3,617 matches
-
a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și nu pe altcineva. Dacă-l găureau nu era nici o pagubă! Dar el nu voia să fie "nici înțepat, nici găurit" de Cocoș, mai ales că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și nu pe altcineva. Dacă-l găureau nu era nici o pagubă! Dar el nu voia să fie "nici înțepat, nici găurit" de Cocoș, mai ales că nu era treaba lui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vîre mințile în cap. Îl lămurea destul de repede că în Vladia nu poți să tragi pe nimeni pe sfoară, pentru că totul este atît de la un loc încît pînă la urmă escrocheria se va întoarce împotriva sa. Dar lui nu-i păsa de asta, ci de faptul că pînă va ajunge să fie pedepsit prin forța împrejurărilor chiar escrocul, în Vladia se va naște o tulburare, un curent, așa cum e și curentul electric, care se naște din cauza "diferențelor de potențial" (cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K. F. era o fată bătrînă dar mai primejdioasă decît toate femeile pe care le cunoscuse el, și nu fuseseră puține, chiar dacă asta s-ar fi datorat numai și numai uniformei. "Ei, asta-i bună. Dacă nu v-ar fi păsat de viața lor, de fericirea lor, nu v-ați fi amestecat în povestea cu prințul. Toate arătau că prezența lui în Vladia e folositoare, comerțul mergea, prințul arunca cu bani, chefurile se țineau lanț și orice tîrgoveț, toți coropcarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept nu înspăimântători de mari și de repezi, către o amorțire generală. Mai delicat era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în Vladia, coastele dealurilor arătau ca jupuite, pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ideea că ar putea sta alături de Balbo. Ce altceva decît un aviator era Italo Balbo? Iar aviator, oho, și ce aviator, nu oricine s-ar fi urcat în toate "sicriele zburătoare" în care a zburat el, chiar fără să-i pese de nimic!, aviator era și el. Atîta doar că despre Balbo se vorbea, se scria în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a faptelor ceea ce făcea el, Șerban Pangratty, nu era mai prejos, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
limpede că nu dădea-doi bani pe el. Toți cei care aflau, aidoma, cum îl cheamă, continuau conversația adresîndu-se cu "Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei pahare de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu voia să fie decît el, nu se gîndea niciodată să întreacă ori să întunece pe altcineva. Nici nu-i păsa de alții ori de gloria lor. Le-o recunoștea, dar nu-l atingea cu nimic, nici în gîndire, nici în simțire. Iar dacă acum l-a rugat pe Balbo să-l ia cu el în escadră, asta era numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab și-a dat seama că este un intrus, afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu erau alarmante, era sigur că vor intra în categoria celor care se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că îi convenea să fie considerat așa, asta îi asigura un tratament mai blînd, mai îngăduitor față de porcăriile pe care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu-și ținuse nici un fel de obligații morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă știa prea bine ce face, dar puțin îi păsa! Iar dacă lăsa impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă știa prea bine ce face, dar puțin îi păsa! Iar dacă lăsa impresia că e un om de paie era numai pentru a trece cît mai repede peste clipele neplăcute. Era convins că de i se va da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi decît să nu știi." De data asta rîse el de unul singur, făcîndu-și ochii mici, privindu-i printre gene. Nici că le păsa, erau foarte siguri pe ei cu toate că stăteau de vorbă cu el, adjutantul Popianu. "Sigur, domnule adjutant, poliția, jandarmeria trebuie să știe tot. Asta este și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deci nu mai există, asta înseamnă să te obligi singur să nu iei în seamă o parte din realitate. Iar realitatea pe care n-o iei în seamă nu te iartă, ea își vede de ale ei fără să-i pese de tine, care zici și faci de parcă ea n-ar fi. Își vede de treaba ei și cînd o să dea peste tine e mult prea târziu și mult prea rău. Ca și cum te-ai lega singur la ochi ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia puțin îi păsa de făgăduințe și jurăminte pentru că, de vreme ce a renunțat o dată și a ajuns în