1,609 matches
-
lui bune, iar cel care strigase „Vaina caput!” le devenise chiar drag, cu toată bețivănia lui. Tot În acea seară a microscopului aflaseră că desele gropi prin care ei se ascundeau când se jucau În pădure de-a războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
greutatea bombelor ar fi făcut motoarele să Înghită mai multă benzină și nu le-ar fi ajuns ce aveau prin rezervoare până la mama dracului, În Italia, unde era baza lor. Așa că le azvârleau și ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe câmp fuseseră nivelate de pluguri; pe cele din pădure nu găsise nimeni de cuviință să le astupe și aveau să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemțesc și le dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am treabă”, mormăi fiul Directorului. „Da, sigur, să Împletești ilice pentru țânțari! Duceți-vă dracului amândoi și altă dată să nu vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al vârtejului, Repetentu mai apucase să se vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și cu palmele strânse pe urechi, așteptând, parcă, să se nască, dar purtând pe chip liniștea șovăielnică și mincinoasă a soldatului care, pitit Într-o pâlnie, Își face socoteala că obuzele nu pică niciodată exact În locurile unde căzuseră cele de dinaintea lor. * * * Nu cu multă vreme Înainte de a-și pierde sănătatea trupului și a minții, Tatapopii se pregătea să meargă cu pepeni galbeni Într-o piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se simțeau tot mai neliniștiți. Mitsuhide încălecă la loc și, unul după altul, cei de sub comanda lui îi urmară exemplul. — Transmiteți ordinele. Aveți grijă ca nimănui să nu-i scape nici un cuvânt. Unul dintre comandanții de lângă Mitsuhide își puse mâinile pâlnie la gură și strigă: — Scoateți potcoavele cailor și aruncați-le! Comanda strident dată din primele rânduri se auzea clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni. Între unități se păstra o distanță de o leghe, una și jumătate, iar mesagerii asiguraseră mereu comunicarea între trupe, astfel încât, dacă Unitatea Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit împușcături, nu-i așa? Chiar în acel moment, unul dintre vasalii lui Hidetsugu intră, în galop, în tabără și opri brusc calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
târându-mă după dânsa, ba uneori încerca să-mi scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura timpului, Dura îmi zâmbea, mângâindu-și părintește puiul... Urma mea o lua mereu înainte și eu îi strigam, cu palmele pâlnie la gură: -Hei, încotro mă duci, prietenă?.... Îmbrățișarea înecatului În ochii minții mă văd iar ca la douăzeci de ani, în ziua aceea înnourată de vară, în care am pornit singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ridică puștile în poziție de tragere. Studenții se întorc spre Kuai Da-fu. Prindeți-l pe Yelin și dobândiți respect! strigă eroul, amintindu-și ce l-a făcut celebru. Se cațără în vârful porții și stă drept. Făcându-și mâinile pâlnie, declară deodată greva foamei. Apoi sare de pe zidul uman și aterizează pe asfalt. Stă întins ca un pește mort și își închide ochii. În spatele lui, o mie de trupuri se întind la pământ. E ora zece dimineața când primesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aprilie, ne aștepta o primire zgomotoasă: reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea firul Ariadnei care să-l conducă spre ieșire. (Arthepios) Am ajuns Într-o sală aflată sub nivelul solului, luminată cu zgârcenie, cu pereții În rocaille, ca și fântânile din parc. Într-un colț am zărit o deschizătură asemănătoare cu pâlnia unei trompete Încastrate Într-un zid, și chiar de la distanță am auzit venind dinspre ea niște zgomote. M-am apropiat și zgomotele au devenit mai distincte, până când am putut prinde niște fraze, clare și precise ca și cum ar fi fost rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pași. Nu pricepeam Încotro bătea Salon. M-am uitat În jur, strâns cum eram Între zidul de piatră și deschiderea urechii, și m-am simțit În subsol stând la rândul meu sub o boltă, și mi s-a părut că pâlnia acelui canal phonurgic nu era altceva decât capătul unei coborâri În niște coridoare obscure ce duceau către centrul pământului, furnicând pline de Nibelungi. Am simțit că mă ia cu frig. Tocmai mă depărtam, când am auzit o voce: „Veniți. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care punea în mișcare un alt pinion fixat pe a doua placă de piatră de moară ce se afla deasupra celei de jos care era fixă. Avea coș în jurul pietrelor ca făina să nu se împrăștie, iar deasupra coșului era pâlnia unde puteai pune până la 8 kilograme de boabe. Era nevoie de doi oameni care să învârtă piatra de deasupra și să macine. Pentru că era râșnița cea mai performantă din sat, oamenii stăteau la rând ca să râșnească, să macine grâul sau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
