505 matches
-
fiecare duminică. — Tot nu te înțeleg, zise ea, deși după cum se încrunta, cred că înțelegea. — Doctorul Caneglio nu trebuie să își facă griji că fiul lui va fi confundat cu un evreu. Capul îi căzu pe spate, de parcă aș fi pălmuit-o. —Confundat? — Știi ce vreau să spun. Dacă nu voiai ca fiul tău să fie confundat cu un evreu, nu trebuia să te căsătorești cu mine. Credeam că hotărâserăm. Nici unul dintre noi nu crede în nimic. Nu vorbesc despre credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Annei Frank. Dar să îi spun asta însemna să mă întorc în trecut. Nu puteam să o fac. —Tu nu ai văzut lucrurile pe care le-am văzut eu, asta a fost tot ce am zis. Arăta de parcă aș fi pălmuit-o din nou, dar de data asta nu îmi răspunse. Nu putea obiecta în privința trecutului meu. — O să discutăm, am repetat, deși mă hotărâsem că nu o vom face. Dacă eu nu îmi protejam băiatul, cine avea să o facă? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de dânsul. Lică avea și un alt fel de a fi, neobservat de duduia Mari. Totuși moșica avea dreptate. Ar fi fost greu să găsești în toată armata un plutonier mai fin ca Lică. Nu bătea soldații; o singură dată pălmuise o femeie, ce nu-și luase palma degeaba, și tot numai o dată sucise cam nervos gâtul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum insă Lică plecase repede de acolo, aflase în urmă că victima și-a regăsit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se făcu că nu aude vorba pe care Lică o mestecase pe buze fără înconjur. O vorbă pe șleau, pe care Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe termen lung - dacă între sora mea și mine se ajungea la o ceartă mult prea zgomotoasă, ea îi striga clientului „O clipă, vă rog“, ieșea în grabă din prăvălie, nu întreba niciodată „care din voi a început“, ci-i pălmuia fără o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede la clienții pe care-i servea cu toată amabilitatea -, ea, cea mai drăgăstos delicată, cea mai caldă, mai lesne de emoționat până la lacrimi, ea care, când găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iubirea, ai grijă să mă păstrezi lângă tine ca o picătură de noapte ucisă sub ochii tăi albaștri și blânzi, stăpâni în împărății însingurate, ai grijă să-mi ucizi dușmanii ce mi-au cântărit EDENUL și au încercat să-mi pălmuiască numele, fii înțelept și bun și nu te grăbi măcar o singură dată, ascultă la rădăcinile visului pe sufletul pământului ce-ți dăruiește viața de dincolo vis, unde nu poate trăi decât împărăteasa așteptărilor prin mrejele dorului ce ți-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în timp ce fata se ascundea de frică. — Ce-ai făcut aici?a întrebat-o când s-a apropiat. — Am alunecat și mi-a căzut paharul cu apa peste bluză. — Adormito! Mi-ai stricat bluza la care țineam atât de mult. A pălmuit-o și a tras-o de urechi cu putere. — Au! nu mai trage că mă doare. Nu mai da! N-a lăsat-o până n-a simțit că un cercel se rupsese lăsând niște picături de sânge pe urechea fetei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el va veni după mine și va încerca să mă convingă, dar nu a făcut-o, și ar fi trebuit să știu că nu o va face. Tatăl meu era genul de om care întorcea și celălalt obraz, cînd era pălmuit. De data asta palma era de două ori mai puternică pentru că venea de la mine. Cu spatele lipit de ușa camerei mele, am ascultat atent sunetele din hol. Murmur înăbușit, haine care erau îmbrăcate, alunecarea zăvorului de la ușa din față. După
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în chioșcul din parcul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam când locuiam în caverne, spune domnul Whittier, le facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cei din Cel Mai Mare Imperiu. Cred că ar trebui să acceptați sfaturile celor care vor împărți soarta voastră în cazul în care lucrurile se vor termina prost. Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o jertfă umană. Vaginul ei fusese penetrat cu un castravete enorm. Becker se uită mânios la Helmut: — Dar știi cine a realizat-o, nu-i așa? Helmut rămase tăcut numai până când Becker îl apucă de gât și începu să-l pălmuiască peste gură. — Vă rog, nu mă loviți. Probabil că-ți face plăcere, pervers mic și urât ce ești, se rățoi Becker, înfierbântându-se. Haide, vorbește cu mine, sau o să vorbești cu asta. Scoase un baston scurt de cauciuc din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zic să deschizi ușa, deschizi afurisita de ușă! Apoi își puse toată mâna peste fața lui Lange și îl lovi tare cu capul de scară. — Ai priceput asta, poponarule? Lange protestă zgomotos și Becker îl apucă de păr și-l pălmui de două ori zdravăn peste față: — Am zis, ai priceput asta, poponarule? — Da, țipă el. — De ajuns, i-am spus trăgându-l de umăr. Becker se ridică gâfâind din greu și rânji spre mine: — Ați spus un vals, domnule. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
