483 matches
-
și transparenți de nea. Plecarea lui Georgică a fost într-adevar cel mai important eveniment al zilei. (De aceea e important că l-am înregistrat!) S-a lăsat întunericul, ascult radioul local, scriu și încerc să fiu cât mai obiectiv. Păduricea din curtea spitalului pare a fi o armată de oameni uriași trecuți peste suta de ani, care ne veghează întotdeauna drumul spre cantină și înapoi. Sunt martori oculari ai multor suferințe. Închei ziua bucuros că un tânăr s-a însănătoșit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au dat brațul și toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a mâncat, s-a băut și s-a dansat. Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în bezna trecutului!... Principesa Urusof, principesa Ferdinand Ghica, d-na Lili Bălăceanu, d-șoarele Laptev, d-na Petre Grădișteanu, d-na Scarlat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sub forma lanternelor din piatră sau fier; pământul simbolizat prin pietre, apă, animale și plante în formele lor naturale. O grădină japoneză cuprinde elemente ale naturii, ce bucură ochiul și fericesc sufletul. Aici, rafinamentul se împletește cu elementele naturale: o pădurice traversată de un pârâu, o colină urmată de o vâlcea, o insuliță în mijlocul unui lac artificial, un pod arcuit peste un un pârâu etc. 9 În Kyoto există și un pod faimos și foarte căutat de turiști, „Togetsu-kyo” sau „podul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
drept răsplată, spunându-le să aștepte pe loc, fiindcă vrea să-i răsplătească și mai bine. Răsplata a fost că a trimis ostași de Încredere care să-i omoare pe toți, pentru a nu se afla taina. Uite acolo, sub pădurice, s-a Întâmplat. Au Îngropat la iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-a spălat ploaia și nu s-a mai știut nimic. Dar dacă s-ar săpa acolo s-ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
necunoscute, fără să simt oboseala. Undeva m-am oprit la umbră, să-i aștept pe ceilalți. Într-un târziau, am hotărât să merg totuși mai departe, să găsesc un loc în care să dormim. Urmă o pantă mare, cu o pădurice la marginea căreia m-am oprit. Niște oameni care măturau șoseaua, m-au convins să merg mai departe, unde se putea bea apă. Am coborât panta pe care-o urcasem mai înainte, până la un izvor amenajat. Cineva îmi spuse că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-te! Da, mama, mă duc repede. Știam unde locuiau, deoarece mai fusesem pe la ei. Acești doi frați Răzmeriță erau nepoți de soră ai tatălui meu. Nu stăteau prea departe de noi. Căsuța lor era o bijuterie arhitectonică ascunsă într-o pădurice de conifere. "Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans." (N. Labiș) Încă de la portiță te primeau ca într-o îmbrățișare ipotetică aerul ozonat al înălțimilor montane și mirosul tămăduitor de rășină parfumată. În pridvorul cu flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mers tot înainte printr-o plantație tânără de salcâmi. La un moment dat, plantația din partea stângă s-a terminat și au apărut iar clădirile mari și lungi acoperite cu țiglă roșie ale altor grajduri de vite. Am lăsat în urmă păduricea de salcâmi și am intrat pe un drum de miriște. Am rămas mut de uimire! Ochii mei nu mai văzuseră niciodată un asemenea peisaj: înaintea noastră, în stânga noastră și în dreapta noastră un ocean de grâu cu tulpinile ușor aplecate sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Poldy În vizitarea orașului. Mergem să vedem cascada și ziua. Poldy rămâne În urmă, nu vrea s-o vadă. Mama ei, bolnavă, s-a sinucis, azvârlindu-se În Niagara. Mergem apoi să vizităm un sat indian din apropierea oarșului. Într-o pădurice, 14-15 case răsfirate, Îmi amintesc de căsuțele noastre din insula mare a Brăilei. Dar aceștia de aci, sunt departe de a fi harnicii oameni ai bălții brăilene. Aceia i-au speriat pe nemți prin puterea lor de muncă, prin sobrietatea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
despre unele romane la modă sau despre ultimul film american, apoi, numai în slip, desculț, făceam de obicei o lungă plimbare pe malul râului în sus, spre „Podul Ungurilor” și mai sus, aproape de „moara Șpăneasa”, ce se afla în plină pădurice. Acolo, tot pe malul unuia din brațele râului, întâlneam alte cunoștințe „intelectuale” și dezbăteam diverse probleme, politice sau culturale. Lumea, chiar și acolo, în provincie, era destul de zăpăcită de prefacerile politice pe care le anunța noua guvernare a tânărului șef
