3,270 matches
-
Nu credeam că voi ajunge vreodată la o poveste face to face, cu Regizorul, nu numai pentru că cel puțin cu mine, era cam distant, ci pentru că el veșnic părea că nu are timp, cel puțin așa părea, de taclale. Mă păcălisem de fapt, pentru că, odată cunoscut, felul de a fi al colegului nostru mai în vârstă, disipa toate falsele aparențe. Constat că avem multe puncte comune, în modul de a privi viața, și discuția noastră alunecă ușor spre oportunitatea venirii mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ai băgat de seamă că... Trebuie să știi că eu ca tine am fost. Și de câte ori n-am pățit-o și eu! Și-apoi pe Pâcu nu-l duci cu preșul. Asta s-o știi bine! Pe mine nu mă păcălești decât dacă mă prefac eu că îs păcălit. Altfel să-ți iei de-o grijă, băiete! Da’ cu inima... Cu inima ce fac, moș Pâcule? Cu inima? Dacă ai inimă, atunci pune-o la popreală... N-o lăsa să facă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că eu ca tine am fost. Și de câte ori n-am pățit-o și eu! Și-apoi pe Pâcu nu-l duci cu preșul. Asta s-o știi bine! Pe mine nu mă păcălești decât dacă mă prefac eu că îs păcălit. Altfel să-ți iei de-o grijă, băiete! Da’ cu inima... Cu inima ce fac, moș Pâcule? Cu inima? Dacă ai inimă, atunci pune-o la popreală... N-o lăsa să facă fărădelege râvnind la femeia prietenului tău! Asta s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el cum face pacate! O viață am lucrat cu moș Dumitru și cu Pâcu și nu s-au plâns niciodată. Ș-apoi nu poți spune că Pâcu nu știa a ține socotelile. Știa și toaca-n cer! Nu-l puteai păcăli cu una cu două... Am zis și eu o vorbă acolo și nu-i motiv de gâlceavă. Mai bine numără-mi gologanii, că oamenii or fi terminat treaba și mă așteaptă. Aizic i-a numărat banii cu mare grijă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unui culcuș de hoți nu e altceva decât - las ghilimelele la îndemâna cititorilor - o editare în regie proprie. Cartea exista, obiectul era întreg, rămânea de modificat doar conținutul. Și titlul. Și, bineînțeles, autorul. E o metodă cel puțin ingenioasă de a păcăli cenzurile de orice fel: aceea politică și ideologică din România natală, aceea a anonimatului specific unui proaspăt emigrant, aceea a editurilor italiene. Mai mult decât atât, am bănuiala că, având în mâini manuscrisul Renatei Pescante Botti - iar nu opul gata
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
fărămițat imunitatea. O patologie care a preschimbat țara lui Montaigne într-un sanatoriu social în care emigranții și discriminații pot avea certitudinea unui liman izbăvitor. O țară în care, dacă ești handicapat locomotor și retardat mental nu se poate ca, păcălind vreo autoritate, să nu găsești un loc călduț desfăcut din mantaua protecției sociale. O țară în care cea mai bună trambulină socială este să te declari de stînga, îmbrățișînd valorile filantropice ale utopiei universale - emanciparea de constrîngeri, libertatea, eliminarea granițelor
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
cu două... E ca în actele de spionaj celebre. Când pui în față, la primă vedere, ceva, pe care ai dori să-l ascunzi. însăși experiența, care ar trebui să-l avizeze pe om, îl face deci mai ușor de păcălit, - prima față a impresiilor fiind dinadins cea bună. Supercherie de ins foarte evoluat. Așadar, minciuna bine gândită cere o fină prefăcătorie. în așa fel, ce pare o sinceritate, e ocultat, din care pricină observatorul trebuie neapărat să se teamă că
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
