538 matches
-
foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai să te caci sânge după atâtea fructe pe stomacul gol. Păi, tot foamea, care ne-a făcut frumoși și deștepți și a pârjolit iarba verde de acasă... Se mai aude că patronul ăla a luat balta ca să facă din ea o crescătorie de crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți târcoale, gândurile, morții, locurile pe unde au umblat ei și încă mai umblă, pârjolind cu pașii lor iarba verde de acasă. N-ai decât să te visezi viu de-a pururi. Uite-l, băiatul ăsta, viu ca un păstârnac, încă și mai matinal decât Rafael și care pare să aibă o slujbă mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
meditând și rugându-se să-i vină un gând salvator, Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mă și întărește-mă. Ieși pe mal și se întinse pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zi au venit zvonuri despre război. Venea peste noi. Odată cu el se termina copilăria cea minunată și fericită și începea calvarul de griji și nevoi, chiar și pentru noi, copiii. Războiul este ceva îngrozitor, un monstru imens, care seceră și pârjolește totul în calea lui. Îl simțeam în aer și în ființa noastră. Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților veniți de pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aveam, până în acel punct în viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe în viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călăuzitoare și imaginile întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul încremenea în loc : vântul mișcând frunzele prin care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cuprinse din nou. Dintr-un capăt al portului până În celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la Ceșme, la sud-vest de oraș, așteptând evacuarea. Uniformele lor zdrențuite erau negre de cenușă, de la satele pe care le pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber de pe malul mării erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
importantă și anume că n-ai ce să faci cu oamenii ăștia. Absolut nimic! Turcii sunt cei mai răsăriți. Pe armeni Îi asemăn cu evreii. Caracter cu deficiențe morale și intelectuale. Cât despre greci... păi, uită-te la ei. Au pârjolit toată țara și acum roiesc pe-aici și strigă după ajutor. Bun trabucul ăsta, aș spune. ― Minunat, sir. ― Tutun de Smirna. Cel mai bun din lume. Îmi dau lacrimile, Phillips, când mă gândesc la tot tutunul ăla care stă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian, din care, mai ales într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am răspuns, nu...!” „Deci nu vrei să ne ajuți să aflăm adevărul, se stropși la mine canalia. Puțină răbdare...!” „Unul din ce-i prezenți aprinse o brichetă și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost ținută mai mult timp În același loc, am scos un horcăit de muribund, făcând semn să Înceteze...!” Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comercializa pe străzile din centrul orașului. Un rahitic știulete de porumb se vindea ca la licitație și costa peste trei miloane lei, la această teribilă inflație și foamete a contribuit dezastruos și seceta mai ales În Moldova unde soarele a pârjolit toată recolta cereală și vegetală. Șunca mea de praga și orezul cu lapte garnisit cu dulceață de vișine și mai ales franzela dospită În lapte de bovine dispăruse, trăind În amintirea mea “Odată a fost”, iar o simplă bucată de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultima înainte de stația Sassu, cu peronul pe stânga?) despre înseși problemele de natură politică & editorială ale instituției la TVR 1. Ca cetățean care dorește să fie corect informat, mi se cere să văd că Nicolau a performat, iar Giurgiu a pârjolit fântânile. Mi se cere să nu văd că am reușit să reprivesc posturile publice de televiziune după mulți ani (adică de la apariția PRO TV încoace). Că am beneficiat de serviciul publicul al unui TVR 2 cu un proiect editorial mai articulat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
frunte situându-se cel mai monstruos masacru, anume cel din pădurea Katin. În anii ultimi ai secolului al XX-lea și la Începutul veacului al XXI-lea numai În Cecenia, rușii democrați au comis două genociduri (mai Înainte rușii comuniști pârjoliseră Ungaria și, apoi, Afganistanul). Iar democrații americani, asemenea rușilor, nu sunt judecați de nici o instanță internațională pentru prea numeroasele crime din Kosovo, din Afganistan și Îndeosebi, din Irak (cândva, din Japonia, din Coreea și din Vietnam). Ba mai mult, militarii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
