643 matches
-
la urechile lui Leon al X-lea, care reacționase imediat, în calitate de șef al Bisericii și șef al familiei Medici. Credeam că mă aflam de acum în posesia celei mai mari părți din adevăr, însă nu dețineam de fapt decât o părticică din el. E adevărat că ești, ca și mine, din Granada? Și convertit, la fel ca mine? Mă încrezusem prea mult în puterile și în seninătatea mea. Când a pătruns agale în salonașul îndepărtat de zgomote în care cardinalul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l deschide. Talent sau pasiune pentru ceva nedefinit există în fiecare elev. Profesorul este cel menit să deschidă orizonturi, să descopere talente, punându-le apoi la lucru pentru a le șlefui și a le da valoare. Punând în fiecare o părticică din propriul său suflet, la sfârșit de carieră profesorul pleacă mai bogat. Iată ce spunea unul dintre marii profesori pe care am avut șansa să-l cunosc la universitate: „Veți fi profesori... nu veți avea niciodată prea mulți bani. Dar
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
propriul eu. Mai rău e Însă atunci când, sărind etapele În grabă, te Împotmolești la jumătatea drumului ce leagă un regn de altul, intrând Într-o stare intermediară, când nu ești nici om, nici animal, nici plantă, ci doar o mică părticică din propriul tău eter...” Starețul râse. Nimeni nu putea trece de la stadiul de neființă În stadiul de ființă decât la Judecata de Apoi. Și, poate, nici atunci. Era clar că avea de-a face cu niște scelerați. Văzând că starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dat tot universul peste cap. În aparență, femeia nu se deosebește prin nimic de celelalte creaturi. Are doi ochi, două urechi, un nas, o gură, două picioare, două brațe și un fund. Dar asta numai În aparență. În esență, fiecare părticică a ei are nenumărate prelungiri. Nenumărate tentacule, Începând cu ochii și terminând cu gura. Ea e toată numai ochi, toată numai urechi și gură. Până și picioarele Îi sunt prevăzute cu ventuze. Ca să nu mai vorbim de sâni. E suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vină mai devreme. Dumnezeu s-a trezit la realitate Într-un moment În care nimic nu mai era de făcut. Boala omenirii a spuzit de-a lungul veacurilor... Toate celulele organismului uman erau afectate. Răul se strecurase În fiecare părticică a corpului uman. Societatea era putredă din cap până-n picioare.” (Afară, Oliver cântă cocoșește de trei ori. Acesta era semnul că pentru o parte din omenire sosise ora deșteptării!) „Și asta doar din pricina plictiselii. Nu e de mirare, deci, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-un șuvoi de haine umede, ce se zvântau fie stând pe scaun, fie mergând pe trotuar. Ce rost avea să te Împotrivești cursului general al vremii? Nu era mai simplu să te lași dus de curent, devenind o simplă părticică din acest tot șovăielnic și inconsistent ce Încerca să-și găsească identitatea, umplând până la refuz orice margine, pentru a se pierde fără urmă În neant?! Cu sau fără experimente, viața are un sfârșit. Și atunci, la ce bun să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de lux, ușor accesibil pentru Întreaga zonă... Apelați cu Încredere la serviciile noastre...” Probabil stabilimentul Își avea sediul undeva pe lângă cimitir, astfel că lui Satanovski Îi era la Îndemână să apeleze la serviciile celor de la Kandji. Noimann Își simțea fiecare părticică de trup mânjită de noroi. Dar, lucru ciudat, cu cât avea mai multe mustrări de cuget, cu atât suspiciunea sa față de Mathilda se amplifica. Dacă făcuse el o astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din firea ta pătimașă și nestatornică. Va veni vremea când tu singur te vei întoarce pentru că niciodată nu câștigi drept mergând pe drumuri strâmbe.” Și suferința mai spuse: - Te-am încătușat, omule, ca să știi să ierți! Și pentru că fiecare este părticică din același Totuna al Trupului și Spiritului universal, face parte din aceeași plămadă de pământ, simțire, crezământ, din aceeași respirație a Marelui Timp cu menirea de ridicător al său în înțelegere, pentru că nimeni nu poate trece prin negurile sale decât
