487 matches
-
Poate s-o fi utilizat, la rândul ei, ca să-și acorde un ascendent față de prietene. În schimb, Cristian nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
separat ( dar nu separați...) ( adică , fiecare să rămână la casa lui). Așa am și făcut. Nu era deloc simplu. Într-o frumoasă duminică de toamnă, ( 12 octombrie, 1997), stând la terasa restaurantului T. de la Ciupeca restaurant Înconjurat de o mică pădurice după Îndelungate discuții, am ajuns la concluzia că ar fi bine să legalizăm această legătură, printr-un act de căsătorie. Urmau să fie prezenți doar doi prieteni și băieții noștri. Ceva foarte restrâns și discret. N-a fost să fie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
permite-mi să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
delegație; mașini de poliție, de incendiu, taxiuri, toate teleghidate. Era luna martie și afară Încă nu se dezghețase bine pământul. Apăruseră ghioceii și viorelele; Îmi aduc aminte că În drumul de Întoarcere ne- am oprit să culegem ghiocei dintr-o pădurice. Purcelușul era mărișor, arăta bine, Îl alesese chiar fiul nostru; de cum l-am cumpărat l-am și botezat cu numele de Ghiță. Îl băgasem așa cum hotărâsem, Într-un sac, ca să nu se plimbe prin portbagaj să facă mizerie și daune
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. Intră în pădurice fără teamă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
seara, iar preotul a spus că numai Satana bărbierește cu mâna stângă. Asta i-a mai lipsit! I-au tras nenorocitului o bătaie soră cu moartea, apoi l-au alungat din sat. L-au găsit a doua zi la marginea păduricii, în dosul capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venit iute la depozit să-l găsească pe Dondonel. Negăsindu-l, n-a mai stat pe gânduri și profitând de vacarmul ce se iscase în curtea omului, a rupt-o la fugă peste câmp, într-o direcție unde era o pădurice. Ajuns acolo s-a așezat ascuns după o tufă și se gândea la cauza incendiului. După un timp și-a dat seama că singurul vinovat de incendiul ivit nu poate să fie decât Dondonel. Timpul a trecut repede, soarele a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încercăm temperatura apei. E rece. Prea rece pentru o baie (simbolică, desigur). Cei care practică surfing-ul sunt îmbrăcați în costume de plastic negru, lipite de corp. Arată ca niște scafandri. La rugămintea lui Băcanu, Dan oprește mașina lângă o pădurice. "Sper să nu ne observe nimeni", zice, căci Băcanu ține, neapărat, să smulgă, cu pământ cu tot, câteva flori și un arbust, pe care vrea să le ducă acasă, să le adauge colecției sale horticole. Ajungem noaptea la Los Angeles
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
previne el. E primul deșert pe care îl voi străbate. Mă încearcă, de aceea, o oarecare emoție. Traversând Sierra Nevada, mai vedem, o vreme, arbuști rari și stâlpi de înaltă tensiune. Pe o colină de piatră dezgolită zăresc o ciudată pădurice albă, de mori de vînt! Seamănă cu un stol de păsări care flutură din aripi fără să se înalțe. Mori de vânt în America? "Sunt computerizate și folosite pentru a produce energie electrică", ne lămurește doctorul Costin. Dar acesta e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde ratarea are un sens mult mai exact, mai concret, dar nu-mi pot alunga o melancolie... 1 septembrie Ajungem la New York în zori. Dimineață tulbure, cu smog. Băcanu duce cu grijă un "corp delict": arbustul și florile luate din păduricea de pe țărmul Pacificului. Aici, ne despărțim. Blandiana pleacă la București. Băcanu se duce în Canada, la fiul său. Eu voi rămâne două nopți la New York, la Dan C, coeditor al revistei "Lumea liberă", după care voi merge la Boston. Deocamdată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Când ajungeți în castel, va trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încălecate sau pur și simplu lipsă, se întrezărea un desiș încâlcit și prăfuit, crescut parcă dintr-o întindere de gunoaie, învechite și ele. Să fi fost curtea unei case părăsite? Sau la gardul nostru se termina orașul și începeau vestitele pădurici de salcâmi, fără umbră și pline de praf, pe care nimeni nu le iubea? Odaia cea mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era deja beznă afară fiindcă piesa fusese lungă și spectatorii ieșeau prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
