1,126 matches
-
că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau zdravăn de urechile clăpăuge. Tare se mai speriase În primele săptămâni la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curaj să-i spun că aș fi vrut să mă Înscrie la un cămin, că aș fi fost fericit să - cum zicea el - miros bășinile și picioarele murdare ale tuturor nespălaților și să mă umplu de râie ori chiar de păduchi. Nu mi-ar fi fost deloc greu să mă adaptez: fusesem În destule tabere școlare și știam prea bine după ce reguli se desfășura traiul În comun. Dar n-am Îndrăznit să-i spun așa ceva: l-ar fi izbit chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al lui Mihai Viteazul - era cu totul și cu totul Îndreptățită, căci bătrânul Spiridon se arăta de o zgârcenie fără pereche. De aceea, fiul căuta să-i Înmoaie inima și-i spunea că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a făcut o barbă până la brâu și că poartă, În loc de straie, numai o amărâtă de cămașă. Tatăl, Însă, chiar și după rugămințile muierii sale, nu s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbat, vistiernicul n-ar fi fost plecat Într-o solie secretă la unul dintre puternicii vremii. Apoi toate s-au prăbușit: Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos și plin de păduchi, soldatul Cocrișel. În frumoasa limbă greacă vorbită, vistiernicul și-a pus În stihuri marea dragoste ce-o avusese față de faptele Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam așa: „Și căzu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inconștiență și Înțepeneală, urmând, de atunci, a se trezi de fiecare dată când În bătrânele ei urechi pătrunde vorba cumpănită și alinătoare a omului de spirit; măgărița țiganului Iamandi - făuritor și negustor de grătare pentru friptură, piepțeni de baga Împotriva păduchilor și lindinilor și mături pentru exterior (târșuri) - a fătat trei măgăruși, fapt nemaiîntâlnit pe locurile acestea și vestitor - după unii - de grele Încercări, iar după alții de belșug fără seamăn; cu locuința familiei Piceredăfier s-a petrecut un lucru ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încet, că te aude careva și cine știe ce Înțelege...” „Da’ ce-am zis, domnule?!?!” se miră prefăcut omul de cultură. Intraseră În curtea plină de câini a țiganului Iamandi, cel care făcea grătare pentru fript carne și piepțeni de baga Împotriva păduchilor. Îl strigară și omul ieși din casa de paiantă cu o singură odaie. Îi spuseră de ce veniseră, deși el Își dăduse seama și singur. Politicos și amabil, se arătă și uimit până peste poate: „Cum, domnule, de ce nu le trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ishida Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă nu vă spunem, s-ar putea să deveniți bănuitor. — În regulă. Care e lucrul acela dezgustător? — Ne căutam unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La început, cineva a găsit unul umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă nu vă spunem, s-ar putea să deveniți bănuitor. — În regulă. Care e lucrul acela dezgustător? — Ne căutam unii pe alții de păduchi. — Păduchi? — Da. La început, cineva a găsit unul umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umblând pe gulerul meu, apoi, Toranosuke a găsit altul pe mâneca lui Sengoku. În sfârșit, fiecare a început să spună că toți ceilalți sunt infestați și, în toiul discuției, când am venit aici să ne încălzim la foc, am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am găsit păduchi târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, în campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, în campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți niciodată. — Ajunge. Încep să am și eu mâncărimi. — N-ați mai făcut baie de peste zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a ocupat tot teritoriul, roiuri-roiuri! Destul, Sakichi! Spre încântarea pajilor, Hideyoshi se repezi spre ei, scuturându-se din tot trupul, ca dovadă că nu numai pe ei îi mâncau păduchii. Începură să râdă și să danseze cu toții. Chiar atunci, un soldat privi, din afara cortului, spre tinerii care râdeau veseli și spre vălătucii de fum cald. — Shojumaru e aici? — Da, aici sunt, răspunse Shojumaru. Soldatul era unul dintre vasalii tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sărindar, să le pui numele părinților și a răposatului Andrei fratele meu, la sfîntul pomelnic să fie pomenit de molifta sa cît îi va lungi Dumnezău viiața”. Nu prea-i drept, fiule, dar lumea-i ca lumea. Dar, pentru un păduche nu dai cojocul pe foc. Mai bine adu-ți aminte de un fost mare vornic al Moldovei, tare drag ție. Spunând acestea, călugărul a făcut ochii mici, sfredelindu-mă plin de curiozitate, să vadă dacă mă duce gândul unde trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu adus lui Ceaușescu și sunt de părer,e că și prea împușcatului i-ar fi plăcut filmul. Alții, care încearcă să iasă și ei ca păduchele în fruntea presei „democrate”, declară cui mai vor să-i