409 matches
-
În această privință multă schimbare nu s-a făcut în București. Bucureștii aveau pe atunci câteva specimene, câțiva ,,tipi“, cum s-ar spune astăzi, sau chiar câteva „numere“: bucureștiul în 1871 153 Unul era Cilibi Moise. Cilibi Moise era un ovrei vânzător de mărunțișuri, împovărat de o casă de copii, foarte de spirit, dar și tot pe atât de fără noroc. Cine nu-l cunoștea în București? Cuvintele lui de duh circulau din gură în gură, ba au fost chiar și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din Austro-Ungaria erau înregistrați printre cei plecați din Imperiul bicefal. Cu două decenii și jumătate înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, cineva observa că “în Staturile - Unite emigrațiunea aduce un torent de irlandezi, ecosezi, germani, olandezi și francezi etc., și ovrei din toate țările continentului european, cu puțini englezi și francezi, dar nu din clasa avută, și din contra cei mai săraci și mai puțini competenți de a-și câștiga viața la dânșii”. Deși autorul respectiv își publica lucrarea în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este definitivă, nedemnă și periculoasă. Deși în lumea civilizată s-au făcut pași mari împotriva rasismului, la noi lucrurile nu sunt la fel. O bună parte din noi, este de studiat cât de mare, mai crede că ,,țiganii e oameni, ovreii nu, dobitoace!!!" Aceste vorbe, puse de realizatorii filmului Aferim în gura unui popă ortodox fundamentalist, de secol XIX, ne bântuie încă și ne amintesc de drumul lung pe care îl mai are de parcurs civilizația românească. Pentru că intensitatea acestui fenomen
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pe o rază de aproximativ 4-5 km; este marcată și străjuită de „măguri” cu nume care de care mai uimitoare și fiecare cu legenda sa: Măgura Cerului (sau Cearângului) - spre miază-noapte; Măgura Lemnelor - spre răsărit; Măgura Lată - spre apus; Măgura Ovreiului - spre miază-zi; Măgura Săpată (sau Măgura Comorilor) - spre nord-vest; Măgura lui Ignat - spre nord; ș.a. Dobridorenii cred că satul lor a fost întemeiat în vremuri imemoriale de doi frați oieri care se numeau Ion și Badea Lungu și care veneau
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
era pentru tribună, în cabinetul său de lucru domnea franțuzeasca, pe care o ducea cu dânsul, oriunde mergea. În public mânca câte un jidan la fiecare sfert de ceas, în particular n-ar fi fost în stare să vorbească unui ovrei fără cea mai desăvârșită politețe." La 27 ianuarie 1901 devine profesor universitar. Se asociază cu Nicolae Iorga și începe (1906) să colaboreze la ziarul acestuia "Neamul românesc". Împreună cu Iorga înființeaza (în 1910) Partidul Naționalist-Democrat. În 1912 lansează la Iași ziarul
Alexandru C. Cuza () [Corola-website/Science/299959_a_301288]
-
explice că el e Finteșteanu și nu Finți, dar gazetarul evreu Luță Luțescu (tatăl compozitorului Aurel Giroveanu) a spus că Finți sau „Fințișteanu” este totuna. În primăvara anului 1939, auzind de la un comerciant de încălțăminte evreu că Finteșteanu ar fi „ovrei”, actrița Natașa Alexandra i-a cerut să-i aducă și ei niște „humăntaș”, deoarece se apropia Purimul. Finteșteanu a avut de mic copil înclinații către teatru, recitând poezii și jucând în câteva piese puse în scenă la școală. A urmat
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei (Eretz Israel) sau în diaspora. Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor. Cuvântul evreu (în limba română există și varianta arhaică „ovrei”) provine din limba ebraică. Cuvântul ebraic עברי (ivrí) este înrudit cu verbul עבר „a trece”. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber (ebr. 'Ever), un strămoș al lui Avraam (Abraham, ebr. Avraham), urmaș al lui Sem (ebr. Șem) sau de
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
evreiești. În periodicul Albină, (în ortografia vremii) "Anulu III — Nr. 96, Viena, sambeta 14/26 septembre 1868" apărea următoarea știre: "„Israelitulu Romanu“, organu alu jidaniloru patrioți, a scosu la lumină planulu și a luatu iniciativ’a la o colecta între ovrei pentru ridicarea unui monumentu alu unirei armbeloru principate române." În publicația (în ortografia vremii) "„TRANSILVANIA. Fói’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a română și cultur’a poporului romanu. Anulu ÎI, Nr. 3, Brasiovu 1. Februariu 1869.”", la rubrică "„Diuaristic’a
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
amintiri, în fiecare an în ajunul zilei de 1 mai (Arminden), toți creștinii își înfig în fața casei cât o ramură verde de copac. Coșbuc a inserat în poezie, chiar dacă la figurat, metafora orbirii evreilor: <poem> „Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din Dumnezeu.” </poem>
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]