situația de a renunța a doua oară, putea să jure iarăși și iarăși, tot de atîtea ori de cîte ajungea să fie sperjur. Speriat de gîndul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pe lume, locul pe care îl stăpînea cu înțelegere și înțelepciune, locul pe care îl păzise cu inteligență și aplicație de tot felul de noutăți, de amestecuri din afară, de porniri dinlăuntru. Iar ei, domnișoarei K. F., nici că-i păsa. Privea în continuare așezarea de la fereastra ei, își ațintea din cînd în cînd ochii către dealurile acoperite de scaieți albaștri și totul era în regulă. Ar fi vrut să o urască, dar nu putea. Nu era învățat cu așa ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte! Ori excelența-sa are dreptate! În asta stătea secretul succesului său, mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar sigur îl cuprindea cu totul, înfricoșîndu-l. Trecuse prin multe, prin pericole reale, prin clipe cu adevărat grele care, poate, pe altcineva l-ar fi băgat în pămînt ori l-ar fi trecut printre netrebnici, dar lui puțin i-a păsat, de fapt nu i-a fost frică. Aviatorul îi adusese o veste proastă, moartea unui inspector strica viața celorlalți pentru destul de multă vreme, dar nu era doar atît. Pangratty, fără să știe, fără să vrea, îi dădea prima confirmare asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-au gîndit că niciodată asigurările celor de sus nu sînt îndeajunse." Aviatorul se foi în fotoliu, părea că-și caută o poziție cît mai confortabilă, putea fi un semn că are de gînd să stea la taclale, puțin îi păsa lui că se găsește în cabinetul unui director extrem de ocupat. Venise într-o chestiune gravă, foarte gravă și nu voia să-i scape prilejul de a se întrece. Un adevărat gentleman își caută mereu adversari demni cu care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orașul Luanei. Ceremonia religioasă s-a desfășurat în biserica catolică. Numai Ștefan știu ce muncă titanică dusese cu maică-sa ca să-l lase să se cunune în altă religie decât cea ortodoxă. Lipsit de înclinații spre biserică, băiatului puțin îi păsa în care Casă a Domnului se cunună, pe când Luana, crescută în cultul bisericii și a iubirii pentru Dumnezeu, nu concepea o căsătorie într-o religie pe care n-o simțea sufletește. Slujba a fost magnifică, orga și corul au cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce se petrece în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un moment sau altul al traiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de polițiști, prin urmare nici n-ai cum să știi cine sunt. În ziua de azi, poliția Își permite să ucidă pe oricine, iar noi spunem doar: ia te uită, un cadavru, fără să avem habar sau fără măcar să ne pese cine-ar putea să fie. Ar fi putut fi unul dintre ai mei. Chiar mă mir că până acum n-am pierdut nici unul. Cineva mi-a spus deunăzi că fac În laboratoare coctailuri Molotov, Îți dai seama?! Dar știi ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mi-a spus deunăzi că fac În laboratoare coctailuri Molotov, Îți dai seama?! Dar știi ce m-a Înfuriat cel mai mult? Nu atât că ar face ei bombe În campus, ci că Își Închipuie că mie nu mi-ar păsa, că aș fi de partea lor. Ce naiba facem noi aici? E mai deprimant decât orice. De fapt, Margaret nu era deprimată. Nu fusese niciodată depri mată, cu asta se consola uneori, când viața Îi devenea cu neputință de suportat. Triburile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Indonezia a Agenției centrale de spionaj, secret cunoscut de toată lumea, dar Întâmpinase doar priviri nedumerite, așa Încât renun țase. În orașul ăsta nu puteai să fii niciodată sigur de ce pretindea unul sau altul că ar fi, Însă lui Margaret nu-i păsa câtuși de puțin. Oricum, Din părea să se țină la distanță de aceste amănunte sor dide ale societății din Jakarta. Nu era sprijinit de o bursă confortabilă, iar Margaret se simțea vinovată că nu erau bani să fie plătit așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părinții lui? Chiar și orfanii se trag dintr-un loc anume. Nu că n-ar fi Îndrăznit să-l Întrebe pe Karl, mai degrabă nu-i trecuse prin minte s o facă. știa prea puțin despre trecutul lui și i păsa Încă și mai puțin, iar asta-i convenise de minune. Oare ce-l apucase acum să se simtă tulburat de asemenea neștiință? Dintr odată s-a simțit vinovat că nu se dusese la școală și că lui Karl nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]