725 matches
-
se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-ar fi pățit nimic; se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sale de șofer, acesta le inspiră curaj, trebuind să se adresase poliției dela Început. Întradevăr, cuvintele șoferului aveau să se adeverească În momentul când, Îi Întâmpină un maior exagerat de amabil, care pentru a „patra oară” fu nevoit să deruleze pățania. Maiorul Îl consolă, convingător: „Ați alergat În zadar...Apsolut toate cazurile, crime, sinucideri, otrăviri - trebuesc aduse imediat la cunoștiință organelor de poliție...!! Nu va mai fi necesar să vă duceți din nou la morgă! Puțină răbdare: Într’o jumătate de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întâmpină Îngrijorată. „Care-i situația, ai reușit...?” „Nimic, să-l i-a dracul de excroc...!!” „Ce-i de făcut...?” „Mă voi adresa procuraturei. Le arăt eu excrocilor de cine Își bat joc...!!” Fu nevoit să explice procurorului În amănunt toată pățania dela Început - a câta oară...? În timp ce omul legii Îl asculta cu atenție uneori dând din cap afirmativ, ca după aceea să repete necazul așternând pe hârtie optsprezece pagini, iar după ce procurorul le parcurse oarecum, să afirme Încurajându-l. „Dacă cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
miliției se afla la subsolul clădirii. Îl lăsă pe nebun să abuzeze cât dorește de parada lui oratorică părăsind curtea miliției, făurind În imaginația sa cele mai teribile schinjuiri dacă vreo dată s-ar ivi ocazia...! Povestind Șefului de Șantier pățania, acesta Îl privi Într-un anumit fel. Îi oferi un scaun, dând la iveală o reclamație făcută În numele lui Tony Pavone și adreasată direct guvernului. Motivele erau Înșirate impecabil, dactilografiată fără ștersături iar Tony Pavone după ce o studie cu atenție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șantier, observând-l pe brigadier ezitând să-i ceară un mic ajutor, Îl privi direct În fundul ochilor. „Dacă vă pot fi cu ceva de folos, cu multă plăcere...!” De emoție, lui Tony Pavone Îi dădură lacrimile. Pe scurt, povesti maistrului pățania, Îndrumându-l cu cine să i-a legătura la grupul de șantiere, Întrezărind o supremă speranță de viață, de supraviețuire...! Cele două zile până ce maistrul avea să-i aducă vești dela Atena și dela șefii lui se scurse cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din marmoră albă de calitate iar Întreaga suprafață să fie amenajată cu tot ce-i necesar, pentru a rivaliza cu un modern cazino...” „Tot pe gratis...??” - Îi fulgeră lui prin minte. Apoi Îi explică În scurte cuvinte Generalul părea nervos pățania cu acel rău voitor anchetator. Socoti necesr să aprofundeze discuția, cu speranța de-al Înduioșa să-i de-a o mână de ajutor. Îi mai zise abordând un ton cu două Înțelesuri. „De fapt ști-ți, l-am rugat pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebue să te mai gândești la nimeni și la nimic. Bani de buzunar avem, nu dormim În stradă, iar alimentele sunt ieftine, variate și pe săturate...! Și În afară de aceste avantaje gratuite, nu ne trimete nimeni la muncă...! Îți mai amintești pățania mea...? Arestată, insultată, lovită cu palmele și bastonul de cauciuc a milițianului, iar dacă nu interveneai la timp, trimisă alături de borfași să muncesc gratis În pușcărie...!! Cu puțină răbdare și ambiție...!!” Tony Pavone, Înțelese: Atena avea dreptate. Însă cum putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
clipa în care Granada a căzut cu adevărat în mâinile inamicului. * * * Zile întregi, Mohamed a rămas abătut acasă, nemângâiat, refuzând să li se alăture prietenilor pentru mesele de întrerupere a postului, tradiționalele iftar; nimeni nu s-a supărat însă, căci pățania lui ajunsese să fie cunoscută de toți chiar din seara de Mihrajan, așa că vecinii veniră de mai multe ori să-i aducă, așa cum aduci unui bolnav, mâncărurile pe care nu le putuse gusta în casa acestora. Salma se făcea mică-mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și adunase avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai banal, călătorii se trezesc cu beregata tăiată, iar catârgiul vine să-și ia înapoi animalele și partea de pradă ca i-a fost lăsată. Potrivit ofițerului, mulți granadini sosiți la Fès sau la Tlemcen avuseseră parte de astfel de pățanii. În schimb, pribegii care aleseseră să meargă la Tunis, la Tetuan, Salé sau Mitidja din Alger nu fuseseră supărați cu nimic. — Întoarceți-vă în port, ne sfătui el, și așteptați. De îndată ce se va forma o caravană de neguțători, plecați alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama și pe Sara să fugă de acolo atât de grăbite. În pofida acestei pățanii, Salma nu voia nicicum să-și întrerupă căutarea. Dar, pentru vizita următoare, ea se arătă mult mai precaută în alegerea ghicitorului. Astfel, ne-am dus tustrei, câteva săptămâni mai târziu, la un om foarte respectat din oraș, un librar-astrolog care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
