de până la primul război mondial, alăturat mereu personalității ostentative a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mult prea amplă și relativ inoperantă. În schimb, de reală eficiență Într-o analiză a dandysmului e perspectiva sugerată de sociopsihologi, antropologi, de istoricii mentalităților. Hiperinflația eului exersată de Narcișii-dandy nu are cum să nu genereze o mișcare de separare ostentativă În raport cu orice ar sugera egalitarism, nediferențiere, unificare. Nimic mai ostil acestor bărbați care cred În steaua superiorității și unicității lor decât ideea masificării. A cădea În indistinctul indivizilor de serie e sinonim cu prăbușirea În infernul banalității: supremă declasare, suprem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
natural, asumat și trăit În consecință fără efort. Independent de voința vanitoșilor, Însemnele distincției lor sunt atât de puternice, Încât ceilalți Îi recunosc ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum s-a mai spus, un cult de sine activ, ostentativ, „crede că diferența trebuie dovedită, arătată și că, În consecință, ea se creează manifestându-se. Ce sens poate avea, pentru el, o originalitate ce nu se modelează, ce nu se probează prin efectele de neîncetată surpriză pe care le provoacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de Regnier, Leconte de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați care Întruchipează atunci un tip de tranziție Între excentricul (sau Extraordinarul) și aventurierii noștri revoluționari. Între nepotul lui Rameau și „cuceritorii” secolului XX, Byron și Shelley se bat deja, deși În mod ostentativ, pentru libertate. Și ei se expun, dar altfel. Revolta părăsește, Încetul cu Încetul, lumea lui a părea pentru aceea a lui a face, În care se va angaja pe deplin. Studenții francezi de la 1830 și decembriștii ruși vor apărea, astfel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]