2,219 matches
-
acum nemișcarea Îi dăruia o distincție aristocratică; părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială, spre a aluneca prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii, vântul Îți sculpta alte trăsături, schiul stâng ți se rotea ca o elice, dreptul gonea ca un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi fost tipul care era cât pe-aci să moară din filmul Pe fundul prăpastiei“, mă gândeam eu necăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiind circumstanțele. Soții te pun să faci chestii cum ar fi schiatul, glumii eu. Soții sunt Îngrozitori, nu-i așa, iubito? spuse Hunter, sărutându-mi mâna cu afecțiune. Toată lumea râse. Glezna mea fusese atât de inflamată din cauza căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând ședințe de fizioterapie la stațiunea balneoclimaterică Les Fermes de Marie. Mai devreme În acea zi mă oprisem la buticul Hermès, unde, la fel ca și Marci, fusesem sedusă de ochelarii Jackie O. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din mers. Zăpada adusă de el, ca și rafalele viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefon. Dacă, în furia lui, vrînd să se răzbune, mă duce la circă, să fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă gardurile, iar casele joase, de lîngă gară, abia se mai văd. În viscolul nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În viscolul nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac și pentru bătrîni, că nu se știe dacă, peste ani, cine știe! Fotbal n-am să mai apuc să joc și nici să privesc nu mă dau în vînt, că mă poartă gîndul la luptele gladiatorilor; popice nici atît, pîrtie de schi avem, teleschi nu-i neapărată nevoie, dar cine-mi garantează că n-o să ajung la azil?!... De-aceea vreau să fac și un azil... Cînd m-am trezit între copiii ăia, ca niște pui de vrabie căzuți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de jos a abdomenului ca un dhoti uriaș, își simțea propria mână pipăindu-l de zor. Traversase protuberanțele elastice, acoperite cu păr, care îi alcătuiau pieptul, alunecase peste stern, ca apoi să se ridice din nou, ca un schior pe pârtie, pe pista magnifică a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe nimeni, nefericiții din Dacie mor ca puii de găină, iar madam senator scapă cu ceva fracturi. De ce intră madam senator berbecește în cine se nimerește? De ce nu numai burdihane cu trei rânduri de guși, cu barbă sau fără, fac pârtie împrejur la volanul gipanului, dar și dudui subțiri, blonduțe, rujate intens, sunt fiare când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul ăsta e înalt și greu. Te sui și te uiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de lemn, dar să "danseze" grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan s-au bucurat de una din acestea. Muntele era plin de zăpadă, camerele încălzite. Ștefan adora să schieze. S-a chinuit două zile s-o învețe să se țină pe tălpile de lemn. Luana prefera sania. Au făcut atâtea pârtii, pe tot felul de sănii improvizate, de-au crezut că nu vor mai ajunge acasă în bună stare. Noul an i-a găsit strâns îmbrățișați, dorindu-și, unul altuia, ca nimic, niciodată, să nu-i despartă. Luana purta pantalon negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura... Alexandru Căciulă, clasa a III-a C Iarna Decembrie a sosit cu cerneri mari din văzduhul căptușit cu nori de zăpadă. Soarele rotund și palid
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și cactuși, acum trotuarele străzilor sunt străjuite de diferiți arbori. În parcuri special amenajate, privirile turiștilor sunt furate de florile în mii de culori și de fluturașii care zboară veseli. La Polul Nord sunt amenajate acum cele mai frumoase patinoare și pârtii de schi, unde se antrenează campionii din lumea întreagă. Pe lângă toate aceste schimbări în bine, au avut loc însă și multe schimbări neplăcute. Cele mai multe dintre ele au avut loc în cadrul familiei. De fapt, acum nu mai poate fi vorba despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe zăpadă, ce mă depășea și baleia într-o parte și alta în fața mea și ascultam atent la schiurile lui cum sfârtecau zăpada sau torceau lin în urma mea. Apoi ajungeam la un fel de trecătoare, unde adesea ne abăteam de la pârtie și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ajungeam la un fel de trecătoare, unde adesea ne abăteam de la pârtie și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a ghețarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a ghețarului. Acolo l-am pierdut pe prietenul meu. Nu-mi pot explica cum. Căci îmi amintesc perfect și astăzi cum am auzit scrijelitul schiurilor lui în urma mea, după ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu s-a găsit nicio urmă de-a lui, nici nu s-a putut constata unde ar fi putut să cadă. Ca și cum acel abis mental, pe care ți-l imaginai când o porneai către peretele uriaș de stâncă ce ascundea pârtia, l-ar fi devorat, l-ar fi supt cu toată abstracțiunea și ferocitatea lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
frontal mașina uriașă de netezit nisipul, ce se târa cu un zgomot asurzitor pe plajă. Nu mai văzusem o astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja ar putea fi pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași voluptate cu care sfâșiam zăpada neîncepută, disciplinată și aliniată sub șenilele ratrack-ului, mă avântam acum în marea de nisip, "as pure as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]