probabil foarte amorțită. A întredeschis cu greutate buzele, ca și cum ar fi mestecat în gol, fără să deschidă ochii, poate căuta un cuvânt, dar nu reușea să-l găsească. M-am ridicat în picioare, m-am aplecat asupra ei și am pălmuit-o, la început ușor, apoi tot mai tare, încercând s-o trezesc. Capul i se bălăbănea mișcat de loviturile mele. — Trezește-te... Trezește-te! Nu aveam medicamente, nu aveam nimic cu mine. Și nu știam nimic, nu eram un diagnostician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Dar eu știu, m-am interesat, după plecarea ta... Nu lucrezi la nici un ziar, minți În dreapta și-n stînga!“ Thomas nu mai avea vreme să scoată o vorbă. Bine că Helga nu țipa, ar fi avut tot dreptul; să-l pălmuiască, să-i dea cu geanta În cap, acolo, În plină stradă. Se vedea bine, o anume educație o făcea să se abțină, dar, totodată, să spună ceea ce avea de spus; totdeauna fusese așa, nici legătura cu Maricrisa nu o ținuse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-l însă în ochi pe când vorbea, îi ghicea simțământul. VIII Augusto tremura și scaunul pe care ședea i se părea o bancă de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă părul pe spate. Așa că și eu sunt tot stăpâna ta. Ar trebui să-mi arăți același respect. Îmi vine s-o pălmuiesc pe fata asta. — Mă duc să-i cer părerea doamnei Geiger, de acord ? Înainte să îmi poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera așa ceva. Dacă Trish îi ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu toată forța, făcându-i pe privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă capul În jos, Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Actualitatea nu presupune, neapărat, actualizarea, după cum actualizarea, nedusă pînă la capăt, ca acum, la Piatra Neamț, poate atinge performanța de-a nu mai fi nici măcar de actualitate »(Victor Parhon, Teatrul azi, nr.3/1992). Zoe, care apărea În colanți și era pălmuită de Tipătescu, a fost Oana Albu-Birău. În 1994, la TÎrgu Mureș, Mircea Cornișteanu (unul dintre puținii care se poate lăuda că a montat toate textele mari ale clasicului !) propune o nouă Noapte : nouă, În primul rînd, fiindcă se juca În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pare că și cocoșul se auzea râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se satură. Trebuie să mai mor încă o dată? Da, îi spunea Mioara privindu-L, dar altfel, să-i lași să Te închidă într-o cușcă, la care să vină cu copiii, să râdă, să-Ți arunce mâncare, să Te poată pălmui sau să rupă bucăți din hainele Tale, să le fii clovn, animal pe care-L pot oricând pune în lanțuri, se vor lăuda chiar cu acest lucru o generație, două sau mai multe. Ce contează o bucățică de veșnicie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un fel de duhoare foarte puturoasă, de care oamenii, neputîndu-se feri de asemenea putoare, se îneacă... și mor". De la alții aflăm însă că holera nu este neapărat o babă, căci poate să ia chipul unei fete negre despletite, care-i pălmuiește pe oameni și-i sugrumă. Ea se mai înfățișează ca o tânără umblând prin lume cu o mătură mare de holeră (plantă cu spini), pentru a-i mătura pe oameni. Holera își alege satul pe care urmează să-l bântuie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trece cu ușurință drept sora mai mare și mai urâtă a lui Emer. Mi se părea că, de fapt, Neil căuta o figură maternă. Mandy a confirmat ceea ce știa toată lumea. Că Neil bea foarte mult, că-i plăcea să-și pălmuiască femeile și, din când în când, să le mai rupă și câte-un os. Joi seara a fost seara Narcomanilor Anonimi. în prima zi, când mă uitasem pe panoul cu programe, mi se păruse că sunt un milion de întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]