8,628 matches
-
sa este sculptată de timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios și copleșitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate și aspirații depline, poetul pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
îngerului ocrotindu-mă. În ochii sufletului meu Zâmbetul Creatorului - curcubeu feeric. Poate inima mea să nu se bucure? pot gândurile să mai facă șiraguri din lacrimi? Mi-am înțeles, în sfârșit, menirea. Mai e timp și drumul pe care am pășit e lung, nu i se zărește capătul. Mi-am pus traista pe umăr și mă îndrept spre împlinire cântînd. Basarabia Basarabia - Mâna stângă a României, cea e lângă inimă, pe care un imperiu, lacom și criminal a amputat-o, a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
saloane, care și-au făcut rost de diplome de licență. Te învăț eu cum să procedezi. Vei avea putere, încât vei putea să-ți bați joc de oricine, fără deosebire! o povățui bătrânul medic. Epilog Trecură cinci ani, de când Chiștoroaia pășise pe tărâmul fermecat, pentru ea, al educației. Acum era mare manager, obținuse gradele didactice - fără să susțină vreo inspecție măcar - și în liceu adusese numai oamenii selectați și indicați de Perversso. Trebuia să mai declare doar, din când în când
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
o cutie de 250 grame, de import. Ieri, cu un gest discret, am întrodus fromajul în cutia cu resturi menajere. Soția nu m-a întrebat nimic, nici măcar nu s-a mirat că ies să duc gunoiul din proprie inițiativă. Am pășit distins și elegant, așa cum se cuvine în asemenea împrejurări. La urma urmelor, mă atașasem chiar de el. Păcat! Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 5 martie 2015 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (28) - BLAZON IMAGINAR / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN
SCHIŢE UMORISTICE (28) – BLAZON IMAGINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382709_a_384038]
-
credințe strămoșești. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoștință toată noaptea, doar spre zori își reveni și își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere, către chilia sa de pe munte. Acolo găsi ceva apă într-un căuș și gustă vreo două smochine cu o turtă de tef. Această gustare îl mai întremă, apoi adormi. Seara târziu, când se trezi, văzu cerul înstelat cu
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
mai bune. Primul gângurit al unui prunc, este mama. Atunci când crește mai mare și se află în primejdie, pe mama o strigă. Când este la școală și vrea să-și arate notele ori premiile, la mamă vine ! Când vrea să pășească în viață, când este obosit ori îndurerat, la mamă vine: fiindcă nimeni nu-i poate aduce o mângâiere ori să-i descrețească fruntea decât mama. Numele scump de mamă, este cel dintâi și cel de pe urmă cuvânt rostit de oricare
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
întoarcă, sau să-și continue plimbarea de recunoaștere pe malul lacului? se gândea ea emoționată. - "Hai Adriana, nu mai visa cu ochii deschiși la cai verzi pe pereți. Ce să caute aici?" mai spuse ea făcându-și curajul de a păși mai departe spre cealaltă clădire care presupunea că este hotelul " Royal". Pictorul stătea mai mult cu spatele la direcția de unde venea tânăra, dorind să prindă ca imagine atât hotelul, cât și o parte din lac cu tot ce plutea pe el, pasări
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
oarecare distanță prin dreptul lui. Poate va crede că doar i s-a părut să fie ea, cea care acum fuge pur și simplu din calea lui. - "Da, este de preferat să-mi caut de drum", își spuse tânăra și păși mai departe ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar dacă inima stătea să-i sară din piept. Simțea cum îi zvâcnesc tâmplele, semn că tensiunea i-a crescut la cote alarmante. Se uită în urmă să vadă dacă mai sunt
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
de variată de corpuri geometrice spațiale , aruncate haotic. Camelia îmbrăcă tricoul peste costumul de plajă. Deși era luna lui cuptor, crestele învelite în zăpadă ale Bucegilor, parcă nu te mai atrăgeau spre bronzare. În spate, Camelia căra un rucsac mic. Pășea încet pe urmele lui Liviu. În spatele ei era Roland. Traversau transversal o pantă, când Camelia observă că Liviu a făcut pasul prea mare. Cu ghetuțele ei micuțe, nu putea să meargă decât pe urmele cuiva, altfel aluneca. Era singura din
