3,713 matches
-
paradoxal, tocmai în exactitate și în rigoare. Ion Popescu-Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în fața provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pîndește armoniile inalterabile de dincolo de lumea fenomenală. Așadar, cei doi artiști, chiar dacă au străbătut același timp, au înfruntat în mod distinct istoria și sînt radical diferiți atît ca experiență imediată cît și ca experiență interioară: Ion Popescu-Negreni a fost prizonier în
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
mii de ani îndărăt, trăiau sub pământ ca troglodiții peșterilor străbune, ardeau noaptea opaiț și se hrăneau numai cu carne de capră, așteptând ca omenirea să descopere agricultura; iar puțin mai jos, spre animalitate, alți semeni de-ai noștri se pândeau în clipa asta unii pe alții din întunericul unei vizuini hidoase, gata să sară la cel dintâi semn, să se ucidă între ei, ca fiarele". Traseul parcurs de G. Topîrceanu, așa cum reiese din carte, este următorul: de la Turtucaia, unde căzuse
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Barth, mai mult decît oamenii și poveștile, o va salva. Mai ales gîndindu-ne la lumea care o să-i urmeze. Sînt anii '30: "iubeam o blondă (Herta), o stradă de pe vremea lui Paracelsius, țigara." Și drumul, la capătul căruia, vezi bine, pîndește succesul. Spre el te-mpinge foamea, din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr de steve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii.// Plesneau muștele-n baligi de seamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele.// Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din săptămână,/ Ei așteptau să prindă ulcioarele smântână,/ Evlavioși cu gândul
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
și un tânăr fercheș, de 20 de ani, destul de sigur pe el și căruia viața i se așternea la picioare? Mai nici una. Evident, copilul care eram voia să fie băgat în seamă de cei mari. Când aflam că vine, îl pândeam de după ușa de la intrare și, de cum trecea pragul, mă aruncam pe mozaicul cu pătrate mari, albe și negre, ale vestibulului și-mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
un vechi patefon, fie de sub scenă, acolo unde totul te ducea cu câteva secole în urmă, pietrișul de pe vremuri, un butoi, chiar un ghizd uitat de puț... La sfârșit, luminile s-au stins, dar spectatorii s-au adunat în fața teatrului, pândindu-i pe actori pentru un autograf. Și pentru a-i ruga să revină în Spania. Cât mai des și cu cât mai multe spectacole. De altfel, Ducu Darie a anunțat: vor mai urma turnee în Spania, cu alte montări din
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant și fără destinatar, Nimigean îl preia și-l preschimbă excelent: "când mă uit afară văd/ piața nicolina/ când întorc privirile/ o zăresc pe gina// noi nu ne mai împăcăm/ nu-i
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
că i-a scăpat vreunul dintre scriitorii care contează în literatura română de pînă în anii nouăzeci. În fotografiile lui apărea parcă și umbra cuvintelor pe care le rosteau personajele. Fără să umble cu șmecheriile retușurilor, găsea o privire pătrunzătoare, pîndea o umbră, un zîmbet sau chiar un anumit rictus pe fața celui pe care îl vîna cu aparatul. Nu se lăsa pînă nu prindea expresia aceea, dar fără să-și pună aparatul la foc automat, trăgînd poză după poză, pînă
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
îndepărtat, iar altfel, că descoperi în ei ceva cunoscut, pe care nu știi de unde să-l iei, fiindcă l-ai văzut pe fețele unor oameni fără nume, pe care Cucu l-a dibuit pe chipurile scriitorilor pe care i-a pîndit.
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
concept revolut teoretic, dar resuscitabil în prima clipă de ațipire a rațiunii: Ideologiile între ridicol și subversiune. "Scopul meu - recunoaște conferențiarul - este să vă și amuz, evocând ridicolul ideologiilor "victorioase", dar să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul lor vicios, "respectiv capacitatea lor de a se multiplica indefinit, stimulându-se reciproc." Poate în acest eseu umorul lui Andrei Pleșu se manifestă cel mai savuros
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
centrul spiritual la care se raportează opera componistică se manifestă altfel decît în consonanță cu orientările sale autentice și profunde atunci există toate șansele să se instaleze manierismul. Sunt creatori, dar și epoci sau culturi sonore (reduse în ordine cantitativă) pândite de acest viciu, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
de "fericită absență", de n'ętre pas lŕ, e ceea ce memoria înregistrează, placînd-o, ca s-o poată ține, pe diferite suporturi: întîlniri cu prieteni în care ceva schimbă traiectoria insului din jurnal înainte să se producă apropierea, prînzuri în familie pîndite de reciproce nerecunoașteri, plimbări pe bulevard, după ploi, într-o stare de parfumată letargie. De altfel, plouă mult în zilele din jurnal, o lume din vise și apă. Sub presiunea odioaselor solide: "O mare energie se înăbușă în mine, fără ca
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
formă de conopidă de plumb, încât niciodată, în toți acei ani de când lucra pe coastă, tata nu mai văzuse o asemenea desime de nori, o asemenea uscăciune de tunete confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește, vreme violentă ne pândește. Joao de Castro era un receptacul de astfel de reguli rimate, de teorii proverbiale prin care explica ciudățeniile care prezidaseră memorabila zi: fulgere la nord și vânt din babord, dacă de la sud vine, ploaia se-aține. Dar nu ploaie a
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
