1,886 matches
-
băiat și un pilot excelent. Spune că taică-su e un om foarte important. Din câte știu eu, așa este. — A vorbit cu el la telefon și e convins că poate să mi-l aducă pe cel care mi-a otrăvit puțul... Tu ce crezi? Nené Dupré se gândi îndelung cum să răspundă și nu era nevoie să-l cunoști bine ca să-ți dai seama că se simțea din ce în ce mai neliniștit din cauza întorsăturii pe care o luau lucrurile. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tău a fost amânată. Nu trebuie să te învăț nimic și nici tu nu trebuie să înveți nimic, dar aici nu mai pot să am grijă de tine. Am mai văzut eu dintre astea. Avioanele de la Crucea Roșie aruncă bomboane otrăvite prin toate orfelinatele. Aici va fi revoluție. Te rog frumos să pleci. Vor fi crime, cum se cuvine în asemenea cazuri, apoi ai să te întorci. Atunci am rugat-o să vină cu mine în stațiunea aceea balneară. Să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și doamna Hammond. Sunt mai rău decât Charles și Di, nu ești de acord? Deci, bineînțeles, Clifford nu i-a spus lui Catherine despre mine. Ea a aflat cumva singură. L-a pus pe Walter Quincy pe urmele mele. — Era otrăvit, a spus pe neașteptate Laura Archer. își băga nasul peste tot când te întorceai cu spatele. Clifford voia să scape de el, dar ea nu voia. Walter îi era întru totul fidel ei, iar ea nu voia să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
veți putea oare ierta vreodată, iubite suflete? PAGINĂ NOUĂ CHEVALIER DU TEMPLE OF GOD Încep. Hei, Dumnezeule!, ce e negura asta îngrozitoare, de nepătruns, care ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța asta cu desăvârșire străină care ne otrăvește ființele, sugerându-ne multora dintre noi să ne punem mai degrabă capăt zilelor decât să mai acceptăm fie și o clipă prizonieratul în dictatura nesfârșită a vieții? Cine e demonul ăsta necunoscut și cum de a pătruns atât de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
camera cu susul în jos. „Ce-au făcut, ce-au făcut cu mine!“ șoptesc eu, și apoi, după o pauză stupidă, mai spun: „Ce să-i faci, sunt pierdut“. Dar drăcușorul cel hâtru, acela care (trebuie doar să-l asculți) otrăvește cu îndoiala sa cele mai fericite sentimente și vindecă cea mai mare disperare prin speranță, acest drăcușor viclean, care nu crede în nimic, îmi spune: „Toate cuvintele tale sunt teatru, totul este teatru; nu ești deloc pierdut și, dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mînile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfîrșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase atîtea vieți. Urmărirea făptașilor, așadar aflarea mistificatorilor, va Începe cu o Întîrziere de vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un vînzător la domiciliu care lua cu sine mame, cerșetori sau vecini nonagenari, ca și cînd ar fi fost vorba de o loterie a infernului. Ideea că moartea ar putea umbla pe lîngă mine, cu chip omenesc și cu inima otrăvită de ură, etalînd uniformă sau gabardină, că ar sta la coadă la cinematograf, că ar rîde prin baruri ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar seara ar face pe cineva să dispară printre dărîmăturile castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acela nu avea nas, nici buze, nici pleoape. Fața lui era doar o mască din piele neagră și cicatrizată, devorată de foc. Acela era țesutul mort pe care Îl atinsese Clara. — Să le ard, murmură el, cu glasul și privirea otrăvite de ură. O adiere a brizei Îi stinse chibritul dintre degete și chipul său rămase din nou ascuns În beznă. — O să ne mai vedem, Daniel. Eu nu uit niciodată o față și cred că, Începînd de azi, nici tu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián vorbea despre toate astea ca și cînd nu i-ar fi păsat, ca și cînd ar fi făcut parte dintr-un trecut pe care Îl lăsase