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
ai să vii că ți-e dorul flămând de iubirea lăsată ...căutând.... Lumea din care-ai plecat c-un gram de speranță a rămas Am lacrimi destule să plâng iar dorul de tine cum să-l ajung ? Merg ,orbecăind și pășesc cu greu, singură-s fără tine..rămasă doar eu dar fără tine fi-voi mereu.. dragul meu, tu ,rămâi veșnic aici în sufletul meu! Referință Bibliografică: Fără tine / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16
FĂRĂ TINE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382810_a_384139]
-
Simona Tache Ați văzut sediul și parcul auto. E momentul să pășiți în incinta. Ea este secretara blogului. Vă va întâmpina la intrare și vă va invita în sala de lectură: Ca să puteți comenta, vă va oferi o tastatură: Apoi, vă va oferi o cafea: si niste prăjiturele: După care vă va
Scurta calatorie in lumea blogului roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19757_a_21082]
-
se va mai calma, dar, și dacă mă jucam trei ore cu ea, până leșinam de oboseală, după ce se încheia joaca, tot călare pe mine stătea. Un pas nu puteam să fac, fără să calc pe ea. Ridicam piciorul să pășesc, în secunda doi, era sub talpa mea. Ajunsesem un fel de prizonieră în propria locuință, dar nici măcar asta nu era cel mai nasol lucru. Cel mai nasol cu adevărat era mirosul. Când intram în casă, mă izbea un miros atât
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
De-atâtea ori am citit cartea asta și toate urmările ei, încât n-avea cum să nu-mi intre în cap o definiție a masculinității burdușită de substantive ca “forță”, “energie”, “vigoare”, “curaj”, “demnitate” și “onoare”. Cu imaginea asta am pășit în adolescență și, apoi, în viața de adult. Sigur, am mai nuanțat-o pe parcurs, că, na, e și D’Artagnan om, deci mai dă și el cu mucii-n fasole, dar ideea de bază a rămas. În capul meu
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
ajungandui până la gât și o privire tristă. Îmi doresc foarte mult un cățeluș și m-ar durea durea dacă ar muri innecat. Și mai e o imagine care ma opsedeaza. Erau niște cisme de cauciuc (de la Marc Jacobs, cred), care pășeau trist prin noroiuri. Mi să părut așa, un fel de imagine de artă și a doua zi după ce am vazuto la televizor miam căutat cișmele mele de cauciuc roz și le-am purtat două zile la rând, inpreuna cu alte
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20059_a_21384]
-
în direct. Iar discursul îi e și el sufocat de epitete, de metafore și de patetisme extrase, parcă, din manualul de impresionat fete de pension. Nu-ți zice că “vine Madonna”, îți zice că “diva, steaua, regina, prințesa, Dumnezeea... va păși... va pune pasul ei sfânt, unic și de neprețuit, pe pământ românesc... pe glia noastră, înroșită de sângele strămoșilor, sânge cu care, iată, stimați telespectatori, în câteva minute, se va mai scrie încă o pagină de istorie”. Cum naiba să
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
au și „văzut“ despre cele întâmplate. În relatările evenimentelor pascale întâlnim femeile, care au fost prezente la crucea Domnului, apoi la mormântul Lui. Dorind să împlinească toate cele cuvenite, venind în grabă la mormânt, ele au fost primele care au pășit pragul unei noi realități: cel așezat în mormânt nu mai este acolo. El s-a ridicat din morți, a Înviat. Această veste nouă a Învierii, ele - la îndemnul îngerilor - o vestesc apostolilor, amintindu-le acestora cuvintele Mântuitorului, care cuvinte, iată
Agenda2003-16-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/280910_a_282239]
-
care au trecut ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice (J. Lacarrière.). Ajuns pe meleagurile acestea, călătorul meditează la eroii care au pășit pe aceleași poteci și drumuri prăfuite ce le calcă acuma, el, despărțit de ei de un abis milenar. Toate aceste descrieri sunt completate și cu impresiile unor autori celebri: Chateaubriand, Henri Miller, Lacarrière etc. O curiozitate : aflăm că verbul „a
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
