6,411 matches
-
Despina. ― Chiar așa de mult Îți plac poveștile... adevărate? - a Întrebat-o Nicu. ― Nu-i greu să-ți imaginezi ce clipe de reverie și trăiri aievea Îți dau aceste frânturi de viață. Lia și Nicu priveau la ea cu mândrie părintească. Mâinile lor Înlănțuite vibrau la unison, preluând palpitul celor două inimi “gemene”! În cele din urmă, ca un ecou al visului Despinei, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Poate va reuși tati să-ți facă o asemenea bucurie. Mai exact
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ce spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet larg, l-a Învăluit pe Gruia Într-o privire părintească... Răscolit de vorbele lui Petrică, a ajuns În spital. Grăbit, a intrat În clinică. După ce și-a pus halatul, a bătut la ușa profesorului. ― Intră - a venit răspunsul... ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața și bine ai venit. Spune-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste, contrariindu-și la început familia și cunoscuții. Dar mariajul ei reușit cu un român destoinic și de ispravă fusese cel mai bun argument împotriva rezervelor părintești. Ticu e tot timpul ocupat cu problemele lui, iar eu am problemele mele la țară și vin rar pe la București, explică Stelian în chip de scuză, aplecându-se și sărutându-i politicos mâna cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-au ținut atât acolo?... Ce-au vrut de la tine?... Noi, aici, ne-am gândit la tot ce putea fi mai rău!... Ce-i cu plecarea noastră? Sper că nu au de gând să ne oblige să rămânem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl aducea și pe fiul său, Ștefănel, care se apropia de doi ani. Era o căldură caniculară și Virgil, care îl dusese în brațe pe copil, cărând și bagajele, era leoarcă de transpirație, dar de cum păși pe poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos și cu însuflețire, așa cum făcea el de obicei: Uite-l pe tata-mare! Are pălărie și mustață!... Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male!... strigă peltic copilul, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
străini și de aceea ar fi vrut să se întoarcă acolo unde se născuse și copilărise, mai ales că acum îl avea pe Ștefănel, pe care i-ar fi plăcut să-l vadă zburdând și crescând în voie în casa părintească de la Vărăști, unde Stelian trăia singur de peste un an, de când rămăsese văduv. Cinci ani, cât stătuse la Brănești împreună cu Mariana, îi erau de ajuns. Dar, din păcate, iată că, vrând-nevrând, mai avea încă de stat și de răbdat prin aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de răbdat prin aceste locuri străine cine știe cât timp. Oare chiar nu se putea găsi un post liber și pentru el la secția financiară de la Vidra sau bătrânului nu-i surâdea perspectiva de a-l vedea întorcându-se în casa părintească, pentru motivul că se deprinsese, poate, prea mult cu traiul său de om singur, liber și independent? Nu era sigur că așa ar fi stat într-adevăr lucrurile, dar nici nu era exclus... Rămase la birou până seara târziu, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un motiv în plus ca să-și dorească să se întoarcă cât mai repede la Vărăști. Copiii lui trebuiau să se bucure de copilărie în satul de lângă lunca Sabarului, așa cum se bucurase și el la vremea sa. În ciuda timpurilor nefericite, casa părintească rămăsese, în ochii lui, un mic rai. Acolo încă mai era plăcut să trăiești. Închizând poarta, Virgil văzu o căruță trasă în curtea casei și doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tolerase prea mult. Cordonul s-a tăiat, dar am impresia că o doare doar pe mamă... Dora nu mai poate vorbi, lacrimile o îneacă. Nu plânge, Dora ! De când lumea și pământul se întâmplă așa. Când copilul se rupe de la casa părintească, ca să-și construiască propria viață, părinții nu au ce căuta acolo. Relația mea cu Minodora a fost diferită pentru că am avut parte de o viață diferită. Dar nici relația noastră nu a avut numai pagini albe. O să înțelegi asta mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu iubire și strădanii, eu am fabricat români, constată de acum