reprezintă semnul omului care se simte inferior“. Nu se simțea cu nimic inferioară unei frizerițe, dar se temea pentru viitorul lui Vic. Încă și mai mult, se temea pentru viitorul lui Kiki. Erau amîndoi slabi de caracter, vulnerabili, ușor de păcălit. Se gîndea cu spaimă la lipsa lor de viitor, fără ea. La fel cum o Îngrozea gîndul că, fără emisiunile ei despre adevărata fericire, radioascultătorii ar fi căzut pradă manipulărilor ideologice de tot felul, și-ar fi pierdut simțul valorilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceste evenimente, colonelul Pruritanal murmură pentru sine: — Idiotul! Ceea ce, În opinia lui Jegg, nu rezolva cîtuși de puțin problema, În cel mai bun caz o complica. Dacă Iuffo ar fi fost Într-adevăr idiot, n-ar fi reușit să-i păcălească pe toți În asemenea hal, decît cu condiția ca ei să fi fost și mai idioți. Or, acest lucru nu era posibil din motivul că termenul „idiot“ nu prea suportă grade de comparație. Ar fi trebuit, dimpotrivă, ca Iuffo să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceea convocase o Întîlnire extraordinară a Cercului Ascultătorilor Fideli. Știa că se poate bizui pe ei În momentele cu adevărat dificile. Deocamdată nu știa Însă ce ar trebui să le ceară sau să le dea. După ce predicatorul John Godbread o păcălise, vorbindu-le ascultătorilor - chiar În emisiunea ei! - despre niște extratereștri comestibili, devenise mult mai circumspectă. În plus, la ultima emisiune, un ascultător telefonase pentru a o Întreba dacă e adevărat că blondele sunt cam prostuțe. Domnule, vă rog, și eu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreun exemplu care să se asemene cu al ei. În cele din urmă Își dădu seama că tot ce scria În revistele acelea erau niște fantezii juvenile Însăilate de redactorii lor, foarte asemănătoare Între ele și făcute anume ca să-i păcălească pe naivi. Întîmplări care, de obicei, Începeau și se terminau cu o partidă de sex. Se mai schimbau, ici și colo, cadrul, profesia sau vîrsta personajelor, așa, de dragul variației. Dragoste - și după aceea copii pe care mamele Îi abandonează prin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mi se pare un lucru destul de serios pentru a lua eu Însumi anumite măsuri. Am constatat că l-a adăpostit pe autorul crimei În casa ei, timp de două zile, după care au plecat Împreună Într-o direcție necunoscută. Ca să păcălească poliția, l-a Îmbrăcat În uniforma de ofițer al armatei americane, spunînd că e soțul ei. Dar noi avem informații că soțul ei a părăsit insula În urmă cu o săptămînă sau chiar două, probabil trimis În vreo misiune specială
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din cuvintele maiorului. Rezultatul se dovedi cu totul nesatisfăcător. — Casca asta, așa cum o vezi, are și proprietăți paranormale, uneori mă ajută să citesc gîndurile oamenilor. Știi ce-mi spune acum? Că ai venit cu altă treabă și Încerci să mă păcălești. Cu ce treabă ai venit? — Am venit cu un singur scop, care e de fapt scopul vieții mele, acela de a servi America, preciză maiorul. Auzind vorbindu-se despre America, fața colonelului se umbri, deoarece din cauza Americii Își ratase viața
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neplăcere deranjul pe care explozia Îl va fi provocat, apoi complicațiile legate de anchetă și celelalte formalități. În definitiv, nu era treaba lui, alții trebuiau să facă măsurători și fotografii, să ia amprente, să determine cum de reușise infractorul să păcălească filtrele de pază și să pătrundă, ziua În amiaza mare, Într-o locuință situată la etajul trei etc. Totuși, perspectiva de a se afla, fie și pentru numai cîteva zile, În centrul unui scandal, Îi procura de pe acum un anumit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai exact, spre nefericirea lor. Trebuie totuși să recunosc că iluziile pe care și le făceau aveau și partea lor bună. Fără un pic de ficțiune și fără puțină metafizică, dragostea n-ar avea nici un haz. Sentimentale și ușor de păcălit, mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la care apelam cel mai frecvent era aceea a pereților reci ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