urzesc timpul sau mai degrabă plămădesc o varietate de timpuri: când dense și abrupte, când calme și Întortocheate, dar niciodată greoaie, mecanice, monotone fără de scăpare. Încă mă mai cuprinde acest sentiment În clipa În care intru În vreuna din nenumăratele pădurici tainice de la granița dintre Devon și Dorset, unde locuiesc acum. E ca atunci când lași În urmă malul pentru a intra În apă, Într-un alt mediu, Într-o altă dimensiune. Când eram mai tânăr, senzația era acută. Furișatul În pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fi... Vocea lui tremura. CAPITOLUL XXIV Mpunzi era de mult prieten cu robul cârmaci care-l dusese nu o dată ascuns în luntrea pescărească. Dar acum erau douăzeci și cine putea să-i ascundă pe toți? Dimineața îi apucase într-o pădurice de pe țărm. Să meargă pe jos pe uscat spre Muntele de Foc nu se putea: era și departe, erau și primejdii. Se sfătuiră ce să facă. - Eu pot face o plută, zise Mahukutah. În țara mea facem plute. Pentru că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se putea: era și departe, erau și primejdii. Se sfătuiră ce să facă. - Eu pot face o plută, zise Mahukutah. În țara mea facem plute. Pentru că nu aveau alt gând mai bun, nici alte mijloace, începură să caute în păduricea în care poposiseră lemn bun pentru o plută. Aveau arme, unii aveau topoare. Începură să taie anumiți copaci pe care-i alegea Mahukutah, pentru că aveau lemnul foarte ușor. Alții aduceau din pădurice felurite ierburi și lăstari tineri din care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bun, nici alte mijloace, începură să caute în păduricea în care poposiseră lemn bun pentru o plută. Aveau arme, unii aveau topoare. Începură să taie anumiți copaci pe care-i alegea Mahukutah, pentru că aveau lemnul foarte ușor. Alții aduceau din pădurice felurite ierburi și lăstari tineri din care se puteau împleti frânghii. Astfel, în două zile pluta fu gata. O împinseră în mare și săriră pe ea, strigând de bucurie. Dar curând văzură că plutea prea încet. Îi făcuseră și lopeți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru a ne ține nouă de urât. Ce făceau ele toată ziua? Întreaga zi, cât ținea ziua invizibile se preschimbau și lângă noi, curioase, veneau. Timpul îl petreceau între noi, printre roze de soare, prin pădurici și ne priveau. Iar noaptea noi ne uitam la ele, le cercetam și mi le imaginam . Puterea ce stelele ne dădură fu mare, căci nemărginita imaginație, ingenioasele vise, sufletul ni-l încălzeau. Ce fu ceea ce noi văzurăm colo sus? Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trăiești. Umblai cu spintecătorul în buzunar și, cum îți plăcea una, te apropiai agale de ea, o plăteai la omul care ți-o oferea ca pe o tavă, te retrăgeai cu dânsa, ținînd-o strâns, într-un ungher de părculeț sau pădurice și scoteai spintecătorul. Nu zicea nici pîs, aiurita. Și, din nou, îmbibat de desfătările ei, te lingeai pe buze. O duceai așa o lună, maximum o lună jumate. Treptat, ți se ascuțeau regretele și ți se lărgea și nișa ulceroasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său suav se oprea, sâcâitor, pe obrăjori sau pe năsucul din care fosăia, strâmbându-l În același timp cu gurița, Încercând și În final reușind parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
limba scoasă În colțul gurii, fapt care atesta o mare concentrare asupra artei sale, Ionel fixa capătul liber al fiecărui laț minuscul cu câte o micropană În fiecare din cele cincizeci de tăieturi ale scândurii, apoi se Îndepărtă, Își privi păduricea cu lațuri și pe nepotul său favorit (nu mai avea altul!): Ci zici, Prâsleo?! ?!, făcu băiatul mișcându-și capul intr-o parte. Știa că În asemenea situații vorbele trebuiesc evitate. Nu pricepea, nicidecum, cam care ar putea fi finalitatea scândurii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți un șanț, și peste păduricea aia ajungeți în barieră. Într-o jumătate de ceas sînteți la "Spînzuratu", la circiumă. Cereți un chil de țuică fiartă și vă dregeți... Țiganii s-au privit. Omul se grăbea. Întorsese ulubele cailor. Dumitru, spăimos cum era, spuse: - Eu mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liniștea serii de iarnă fu spartă de un vuiet îndepărtat. Părea că dincolo de turlele vechi ale Bucureștiului, care se zăreau în depărtare, se prăvălește ceva greu. Asta dură numai o clipă, pe urmă tăcerea cuprinse iar locurile. Crengile înghețate ale păduricii din apropiere sunară încă, abia scuturate. Parcă se mai încălzise. Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea socoteala că dacă ajunge mai devreme, îi lasă pe ceilalți la "Spînzuratu", să-și bea rachiul, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bărbia de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]