În locul berii ordinare se serveau acum băuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei în toalete de seară se lăsau conduse până la mese, de unde priveau apoi curioase scena, pe care deocamdată cânta o orchestră din care ieșeau în toate părțile pâlnii aurii de trompetă, gâturi curbe de saxofon, tije grațioase, în continuă mișcare, de trombon. Cred că așa arăta și sala în care Ruletistul s-a produs prima dată încărcînd revolverul cu trei cartușe. Avea acum exact atâtea șanse de a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă urmărești sau ce faci? Din păcate, nu prea reușeam să-l urmăresc, așa cum nici gîfÎiala cîinoasă pe care invidia a scos-o În urma vorbelor comandantului din Patrana, care Își făcea de lucru prin preajma noastră, pe culoarul Îngust, cu urechile pîlnie, nu mi-a produs vreo impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor. Compartimentul principal al acestui bou-vagon de pasageri pare versiunea de lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e mai generos, amenajările
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am lăsat apa să curgă în baie. Tom se năpusti sus. Își și închipuia tavanul salonului prăbușindu-se din cauza inundației și nu se aflau decât de o jumătate de oră în casă. Dar nu se întâmplase nimic. Un soi de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu exista o astfel de cameră la Belmont. Unde poate exista o asemenea sală secretă, abandonată, în casa mea?“. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l asemuiesc? Să zicem cu un dulap masiv, lătăreț, înalt cam de un stat de om (sau poate de un stat de copil?); un focar dedesubt, care se racorda la gura de gaz, o gură de alimentare, deasupra, asemănătoare pâlniei unei uriașe mașini de tocat, iar între cele două un cilindru rotitor, culcat, unde se fabrica, la căldura focului, asfaltul. Unul din capete se termina cu o roată dințată, mare cât însuși cilindrul, care ieșea un pic în afara carcasei. Iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost -, le vărsa prin pâlnia de deasupra în cilindru, folosindu-se de lopată, apoi trecea la învârtitul manivelei, antrenând cilindrul. Toată strada se umplea de fuioare de fum albicios și de miros înțepător de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
va reuși să găsească marea de unde vin pescărușii. "N-o s-o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se apără Gheorghe Gh. Petrea. “Nici nu-mi trece prin cap așa ceva. Dimpotrivă. Uite, m-ai convins” spune Dimofte și-și prinde centura. “Și-acum, băieți, puțină muzică” zice tot el și încearcă să pună în funcțiune radiocasetofonul mașinii. Din pâlnia difuzorului nu se-aude nimic. Șoferul apasă, încă o dată, pe buton, apoi încă o dată. Cei trei pasageri nu pricep nici ei cum un aparat complet nou, cu piese japoneze, poate să facă asemenea figură nedorită. Deodată, toți patru simt o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
secvență reportericească și să fim oaspeți gospodarilor dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă în căruță”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. “O trecere muzicală mai nimerită nici că se poate!...”, mi-am spus atunci. Din pâlnia difuzorului răzbat acum acordurile săltărețe al “Rustemului”, apoi ale “Gemparalelor” ... Oare, cât faci din Banat până-n Dobrogea? Depinde cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vară, iar această familie izolată cu trei membri se reintegrează într-un grup mai mare. Se leapădă de nevoia de singurătate. Se hrănesc împreună cu ceilalți, se așază împreună la somn noaptea. Aud alte familii care trec pe deasupra lor, țesând marea pâlnie a văii Tanana. Într-o zi se înalță și zboară într-un V care se formează de la sine. Se pierd în șirul mișcător. Șirurile se adună în cercuri, cercurile se îmbină în covoare. În curând, cincizeci de mii de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer de rutină, plictiseală, poate chiar istovire, ca și cum participase de prea multe ori la momente asemănătoare, ca să mai simtă vreo emoție. CÎnd se apropie de polițiști, aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]