anului“. Persoana cu cea mai prodigioasă activitate va fi desemnată de artiști neprofesioniști, iar cea mai reușită lucrare va fi aleasă de o comisie formată din artiști profesioniști. I. S. Revelionul SF 2004 l Aventuri (extra)terestre Primii care vor păși în... 2004 vor fi, ca întotdeauna, scriitorii și cititorii din comunitatea science-fiction a Timișoarei, adică oamenii cei mai pasionați de viitor. Organizat de Asociația Română de Science-Fiction, Revelionul SF 2004 va avea loc în seara de 31 ianuarie, la restaurantul
Agenda2003-3-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/280589_a_281918]
-
restauratorul Alexandru Fota și meșterul Ion Stanciu au bocănit răbduriu la ceea ce avea să devină o platoșă spaniolă. Au lucrat aproape la fel cum se lucra în urmă cu câteva veacuri, căci atelierul mecanic al muzeului timișorean n-a prea pășit în mileniul trei. Abia dacă a ieșit puțintel din Evul Mediu... Fota detestă oricum făcăturile industriale. Expert fără concurență în România, el lucrează replicile obiectelor cu tehnicile și materialele din respectivele epoci: abia așa cópiile vor avea vibrația originalelor. Cele
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
Pagină realizată de Adriana nica Din banca de liceu, pe locurile oamenilor politici din Parlamentul European Întâlnirea cu Europa Occidentală este întotdeauna pentru români o experiență memorabilă, ca și cum visul de a păși pe o stradă fără gropi ori de a fi înconjurat de clădiri ridicate cu bun-gust, dar mai ales de a întâlni oameni conștienți de drepturile pe care le au, este o realizare cotidiană. La 16 ani, elevă a liceului timișorean
Agenda2003-12-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280831_a_282160]
-
pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru”. Așa începe povestirea. Imaginea este cinematografică, dar nu spunem mare lucru cu aceasta, acum, după ce am afirmat funcționalitatea vizualității. „Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricați de vărsat, arși de soare și de vînt. Pășește larg...”. Și „Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se pietrifică. Cizmele femeii sînt „tari”, picioarele calului sunt „ciolănoase”, rănile
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mă feresc să judec lucrurile în cod ezoteric și să caut semnificații ascunse. Drept care îmi alung imediat din minte presupunerea aceasta caraghioasă. Totuși, temerea e sădită în mine și roade, acolo, în adânc, la temelie: Și dacă e adevărat? În vreme ce pășesc pe stradă spre hotel, starea de spirit mi se schimbă. Am povestea, acum am în cap povestea! Să n-o uit, să n-o uit! Mă simt bogat și special, de parcă aș fi înghițit un ban de aur. Îmi vine
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
cu ale leului din munte. Pericolul la care se expune e sugerat de lacrimile mamei, care știe cât e Leul de puternic, dar încercarea ei de a-și îndupleca fiul să-și abandoneze planul, eșuează. Junele pornește în căutarea adversarului, pășind pe pământurile acestuia, în munte. Îl găsește însă dormind, ceea ce îi dă prilejul să reflecteze: l-aș putea lega sau ucide în somn, victoria mea ar fi sigură, dar el s-ar considera păcălit și nu-și va recunoaște înfrângerea
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
semințe au căzut pe pământ nu pietros, ci uscat. Acestea, dacă va ploua la timpul potrivit, vor da rod. Dacă nu... Tot vorbă franțuzească, j’en sais quelque chose. Andrei Pleșu se referă la cei „care refuză, din principiu, să pășească înăuntru”. De refuzat, refuză ateii. Dar cei care ar vrea să creadă și nu pot? Cei cărora nu li s-a dat. Sau, poate, li s-a dat - dacă aceasta e o dimensiune constitutivă a ființei omului -, dar, neluminați la
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
rănile ciupiturilor cu uleiuri de măslin. Soarele pătrundea prin plafon, săgetându-l. Și așteptarea asta-l duru. Când draperiile fură trase în lături, sclava-l orbi. El, Perigeu, curtezanul de temut al Romei căzu în genunchi de pe trepte. Ea veni pășind ca-n vis. Apoi, își plecă privirile, clătinându-se. Pe rigeu se cutremură înfiorat! Se ridică în picioare. Cu greu a reușit s-o întrebe. O, care ți-e numele tău nepământeană ființă ? Numele meu este Geea, stăpâne! Geea?! Dar
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]