său vin, deși muntele ținea de domeniul Marii Moschei. Proiecte, desigur, mai modeste decât cultura mătăsii; măcar nu-l puneau pe tata în slujba unui bandit precum Zeruali. De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar să ajung acasă, am fost să-l văd pe messer Marino. I-am livrat comanda și i-am înapoiat slujitorii, calul și catârii; i-am făcut de asemenea daruri în valoare de două sute de dinari și i-am istorisit pățania mea fără să las deoparte nici un amănunt, arătându-i toată marfa pe care o putusem dobândi pentru mine; a evaluat-o la cel puțin cincisprezece mii de dinari. Mi-au trebuit treizeci de ani ca să adun o asemenea sumă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță în altă parte. Guicciardini reacționa în același mod. Numit locotenent general al trupelor pontificale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Imaginează-ți că a doua zi am făcut cale lungă, pentru a trece peste un pod mai de Doamne-ajută. ― Cum se vede treaba, printre noi sunt fețe subțiri, dar care nu ies în față. Chiar dumneata, care ți-ai povestit pățania așa de frumos, nu ești chiar de la sapă - a vorbit învățătorul. ― Ai cam ghicit, prietene. Sunt cântăreț bisericesc la biserica de la mine din comună. ― Uite că încet-încet începem să ne cunoaștem - a conchis învățătorul. ― Ne-om cunoaște mai bine când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aplicației. Ia să auzim. Ce s-a întâmplat?” ― Eu zic să luăm și noi câte un păhăruț de rachiu, ca să fim „în formă”, cum se spune. După ce au gustat din rachiu, ofițerul l-a îndemnat : ― Acum abia aștept să aflu pățania lui Traistă. ― Traistă nu s-a lăsat rugat. A început să povestească. La început mai poticnit, dar pe urmă povestea a curs ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de solidaritate cu cei din Piața Universității. Era ambasador la Paris în acea vreme. Cu Alecu Paleologu eram prietenă din copilărie, fusese în „banda“ surorii mele, zâmbi Ioana. L-am regăsit la Paris cu mare bucurie. Am mai avut o pățanie grozavă, asta a fost în Elveția, adăugă ea după un răstimp. Urma să deschid o expoziție la Lausanne și venisem cu vreo douăzeci de tablouri. La vamă am declarat că erau doar 114 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE niște
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-l lăsăm pe vreun coleg, oricare ar fi fost acela, să cadă în ghearele răzbunătoare ale "zeilor didactici". Între timp a sosit și profesorul Aurel Dinu de Franceză, care avea oră cu noi. Cioc i-a povestit și lui pățania și a rămas ca ancheta să fie făcută de Barosanul, care urma să dea și pedepsele respective. La plecarea acasă, însă, după ultima oră, în care am avut și noi Gimnastica cu Cioc, când băieții s-au dus la vestiar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-l dar... Cornel Ionescu sări ca ars: ― Te rog să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la bătaie! îl ironiză Dinulescu. Ascultați, fraților! Și le spuse, în hohotele de râs ale colegilor, povestea celor două poezioare și-a pățaniei lui Cornel Ionescu. De astă-dată, torente de râs inundară clasa; iar poetul improvizat se strecură cu obrajii-n flăcări și cu coada-ntre picioare printre asistenți și se așeză mai cuminte ca niciodată la locul lui, reflectând, probabil, la deșertăciunea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de solidaritate cu cei din Piața Universității. Era ambasador la Paris în acea vreme. Cu Alecu Paleologu eram prietenă din copilărie, fusese în „banda“ surorii mele, zâmbi Ioana. L-am regăsit la Paris cu mare bucurie. Am mai avut o pățanie grozavă, asta a fost în Elveția, adăugă ea după un răstimp. Urma să deschid o expoziție la Lausanne și venisem cu vreo douăzeci de tablouri. La vamă am declarat că erau doar niște mâzgălituri, pe care le evaluasem la minimum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să te scutesc de o cădere care nu ți-ar fi fost tocmai de trebuință. Pentru dragostea ce mi-ai dat, te-am făcut să eviți căderea... - Mulțumesc dragule, i-am răspuns și de astă dată. Îmi pare rău de pățania ta. - Îți dau un sfat, îmi zice iarăși. Așteaptă încă patru zile coacerea deplină a ultimului meu rod, după aceea eu îmi urmez calea spre deplinul sfârșit, mulțumit că la dragostea ta am răspuns întotdeauna dându-ți cu dragoste cireșele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bineînțeles. Noaptea se spulberase, asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină fără contur, nimicul, gaura neagră. Slavă Domnului, scăpase încă o dată. Nicicând nu poți fi sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din tărâțe, Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțeleg“ încerca profesorul să repete, dar nu reușea nici de data asta. — Dumneata ar trebui... ai putea înțelege aiurelile romantice, suferința aceea crudă, dilatată. Erai un băiat frumușel, vesel, transparent, nu-i așa? Totul era perfect, nu-i așa? Până la pățania aceea cu bicicleta... Profesorul icni, surprins de lovitura sub centură. Își reveni, însă, fulgerător, animat brusc de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai plecat de-acasă. Acum stai sub chiparosul din poartă și te Întrebi: să deschizi? Să nu deschizi zăvorul? Uite ce masă Întinsă e În curte, masă de nuntă, de botez, de pomană. I-am spus că după multele-i pățanii și după ce-și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai stat aici, sub prun, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]