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o nuanță de roș închis, ca floarea ulmului între dungile verzi gălbui de săcară și ovăs. Buchete de arbori, tufărișuri, dumbrăvi; iarbă bogată; peisagiu submontan. Stanislav. Femei ghilesc pânză. Gunoiu împrăștiat cu scumpete pe ogoare. Buchete de molizi. Livezi. O pădurice de mesteceni. În sfârșit, iată un om care râde! Galiție țară pustie, țară tristă! La ora 9 Chedorow. La 10 și ceva ajungem la Lemberg gară de mare capitală, acoperită și cu mai multe peroane. Stăm o jumătate de ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dorește izbândă cu bune cuvinte la adresa mea. Tot ieri, d. Victor Slăvescu mi-a spus că Regele își dă bucuros agrementul pentru "Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să străbată pădurea. Prilej pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la o pădurice, moldovenii i-au săgetat și le-au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie să se fi petrecut la fel și în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
A trecut pântr-o pădure mare, a trecut. Eee! Acolo-n pădurea aia era trupuri de oameni morți. A ieșât de-acolo, a dat într-un oichi de poiană, era capete de oameni, era capete de oameni. A dat în altă pădurice, a dat în altă pădurice, era numai sânge, era...” (PoianaVâlcea). Voinicul ajunge aici după ce trece poduri de aramă și argint, fapt din plin semnificativ, fiindcă podul este un liant între lumi. Scena macabră descrisă de basm poate fi explicată și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a trecut. Eee! Acolo-n pădurea aia era trupuri de oameni morți. A ieșât de-acolo, a dat într-un oichi de poiană, era capete de oameni, era capete de oameni. A dat în altă pădurice, a dat în altă pădurice, era numai sânge, era...” (PoianaVâlcea). Voinicul ajunge aici după ce trece poduri de aramă și argint, fapt din plin semnificativ, fiindcă podul este un liant între lumi. Scena macabră descrisă de basm poate fi explicată și ca o mărturie a decorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prăjină lungă pe care o sprijineam în fundul canalului, și împingeam astfel barca înainte. Am trăit odată și un caz limită în care canalul s-a terminat înfundat, iar noi (două persoane) a trebuit să tragem barca pe uscat printr-o pădurice până la canalul următor, folosind pentru alunecarea bărcii traverse de lemn puse sub chila bărcii, traverse rezultate din vâslele pe care le-am rupt special pentru această procedură. Erau și canale care treceau prin zone de plaur plutitor și care se
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Mircea. Fiecare dintre noi avea sfoara pentru legat și transportat sarcina de vreascuri iar în plus Mircea și-a luat și toporișca. Am luat-o pe strada nr. 9, până la dispensar, apoi am cotit-o pe strada nr.8, spre păduricea de salcâmi. Din această expediție care avea drept scop procurarea de combustibil solid și ale cărei consecințe eram departe de a le bănui măcar făcea parte în mod obligatoriu și Leu, campionul, bodyguardul și ghidul nostru inegalabil. Pe zăpada așternută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de cercetaș de excepție. Iar noi pășeam pe cât posibil pe urmele lăsate de Mircea, economisind în acest fel o parte de energie prin depunerea unui efort mai puțin intens în actul deplasării. În sfârșit am intrat în lizieră. Era o pădurice tânără de vreo 10-12 ani. Puieții fuseseră plantați 1 pe 1 adică la un metru distanță și pe rânduri și între rânduri. Erau plantați des. În această situație nu-și puteau dezvolta coronamentul, ci erau obligați la o luptă permanentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face mai gustoasă." (Nichita Stănescu) Dar aveau o perioadă de magnificență uluitoare în momentul inflorescenței estivale. Dacă Lazăr cel plâns și îngropat de patru zile ar fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în mod cert nu s-ar mai fi apelat la serviciile Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mersi, ca niște baroni locali în splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin dezvoltate, păduricea de salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
impresionat, a ținut să afle personal despre ce este vorba și a ieșit valvârtej din birou. Hei! Ia oprește puțin! Ce-i aici? Ce s-a întâmplat? Trăiți tovarășu' primar! Permiteți să raportez. Hoții ăștia au furat un salcâm din pădurice, da' i-am prins. Și unde-i corpul delict? Ordonați?... Te-am întrebat unde-i salcâmul, idiotule! Ăăă...! Trăiți! Ăăă! Pe umerii lor, tovarășu' primar. Ăăă... Ăsta. Primarul s-a uitat la el ca și cum ar fi avut în fața lui un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]