bătrânul dascăl, odată revenit la vatra strămoșească printr-o fericită întâmplare, dătătoare de mari speranțe întru îndreptățite reparații, apoi spulberate fără menajamente și înscrise la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe chipurile multora se puteau citi niște zâmbete abia schițate. Chiar și câteva coate discrete s-au transmis prin mulțime, dar fără a afecta cât de puțin liniștea prevestitoare de rele. Că, de la o vreme, responsabilul cu povețele și amenințările părintești a trecut la explicații și detalieri po-russki pentru o mai profundă înțelegere de către acești rusneci, cu chiaburi puțini, a obligaților cetățenești ce le revin. Bine-nțeles că nu au fost omise nici amenințările de rigoare și mângâierea ostentativă a tocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un apartament din prefabricate la Târgu și ... Nu degeaba îmi spunea tata când am părăsit învățământul pentru institutul de subingineri în construcții: Gavriluță, stai pe loc, tu te faci făr' de noroc! Acuma chiar că am confirmarea înțelepciunii acelor îndemnuri părintești, că și piatra care stă mai multă vreme într-un singur loc prinde în jurul ei un fel de mușchi, darămite omul!... Rogu-te Gavriluț, să dansăm mai la vedere și nu mă mai strânge așa că cele câteva grăsane de la mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încă făcea comparații!.. Parcă știa că la noi sindicaliștii aprobă prin urale măsurile stăpânirii de a pune pe seama celor mulți efectele eșecurilor datorate unor gafe impardonabile proprii. Vă reducem veniturile salariale cu douăzeci și cinci la sută! Ura! Ura! Mulțumim pentru grija părintească! Vă reducem pensiile cu cinsprezece procente! Trăiască! Trăiască! Țara să-nflorească! Anulăm toate bonificațiile și sporurile la zarplată și ajutoarele sociale de stat! Suntem mândri de atenția acordată de către tătuca-stat! De trei ori trăiască! Cam asta-i esența activităților sindicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Silvestru s-a născut în primăvara anului 1943, într-un loc pe care nici chiar eu n-am ajuns să-l cunosc. A avut o copilărie tumultuoasă, marcată doar de nenorociri familiale. Rămânând de mic fără acele puncte de sprijin părintești, s-a deprins foarte lesne cu însușiri de autodidact. Nu a fost niciodată un bărbat chipeș. Tot ceea ce a putut să dea el lumii a fost numai inteligența sa remarcabilă, ce l-a ridicat repede-n ochii săi și-n
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pot s-o fac, știu sigur asta. Mă simt pe deplin capabil și dispus. Și, dacă nu este acum timpul, atunci când să fie? La treabă, deci!” Și, cu gândurile acestea pline de ambiție, se mută el înapoi în casa lui părintească, având în minte să preschimbe acest locaș sacru și iubit de către toți copiii, în general, în laboratorul său de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere ale sale. Dar se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în acea perioadă. În Roma Antică, adopția copiilor a fost reglementată în Legea Romană modificată ulterior prin Codul lui Iustinian. În dreptul roman erau cunoscute două forme de adopție: adoptio, care semnifica adopția unei persoane dependente (alieni iuris), aflate sub puterea părintească (patria potestas), putere care-i revenea tatălui (pater familias), iar a doua formă cunoscută era adrogatio, care semnifica adopția unei persoane independente (sui iuris), care în urma adopției își pierdea acest status și devenea alieni iuris 3. Legea Romană a acordat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
dreptul să adopte și nici să-și dea copiii în adopție, dar "prin indulgența împăratului", dacă-și pierdeau vreun copil primeau dreptul de a adopta 4. Codul lui Iustinian modifică vechea Lege Romană permițând părintelui natural să-și păstreze drepturile părintești. Identificăm astfel o distincție între adopția perfectă, deplină care conferea putere adoptatului asupra adoptatorului, respectiv adopția imperfectă care presupunea lipsa puterii părintelui adoptiv asupra copilului adoptat, puterea asupra acestuia din urmă rămânând părintelui firesc 5. Referire la adopție regăsim și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