călătoresc prin lume, să văd lucruri frumoase. N-a fost să fie. De aproape patruzeci de ani răscolesc gunoaiele și golesc sticlele de alcool ieftin. Ultimii cinci ani am avut norocul să mi-i petrec alături de tine și am mai păcălit bolile. Acum e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Cred că tu o să ai noroc cu drăcia aia de Uniune. Nu o scăpa din ochi! Ești Încă În putere, mai ai timp să ieși din mocirlă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea pe mine. Orbecăi zi de zi În căutarea mea, și-mi dau seama că nu sunt decât un animal disperat În căutare de hrană. Dar m-am obișnuit și nu vreau să schimb nimic În momentul ăsta. -Nu mă păcălești, viața unor vaga...bonzi, așa, ca noi este Îngrozi...toare. Am vrut În toți acești ani, exact ce n-ai mai vrut tu: să muncesc, să-mi câștig existența, să mă Însor, să mi se nască mulți copii. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani. Prin fereastra cavoului, privește prima ninsoare de decembrie, ca un copil convalescent care nu are voie să iasă din casă, să se bucure de fulgii deși de zăpadă. -Totul e dar și suferință Kawabata. Nu poate nimeni să mă păcălească. Am terminat cartea, dresor de Îngeri cerești. -Ai suferit treizeci de ani pentru ea, dar nu-i așa că merită? -Nu știu ce să-ți răspund, și de altfel, nu cred că o carte poate Înlocui viața. -SSttt! Nimeni nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un apartament, spuse Rosemary, un apartament în care să se poată locui te-ar costa o avere. — Atunci am să plătesc o avere, am spus. De când ești aici? Cam de o săptămână, spuse Rosemary. Să nu cumva să te lași păcălit de Antonia în privința mobilei și a lucrurilor. Cum ea este cea care poartă vina, cred că totul ar trebui să-ți revină ție. — Da' de unde, nu există o asemenea regulă, am spus. Iar în casă s-au investit și banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus, și nu cred în vendete. Atunci mi-am amintit că și despre ea se spusese că este sălbatică. Lipită de ușă și încordată, atât de aproape de mine, îmi părea ceva negru și intangibil. — Zeii întunericului nu pot fi păcăliți, domnule Lynch-Gibbon, spuse ea șoptit. Poate că nu e treaba mea dacă sunteți hotărât să vă arătați slab și să vă abandonați soția. Dar în viața asta totul se plătește, chiar și dragostea se plătește. De ce fratele meu, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dădu seama Încet-Încet că ceva nu era În regulă. Am dat din cap cu curaj când m-a Întrebat ce se Întâmplase, nefiind În stare să formulez ceva ce putea fi stupefacție sau poate altceva. Dar nu reușisem s-o păcălesc. Dora mă privi, apoi dădu din umeri. Evident, era problema mea dacă nu aveam de gând să-i zic ce m-a deranjat. Oricum, În loc să continue Îndeletnicirile minunate și josnice la care ne dedăm de obicei, Își aprinse o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul orașului nu avea Încă destule probe, era clar că eu eram principalul ei suspect. Și din câte-am Înțeles, Încerca să-l dea la o parte pe Wickert În ceea ce privește acest caz. Ce era de făcut? Ultimul lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a face, vă asigur, dar până atunci totul trebuie să decurgă ca la carte. Cu alte cuvinte: e treaba mea să vă anunț că, Împreună cu ofițerul Pieplack, aș dori să percheziționez apartamentul. Ridică o mână În caz că m-aș fi lăsat păcălit de o pornire absurdă de a protesta. Odată ce se convinse că n-am să fac așa ceva, cercetă locuința cu o privire amuzată, apoi Îi explică colegului său, care tocmai se Întorcea după ce a condus-o pe administratora mea la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e femeie? Scoțând periuța din gură, Anton răspunse: — Karla Manetii? Toată lumea știe. La colțul gurii i se adunase spumă albă. Am ridicat din umeri, i-am Înmânat prosopul și i-am explicat că, deși fusese politicoasă, inspectoarea nu m-a păcălit deloc. Era clar că eu eram principalul ei suspect. Apoi am menționat felul În care a dispărut Karp, ceea ce, având În vedere situația, mi s-a părut neașteptat și regretabil În același timp; i-am povestit de Întâlnirea la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]