În urmă, Însă asemenea lucruri nu se uită niciodată. Cuvintele cu care se otrăvește inima unui copil, din meschinărie sau din ignoranță, rămîn Închistate În memorie și, mai devreme sau mai tîrziu, Îi ard sufletul. M-am Întrebat dacă vorbea din propria experiență și Îmi veni iarăși În minte imaginea prietenului meu Tomás Aguilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt mai de toată ziua, ca aceasta cu care va îndrăzni să întrerupă meditația superiorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur și simplu, o femeie isterică se otrăvise după ce se certase cu iubitul. Asta se întâmpla mereu. La început a crezut că Dirk este pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nevoie să Își determine ruta printre stele, n-ar fi putut găsi ceva mai bun. Un Înger... sau un demon. Cu repeziciune, examină celelalte două cadavre. Și pe ele moartea lăsase aceeași amprentă nemiloasă. - Al patrulea și-a ucis tovarășii, otrăvind provizia de vin. Se obișnuiește să li se Împartă de băut oamenilor, atunci când se ajunge la destinație. Astfel, echipajul i-a urmat În aceeași prăpastie, șopti Dante. Să Încercăm mai degrabă să aflăm câte ceva despre corabie. Se uită În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cecco. - Vino cu mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neașteptate, ca o lovitură. Dar nu există nici o dovadă, În afară de calomniile curtenilor, care Îl acuză pe nobilul Manfred că și-ar fi sufocat tatăl bolnav ca să Îi ia locul. - Și totuși, Mainardino nu avea nici o Îndoială. Era sigur că fusese otrăvit de cineva foarte apropiat, de cineva În care suveranul avea Încredere. - Doctorul lui, știu, s-a spus și asta. - Un doctor chiar a atentat la viața sa, după bătălia de la Parma. Dar a fost descoperit. Nu, altcineva a fost. Mainardino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi putut dovedi, numai dacă... - Numai dacă? - Dacă ar fi izbutit să Înțeleagă cum fusese administrată otrava. În ultimii ani, Frederic devenise bănuitor și nu gusta niciodată nimic fără să-l fi supus mai Întâi degustătorilor. Și totuși a fost otrăvit, cumva. - Dar nu ți-a spus niciodată numele asasinului? - Nu. Însă Îl ura din răsputeri. Omul acela nu omorâse doar un suveran, ci ucisese și speranța Într-o ordine dreaptă a lucrurilor. Dante se Întinse spre el. - Cum poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
A mai fost un asasinat! - Unde? Întrebă Dante alarmat, ieșind În pripă. - La Santa Croce. În casa meșterului Alberto, lombardul. - Ce s-a Întâmplat? - Omul, meșterul... A fost asasinat În atelierul lui, vino! Priorul se urni cu mânia care Îi otrăvea sângele. Străjerii Încercau să Îi slujească drept escortă, croindu-și drum prin mulțime, dar se Împiedicau În lăncile lungi, așa Încât el ajunse singur la ușa atelierului. Omul zăcea pe pardoseală, plin de sânge, lângă uneltele meseriei, rămase În ordine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi cutezat să ducă la buze cupa? Numai Împăratul se folosea de ea, numai el putea cădea În cursă. Așa fuseseră uciși Împăratul și omul care se credea fiul său. Sau care voia cu disperare să fie. Așa fusese otrăvit de asasin, care recursese la o repetare ironică a vechii crime... Privi În jur, neliniștit. Acum știa de ce asasinul smulsese doar ultimele rânduri din Cronica: voia ca el să citească În moartea moștenitorului dovada vinovăției lui Arrigo. Iar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca cei care își umplu hambarul cu fân, deși nu cresc animale. Dar, în definitiv, era dreptul lui. A murit la fel de bogat ca și Cresus, în ’31, de septicemie. E incredibil cum o rană mică și neînsemnată poate să-ți otrăvească viața, și să ți-o scurteze. Totul a pornit de la picior, de la o tăietură, o crestătură destul de mică. După cinci zile, era țeapăn și vânăt ca o statuie de marmură, din cap până-n picioare. Ai fi spus că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