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc încă din copilăria lor, i-am urmărit cum s-au înălțat an de an, ajungând să umbrească etaj după etaj, semețindu-se acum
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ai putea fi și tu bun la ceva, că nu ești un simplu parazit social, că Încerci să repari măcar o parte din răul pe care tu Însuți l-ai produs. Ai avea sentimentul, deloc de neglijat, că ești o părticică dintr-o comunitate umană care așteaptă de la tine nu numai să bați mingea pe maidan, ci și să contribui propășirea ei. În cadrul acestor ore În folosul comunității au fost incluse și prelegerile mele despre istoria așezării noastre - despre care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați muri. Cât despre Castelul Miki, dacă s-ar spune că cineva și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acest lucru. Despărțirea nu era o idee bună. Nu puteam să-i fac asta. În seara aceea, când am Închis ochii, am crezut că procedasem corect până la urmă. O parte din mine Încă se Îndoia În tăcere, Însă era o părticică mică ce se dovedi a fi foarte ușor de ignorat. 3 Îmi era din ce În ce mai greu să Îmi văd de școală și de repetiții În același timp. Tata se Întorsese acasă așa că, din puținul meu timp, acordam zilnic cam o oră
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
iubește. Pentru că meriți, a zis el în sfârșit. Mi-am permis un zâmbet misterios. îi văzusem chipul. Știam ce simțea pentru mine. Iar el știa că știu. Toată noaptea am fost calmă la suprafață. însă, pe dinăuntru, simțeam că fiecare părticică din mine se sufocă de-atâta fericire. Simțeam că plămânii abia mai reușeau să inhaleze aerul, inima abia îmi mai bătea, iar sângele mi se târa cu senzualitate prin vene. Aveam impresia că ritmurile mi se încetiniseră, că sentimentele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
raze X sau ultraviolete. Pe urmă, trebuie să studiezi toate manuscrisele existente ale lui Hawthorne și să înveți să îi imiți scrisul - care, apropo, era destul de neîngrijit și, pe alocuri, aproape ilizibil. Dar stăpânirea practică a tehnicii e doar o părticică. Nu poți să te așezi la masă cu un exemplar tipărit din Litera stacojie și să-l copiezi de mână. Trebuie să cunoști toate ticurile personale ale lui Hawthorne, greșelile pe care le făcea, folosirea idiosincratică a cratimelor, incapacitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura care-ți miroase. Varicele. Părul vopsit. Bancurile proaste. Burdihanul gras. Genunchii noduroși. Scula amărâtă. Tot. Fiecare părticică din tine îmi face silă. — Atunci de ce te-ai întors, după atâția ani? Nu puteai să mă lași în pace? După tot ce mi-ai făcut? Ești nebun? Mi-ai distrus viața, Harry. Acum e rândul meu s-o distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că... Mă opresc. Nu‑mi vine să cred că Luke e în oraș de trei zile și încă nu m‑a sunat. Vreau să spun că știam că totul s‑a terminat. Sigur că știam. Dar, în adâncul sufletului, o părticică din mine credea... Oricum. Evident că nu. — Ar crede că ce? mă stârnește Michael. Nu știu, murmur morocănoasă. Ideea e că între noi nu mai e nimic. Așa că e mai bine... să nu fiu implicată. Cred că te înțeleg. Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când ajung la aeroportul Heathrow. Sunt încă sub puternica impresie a prânzului de despărțire pe care l‑am luat la un restaurant, cu Suze, Tarquin și ai mei. Dacă ar fi să fiu sinceră până la capăt, aș recunoaște că o părticică din mine simte că‑i vine să izbucnească în lacrimi și să fugă înapoi la ei. Însă, în același timp, în viața mea n‑am avut atâta încredere în mine. În viața mea n‑am fost atât de sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce „butoane“ să apese și În ce ordine; mișcările Îi fuseseră orchestrate până În cele mai fine detalii. Nu era vina lui că mie Îmi plac lucrurile ceva mai puțin controlate. Chiar În clipele În care mă crispam În extaz, o părticică din mine era detașată, ca și când priveam spectacolul trupurilor noastre proiectat pe un ecran gigantic. E imposibil să te pierzi cu totul atunci când poți practic să auzi mintea partenerului lucrând, evaluând ceea ce faceți În momentul acela și gândindu-se la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aceea am înțeles ce mă atrăsese atât de mult la ea. Era o năzuință a tinereții, rămasă neîmplinită și fără șanse de împlinire. Uitasem de ea, uitasem complet că am fost vreodată capabil de asemenea simțăminte. Hatsumi a trezit acea părticică din mine care zăcuse amorțită extrem de multă vreme și când mi-am dat seama, îmi venea să plâng. Hatsumi fusese o fată cu totul și cu totul specială. Cineva ar fi trebuit să facă ceva pentru ea, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a dat destule și că nu se cade să abuzez de amabilitatea lui, dar n-a vrut să-i ia. M-a rugat să nu-mi mai fac atâtea probleme și să nu-i consider bani, ci doar o părticică din sufletul lui. Nu-mi rămânea decât să accept bancnota și să-i mulțumesc. După ce-a plecat pescarul, mi-am amintit brusc de prima mea iubită, prima fată cu care mă culcasem în anul al III-lea de liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o viaț\ nou\. Asta e, n-am ce-i face. E a ta acum, pe tine te-a ales. Naoko și-a pus funia de gât în pădurea aceea întunecată precum adâncul sufletului ei. Cândva, demult, Kizuki, ai luat o părticică din mine și ai dus-o în lumea aceea a morților. Acum, Naoko a mai luat o părticică cu ea. Uneori am impresia că sunt doar un paznic de muzeu. Dar știi ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ales. Naoko și-a pus funia de gât în pădurea aceea întunecată precum adâncul sufletului ei. Cândva, demult, Kizuki, ai luat o părticică din mine și ai dus-o în lumea aceea a morților. Acum, Naoko a mai luat o părticică cu ea. Uneori am impresia că sunt doar un paznic de muzeu. Dar știi ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu-l vizitează nimeni și pe care eu îl păzesc doar pentru mine.“ * La patru zile după ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el, În crîngurile de măslini de la Jarama, În soarele arzător de la Quijorna, printre case distruse, În zăpada de la Teruel. Dar știa că ea-l Învinuiește că-i viu, În timp ce Vicente e mort și dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care-i mai rămĂsese și pe care nu era conștient că o mai are - suferi cumplit. — Era o pasăre. O mierlă Într-o colivie. — Da. I-am dat drumu’. — Vai, ce drăguț, spuse ea În bătaie de joc. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
amintesc de multe ori că își trecea mâna prin el, îl aduna la spate și îl prindea iar, ceea ce însemna că se pregătea de o nouă zi, devenea străin și nu-l mai puteam atinge. Când ne iubeam, însă, fiecare părticică a trupului său era a mea. Dar în fiecare dimineață mă părăsea. Nu numai cu trupul, ci și cu mintea. Relația cu el nu era decât o serie de mici pierderi. Îl recâștigam doar pentru a-l pierde din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Domnului. În seara de Înviere toți oamenii mergeau la biserică cu pască, cozonac, oua și vin pentru a fi sfințite de către preot. După sfințire acestea erau date de pomană la lumea din biserică și din fiecare se păstra cate o părticica din care trebuia sa guste fiecare membru al familiei. Dupa slujbă, care se termina la ora 5, oamenii se întorceau acasa cu lumânările aprinse, unde mergeau din cameră în cameră cu lumânarea și spuneau „Hristos a înviat!”, la păsări și
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]