asculte, în aceste vremuri de coșmar, că sunt deranjați fiindcă Ujică a făcut din imagini de arhivă un Ceaușescu, pentru noi și dintre noi. Ia te uită domnule! Ce prostie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dovedit că au purtări mai urâte ca enoriașii de rând. Nu mai departe hărțuielile între viețuitorii mănăstirii Galata și ai Frumoasei, pentru acele vaduri de moară de pe pârâul Nicolinei... La aceștia tocmai mă gândeam și eu, părinte. Dar... pentru un păduche nu arunci cojocul în foc... Așa că hai să mergem mai departe. Mergem, părinte. Mergem, dar nu știu cum să spun să nu greșesc... Tare mă tem că spusa „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune el” este ticluită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gândise să i-l ocupe, își desface în părți canadiana vătuită, prea mare pentru trupul ei mărunt, peste fața celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
duminică - imagini cu Saddam, pe care nu l-am mai văzut într-o imagine certificată din aprilie, de la sfârșitul războiului. La fel ca pe C., și pe el l-a văzut o lume întreagă consultat de medici străini. Îi căutau păduchi în părul ondulat de mizerie, pe urmă îl căutau la dinți ca pe cămile. Degetele lui, cu albul unghiilor contrastant în mizeria mâinilor, umblă nervoase în barba de patriarh biblic sau de Marx, accesoriu nou pentru un sunnit.) Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un coteț de găini ca să fii măsurat, comparat și recunoscut. * Am fugit din mariajul meu. O fată de optsprezece ani. Nu foarte educată și singură-singurică pe lume. Nici nu mai țin minte de câte zile hoinăresc din loc în loc. Am păduchi în păr și lenjeria mea de corp miroase. Mă gândesc să renunț. Aproape că o fac. În cele din urmă reușesc să dau de Zhao Taimo, care este acum noul președinte al Universității din Shan-dong. Sunt sigură că mă ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
diplomă. Nu am terminat nici măcar școala primară. Dar încerc să nu mă simt descurajată. Mă forțez să merg la soția domnului Zhao, Yu Shan, ca să o implor pe ea. Își joacă rolul cu pasiune. Povestește despre chinul ei, își arată păduchii din păr și bășicile de la picioare. Înduioșează auditoriul. Nu plânge, zice Yu Shan. Nu-ți face griji. Știu pe cineva care s-ar putea să-ți fie de ajutor. Lasă-mă să mă ocup de asta și o să te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sătenii. O să-mi fie groaznic de dor de ei, însă războiul a ajuns în momentul crucial. Soțul meu își instalează din nou cartierul general în dormitorul nostru. Am tot dormit în grajduri de măgari. Sunt înțepată de țânțari, purici și păduchi. O înțepătură aflată sub bărbie mi se umflă atât de mult, că iese în afară ca o gușă. Pentru a evita raidurile aeriene ale lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se deplaseze după apusul soarelui. Munca în exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i Domnișorul: un călugăr pe care Orheienii noștri au Încercat să-l pună pe tronul Moldovei, În locul lui Alexandru Movilă, al lui Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și nici măcar nu știa să se iscălească...”; mama se mânie, Îi spune că nu știe el istorie, cum se tot laudă: Domnișorul era fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit... După acest ocol prin istoria orheienilor (mai târziu aveam să Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el, îi va oferi, în mijlocul haosului creat, ocazia pe care o așteptase de atâta vreme; ocazia să descopere exact ce se pregătea în ceaunele lui Kulfi. „Dacă ai maimuță, nu iei păduchi. Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ea în râs. —A fost o presupunere. Dar sunt sigură că ne-am mai întâlnit, nu? A, da, dar eu eram în faza Bob Marley, i-a răspuns bărbatul imitând cu degetele mișcarea unor foarfece. Între timp, m-am tuns. — Păduchii sunt o chestie groaznică, l-a tachinat ea. Omul a râs cu poftă, lăsând să se vadă două șiruri splendide de dinți albi. De fapt, a trebuit să mă descotorosesc de plete din simplul motiv că, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a venit. O să se obiecteze de asemenea, deși cu mai puțină pretenție speculativă, că, după ce mii de agenți ai poliției căutaseră moartea săptămâni Întregi, trecând prin pieptenele des Întreaga țară, casă cu casă, ca și cum ar fi fost vorba de un păduche Încăpățânat și priceput la fente, și n-o văzuseră, nici n-o mirosiseră, este evident că dacă până În momentul În care ne aflăm nu ne-a fost dată nici o explicație asupra modului În care ajung la poștă scrisorile morții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a apterigotelor, care nu au aripi, și care se clasifică În ortoptere, ca lăcusta, blatide, ca gândacul, mantide, precum călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul, și, În sfârșit, tizanure, ca peștișorul-de-argint. După cum se poate vedea În imaginea din carte, fluturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]