au plâns de ea la diriginte. Pe motiv că sexualitatea Annei ieșea la iveală pe gură, sub formă de glume porcoase (cum, de altfel, și sexualitatea lui Rainer se exteriorizează tot pe gură). Astfel se spune că Anna ar fi otrăvit sufletele inocente ale colegilor. Atunci au început și dificultățile de vorbire ale Annei, limba ei spune din ce în ce mai des nu, azi nu lucrez. Momentan Anna se ocupă din nou de pete și cel mai mult i‑ar plăcea s‑o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spus. O disprețuiesc. Dar ceea ce se impune aici este o birocrație a informațiilor. Ceea ce este relevant pentru caz va deveni clar mai târziu, pe parcursul anchetei. Informațiile sunt esențiale pentru orice investigație criminalistică, și dacă acele informații sunt contaminate, atunci se otrăvește întregul corp al anchetei. Nu mă supăr dacă un om se înșală și greșește în legătură cu ceva. În acest joc, aproape întotdeuna greșim înainte de a avea dreptate. Dar dacă descopăr că vreun membru al echipei mele furnizează în mod intenționat informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am spus asta, Bernie. Da’ nu vrea să asculte. În drum spre ieșire am zăbovit în dreptul ușii băiatului, ascultându-i vocea tânără și puternică: „Încărcați-vă armele goale, / Și lustruiți-vă cuțitele, / Să-i omorâm pe evreii nenorociți, / Care ne otrăvesc tuturor viața“. Pentru o clipă, am fost tentat să deschid ușa și să-l pocnesc peste bot pe puștanul dornic de violență. Dar ce rost avea să fac orice altceva decât să-l las în pace? Sunt doar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ură este aproape sigur rezultatul unei instabilități mintale puternice. Se opri o clipă, apoi continuă: Pot să vă scpun ceva confidențial? — Bineînțeles. — Știți că Matthias Göring, președintele acestui institut, este vărul primului-ministru? — Da. — Streicher a scris o mulțime de nonsensuri otrăvite despre medicină ca fiind o conspirație evreiască, mai ales psihoterapia. Pentru o vreme, viitorul asistenței medicale pentru bolile mintale s-a aflat în pericol din cauza lui. Prin urmare, doctorul Göring are un motiv bun să-și dorească să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai întâi ușile urechilor tale. Să le închizi față de toate șoaptele și ispitele diavolului. Să-ți închizi apoi ușile ochilor tăi. Să nu citești cărți rele, pline de otravă și să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliștea ochilor. Să-ți închizi apoi ușa gurii tale, ascultând de sfatul psalmistului: ‘Pune Doamne pază gurii mele și ușa de îngrădire buzelor mele!', gândindu-te neîncetat la cuvintele Mântuitorului, ‘ca pentru orice cuvânt nefolositor omul va da seama
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
Asta-i viața! Ce este scris este și degeaba vă chinuiți. Eu am pierdut singurul meu copil și îmi pare rău că nu am mai dorit altul. De fapt, am fost nevoită să renunț la el și această durere îmi otrăvește sufletul și astăzi. Și atunci ca și acum vremurile și oamenii erau de vină, iar eu nu am știut cum să mă apăr. Cred că fiecare om ar trebui să moară atunci când îi vine ceasul, și nu din vina altora
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
Nu mai sunt la noi evrei, Dar tot scump se vinde cașul. Au trecut atâția ani!... Și e mult mai tristă viața. Nu mai sunt aici țigani, Dar tot scumpă este piața... Plumbul a intrat în oase, Sângele ni-i otrăvit, Înghețăm de frig în case, Iernile s-au nărăvit. În parc plânge o statuie, Pe un soclu de granit, Căci, de când suntem în UE, Tot mai rău ne-am cătrănit... În parc plânge o statuie, Mângâiată de un ram. Lângă
ÎN PARC PLÂNGE O STATUIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364508_a_365837]