oarecum similară. Copiii erau adoptați în două împrejurări: pentru a continua linia familială, având menirea de a păstra vie memoria părintelui adoptiv după moartea acestuia, respectiv ca acte de caritate îndreptate spre copiii care, în diferite circumstanțe, rămâneau fără îngrijirea părintească 9. După declinul Imperiului Roman, în Evul Mediu practica adopției devine mai puțin acceptată. În societatea medievală, relațiile de sânge capătă o importanță extremă. În Common Law, în Anglia, dreptul tatălui de a-și crește copiii este considerat a fi
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
tatălui de a-și crește copiii este considerat a fi unul dintre cele mai sacre drepturi. Părintele nu avea permisiunea de a renunța la drepturile și responsabilitățile ce-i reveneau în raport cu proprii copii în favoarea altcuiva. Prin urmare drepturile și responsabilitățile părintești erau inalienabile. De asemenea de notat este și sancționarea ilegitimității, caz în care copilul născut în afara căsătoriei și tatăl acestuia erau deprivați de drepturile legale, în timp ce mama era supusă oprobiului public. Toate acestea implicau constrângeri de status serioase, mai ales
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
309, potrivit căreia nu pot adopta decât personele... cari la epoca adopțiunii nu vor ave nici copii nici descendinți legitimi. Se schimbă acum și drepturile și obligațiile adoptatului și ale adoptatorului unul față de celălalt. Potrivit art. 313, drepturile și îndatoririle părintești față de adoptat trec asupra adoptatorului, iar adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc, față de adoptator, toate drepturile și obligațiile personale și patrimoniale pe care le au copiii legitimi față de părinții lor.. De asemenea, decretul stipulează o serie de prevederi prin modificarea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
familiile biologice. Mai mult, ca urmare a faptului că Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopției lasă părinților firești dreptul de a consimți la adopție chiar și în cazul în care sunt decăzuți din drepturile părintești (dat fiind faptul că Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede posibilitatea de a-și redobândi aceste drepturi), numărul de copii adoptabili a scăzut semnificativ. Într-un raport al Oficiului Roman pentru adopție
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copiilor săi Elisa Conta, apare de timpuriu cu pornire spre tot ce este nobil și frumos și util binelui obștesc. Plecată din mijlocul familiei sale, unde primise cele dintâi noțiuni de viață și primă instrucție în ale cărții, părăsi vatra părintească, în care se păstra parfumul nealterat al bunelor tradiții moldovene și se-nscrisese la Conservatorul de Muzică și artă dramatică, spre care avea o deosebită înclinare și un cult neegalat, pentru cei ce priveau arta, ca pe cel mai nobil scop
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
comun aceste persoane? Nu sunt acceptate - în ipostaza lor de mame - de către familia de origine, iar tatăl nu recunoaște copilul și nu le este soț. Nu au venituri din care să se întrețină. Nu au adăpost, fiind alungate din casa părintească. Traversează un moment de criză, aflându-se în situația de a avea nevoie de ajutor pentru a oferi îngrijire propriului copil. Părea că întreaga structură identitară se articula în jurul faptului că sunt mame și fiindcă acesta devenise un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult sau mai puțin eficient) și proprietatea asupra bunurilor personale. Toată problematica pe care o înfruntă fetele mame de aici poate fi gândită, la limită, ca o chestiune de spațiu vital. Asupra lor s-a abătut anatema alungării din spațiul părintesc și dificultatea găsirii unui adăpost pentru ele și, mai ales, pentru nou-născuți. De aceea, ocuparea spațiului care le-a fost desemnat de către organizația nonguvernamentală înseamnă, în primul rând, o premisă a redobândirii respectului față de sine. Una dintre ipotezele de lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]