putea trăi. Cu cât agresiunea era mai puternică, cu-atît muzica devenea mai acaparatoare. Ani în șir, practic până la sfârșitul vieții sale, saxofonistul profită, vicios, de această descoperire. Ca să mărească efectul muzicii, el încercă pe rând să-l asfixieze, să-l pârjolească, să-l opărească, să-l dinamiteze, să-l electrocuteze, să-l iradieze pe arhitect. De fiecare dată linia melodică se schimba, volutele sonore și mai mult decât sonore se răsuceau altfel, în compoziții mai puternice și mai pătrunzătoare decât tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji brusc ochii, până se obișnui cu lumina puternică a amiezii, dar când își dădu seama că se află în mijlocul unei regiuni muntoase, pustie și pârjolită de soarele ce cădea ca plumbul topit, scoase fără să vrea un geamăt de spaimă. — Să plec? Unde? — Dacă mergi spre nord-est, în trei zile o să ajungi la un puț pe unde trec caravanele de sare. Ai apă destulă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a primit de la egumen un loc de casă în schimbul a treizeci de stupi, din care nu a dat mănăstirii decât cincisprezece din ei. Vătaful și-a făcut casă pe acel loc, dar s-a întâmplat ca un incendiu să-i pârjolească casa și locul să rămână gol, până ce ginerele său a făcut altă casă pe acel loc. La bătrânețe însă vătaful era chinuit de remușcări pentru faptul că nu și-a achitat datoria în stupi către mănăstire. Drept urmare, la 8 ianuarie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la daci», cum spunea căminul cultural de altădată. Acum, nici cămin cultural nu mai au. Au însă ghinionul să fie lângă Baia Mare: moroșenii și-au ridicat coșurile combinatului mai sus și fumul blestemat se condensează deasupra oșenilor la fiece ploaie, pârjolind grădinile și livezile. «Uitați-vă la strugurii noștri: niciodată n-au fost așa de urâți», îmi spune doamna Feher din Negrești, un târg de vreo 16000 de suflete, dar cu orgolii de metropolă. Unii oșeni au firme rentabile, care varsă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gonind cadânele. Păi să ne socotim! - zise spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru! - zise viziriul. — Două de la clucerul Stănilă, că i-au pârjolit casa. — Șase! Una de la preasfinția-sa Amfibie, că i-au pervertit giudecata. — Șapte! — Una din partea bivelvornicului Stronțiu, că l-au pus de-au giucat geamparalele ziua-n-amiaza mare cum l-au făcut mă-sa, care dă și ea o pungă. — Nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în vremuri de răstriște. Avea moșneagul, bată-l norocul, fiind încă verde la trup, o adevărată sistemă de ibovnice în toată țara, mai ales în cetățile de margine. Năvăleau polacii dinspre nord? Logofătul se retrăgea la Bârlad, la una Safta. Pârjoleau tătarii dinspre răsărit? Moșul țuști! drept în Ciceu la o unguroaică. Da’ unde n-avea! La Hotin, la Hârlău, la Orbie, la Chilia, la Baie, la Lipnic, la Soci, la Teleajăn, la Racova, la Războieni, la Focșani, la Suceava, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rămân înțepenite în „mediu”, alăturându-li-se Statele Unite după descoperirea minelor de aur din California. Ordinea economică pătrunde mai adânc în Asia: începând cu 1857, armatele britanice iau locul Companiei Indiilor Orientale și controlează nemijlocit India. în 1860, armatele engleze pârjolesc China pentru a vinde nestânjenit opiu, obținând Hong Kong-ul și alte „concesiuni”. Opt ani mai târziu, Japonia, care nu vrea să aibă aceeași soartă, decide să imite Occidentul și-i transformă forțat pe țăranii iobagi în muncitori urbani. în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de măr, o gâză, o creangă de salcie, o femeie, un copil, dar atunci când toate celelalte dispar din mintea ta și nu mai vezi nimic în jur, începi să te cramponezi într-un singur loc... atunci dragostea devine distructivă ea pârjolește în jur, nu rodește. Ai o femeie pe care tot tu ți-ai ales-o, un copil. Acum crede ce vrei. Te înțeleg și nu te înțeleg. Numai tu poți să știi dacă iubirea ta este distructivă sau, dimpotrivă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi înțeles și nici eu nu aveam curajul să-i spun chiar atât de direct: "Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi". Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din avion am fost impresionat de peisaj, care, așa cum am putut constata cu ocazia unor plimbări cu automobilul, era complet: munți, păduri, dealuri, lacuri, puțină câmpie și, la capăt, Marea Adriatică. O țară mică și frumoasă, cruțată de războiul care a pârjolit fosta Iugoslavie mai mulți ani de a rândul, locuitori puțini (vreo două milioane), dar amabili și harnici. Peste tot o curățenie perfectă... Am mai avut și norocul să fiu editat de o editură importantă și condusă de oameni tineri, unii chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde și care îl atrag și-i atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să le dăm solilor gărzi care să-i însoțească. Era prima oară când auzeam de așa ceva. Pentru a traversa Oceanul Atlantic până în Spania, trebuia mai întâi să ajungem în portul Veracruz. Aflam pentru prima dată că în împrejurimile Veracruzului triburile indiene pârjoleau satele, nimiceau conacele seniorilor și vărsau până și sângele fețelor bisericești. Fără să înțeleagă o boabă, Tanaka zise: — Noi nu putem să rămânem aici un an de zile. Sfatul Bătrânilor ne-a poruncit să ne întoarcem până la iarnă. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]