condiția să fi fost mai întîi traduși în Uniunea Sovietică ori să fi avut luări de poziție "antiimperialiste"; chiar și în aceste cazuri, se înfăptuia o evaluare selectivă atentă, dat fiind faptul că însăși opera susnumiților era la rîndul ei pîndită de păcatele "idealismului" ori ale "formalismului". Saltul de la public la privat s-a produs cu mare ușurință. Fără să existe nici o lege cu prevederi exprese în acest sens, prezența de cărți străine în biblioteca unui om arestat a început să
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
dacă includem și artiștii plastici la loc de frunte ar trebui să fie, desigur, }uculescu. Profesorul Dimoftache Zeletin, reputat biofizician, traducător al sonetelor lui Petrarca și Michelangelo și președinte al Societății Medicilor Scriitori, atrăgea atenția asupra unui risc care-l pândește pe medicul scriitor: acela al diletantismului, fie în una, fie în cealaltă dintre profesii. Pe bună dreptate, cred eu. Din păcate avem de-a face adesea cu medici care, prin simplă... contaminare, prin contactul social cu oameni de litere, încep
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
în directă legătură cu acele adevăruri la care nu oricine are acces... Așa a fost: am găsit solzii aurii, am întâlnit-o pe Iasomia în drum și am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
tu în stare să vii cu noi? La urma urmei, nu mă interesează chiar așa de mult..., a spus Pantera și ne-a întors spatele, sărind în tufe. Am mers mai departe, însă știam că Pantera era pe urmele noastre, pândindu-ne pe furiș. Ne-am continuat drumul, deși se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau neclintiți în zăpadă, aveam impresia că mergeau cu tot cu rădăcini, insesizabil, ținându-se după
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
a întors spatele, sărind în tufe. Am mers mai departe, însă știam că Pantera era pe urmele noastre, pândindu-ne pe furiș. Ne-am continuat drumul, deși se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau neclintiți în zăpadă, aveam impresia că mergeau cu tot cu rădăcini, insesizabil, ținându-se după noi, tiptil. Iar când priveam în urmă, se prefăceau nemișcați. Într-un târziu, ne-am oprit, pentru că nu se mai vedea nimic
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost niște licurici pe-aici. Apoi a căscat, liniștit și în clipa următoare a ciulit urechile, devenind atent. Copacii foșneau rădăcinile și întreaga pădure părea să pândească. Mai bine mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-am apucat să înaintăm vreo două ore, că s-a luminat de ziuă. Am ieșit din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
joc cu tine, de fapt. Nu-mi trebuie labele tale sau coada ta albastră... Și s-a dat din nou peste cap, transformându-se înapoi în panteră, după care a zbughit-o în pădure. Știam însă că avea să mă pândească în continuare și să-mi ia urma, pe unde mă duceam, dar nu i-am mai acordat atenție și mi-am continuat drumul. Regele Lup zburda pe lângă mine, liber. Deși nu-l vedeam, știam că e acolo într-un fel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
facă să trăiască. Din basm rămâne oglinda, obiect cu virtuți magice, indispensabil (auto)identificării (altminteri am fi toți niște rățuște urâte într-o lume de lebede) și dătătoare de speranță și încredere. Desigur, ce e prea mult strică, Narcis ne pândește. În zilele noastre nimeni nu-și mai pune capăt zilelor pentru că s-a îndrăgostit de propriul chip, dar există pierderi identitare care nu sunt de neglijat. Să vorbești și / sau să scrii despre corp, doar la feminin, înseamnă să împarți
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
implică, deloc surprinzător, un șir de discontinuități; proiectul continuu se hipostaziază în secvențe finite și ireductibile, limbajul, în căutarea eficienței, devine inevitabil referențial, iar idealitatea actului de creație este inseparabilă de vehicolul său material, obiectual și, pînă la urmă, fatalmente pîndit de spectrul precarității. Abia în acest moment, al impasului metafizic, dacă i se poate spune așa, Chira își atinge adevărata lui anvergură. Mai ales în texte, indiferent de natura lor, lupta lui Alexandru Chira cu fatalitatea actului de comunicare devine
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
vrem să așternem pe hârtie, fără părtinire și fără gând de sabotare, cutare lucru necugetat, cutare treabă pripită, cutare greșeală asupra căreia, în loc să se revină, se stăruie". Pentru Nichifor Crainic, care nu-l agrea deloc pe Mircea Damian și-l pândea mai demult, acest articol a fost și ultimul pe care i l-a mai tolerat. Și în aceeași zi a și ordonat suprimarea ziarului. Luat prin surprindere și, ca de obicei, fără a lua în calcul consecințele tot în aceeași
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Adoptînd o postură modestă (ca si cum ar schimba un veșmînt de gală cu o haină de lucru), se apleacă asupra aspectelor enigmatice ale lumii fenomenale, pîndește miracolul măruntelor ecloziuni vitale: "în casele joase din copilărie, primăvara,/ viermii mătăsii foșneau noap-tea-ntreagă/ în frunzele lucii de dud,/ și noi așteptăm fără somn, auzindu-i/ să se ducă, să se închidă..." (în frunze de dud). înainte de-a semna
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
prin marile tulburări ale secolului, crede că civilizația întemeiată pe dreptate nu-i poate aduce nici unui stat pieirea. Dreptatea mai binelui va scoate, însă, la iveală, curînd după moartea lui, ferocele grobianism al țărilor civilizate. Totuși, cu toate derapajele care pîndesc un concept născut, totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul nu poate exista în afara societății. Romantismul de academie, nededat la furtuni, vrea trebi așezate. Ideile lui, ducînd liberalismul pînă-n pînzele
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]