711 matches
-
XIX-lea, satul să fie condus de către un vornic, care avea obligații juridice, fiscale, de poliție și, bineînțeles, administrative: întocmirea cislei (cotizației), strângerea și vărsarea dărilor, obligarea celor fugiți din sat la plata dărilor, tocmirea împreună cu sătenii a văcarilor pentru păscutul vitelor, înștiințarea satelor din jur când se găsesc vite de pripas, paza pătulelor și a depozitelor de rezervă, obținerea de terenuri pentru cultură și imaș de la isprăvnicie, când nu ajungeau pentru săteni ș.a. Tot vornicul avea grijă ca vitele sătenilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
atunci să nu poată lua laptele și puterea de la oile mele!”. După ce le-a muls, iar le unge ugerul cu unsoare și le dă sare măruntă amestecată cu tărâțe sau făină de porumb. Și azi, când merg cu oile la păscut, ciobanii cântă din fluier doine, hore sau sârbe. Așa cântau moș Vasile Samoilă, Ion Sularu și Iordache Obreja. Crescători de oi care păstoresc peste o sută de capete de animale sunt azi mulți în comună; amintim, în acest sens, pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care nu veneau seara acasă, având țarcul și târla lor în câmp), cireada de boi de tracțiune (țarc amenajat în câmp) și cireada de viței, împreună cu micile turme de miei pășteau „în siliște”. La 10 mai, când ieșeau animalele la păscut, iarba era deja crescută până la genunchi, bună de coasă, florile galbene de păpădie împodobind- o de sărbătoare. E demn de reținut că în acele vremuri era împământenită o regulă: nimeni nu ducea animalele la păscut până ce obștea satului nu hotăra
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai, când ieșeau animalele la păscut, iarba era deja crescută până la genunchi, bună de coasă, florile galbene de păpădie împodobind- o de sărbătoare. E demn de reținut că în acele vremuri era împământenită o regulă: nimeni nu ducea animalele la păscut până ce obștea satului nu hotăra acest lucru. Existau disciplină și respect pentru toate hotărârile comunității. Frumusețea luncii, în special la 8 septembrie, de ziua sărbătoririi Nașterii Maicii Domnului, la Bărboasa și Dealul Perjului, atrăgea tineretul satului la horă, la plimbare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și cu fructe portocalii toamna, și măceșul (Rosa canina). Flora ierboasă de luncă, dispusă de-a lungul apei, în jurul mlaștinilor, s-a redus foarte mult. Supraviețuiește rogozul (Cava gracilis), stânjenul de baltă (Iris pseudocanus) și plante specifice. Pe pajiștile pentru păscut cresc multe specii de graminee: grâușor, ovăscior, dar și trifoi sau măzăriche. Flora acvatică propriu-zisă a fost redusă sau desființată prin dispariția lacurilor și mlaștinilor de luncă. Ea este reprezentată de stuf (Phragmites communis), papură (Typha angustifolie), pipirig (Scripus lacustris
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și cu fructe portocalii toamna, și măceșul (Rosa canina). Flora ierboasă de luncă, dispusă de-a lungul apei, în jurul mlaștinilor, s-a redus foarte mult. Supraviețuiește rogozul (Cava gracilis), stânjenul de baltă (Iris pseudocanus) și plante specifice. Pe pajiștile pentru păscut cresc multe specii de graminee: grâușor, ovăscior, dar și trifoi sau măzăriche. Flora acvatică propriu-zisă a fost redusă sau desființată prin dispariția lacurilor și mlaștinilor de luncă. Ea este reprezentată de stuf (Phragmites communis), papură (Typha angustifolie), pipirig (Scripus lacustris
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu o bogată structură semantică și în situația de verb predicativ, când exprimă: • capacitatea (fizică sau intelectuală): „Că domnesc în lume rele căror nu te poți opune.” (M. Eminescu) • permisiunea: „Uite, chiar de-acu poți să pornești cu ele la păscut.” (M. Eminescu) • sau posibilitatea (însoțit de pronume reflexiv, cu valoare de impersonal): „Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate” (M. Eminescu) Ca semiauxiliar exprimă: • eventualitatea (posibilitatea independentă de voința vorbitorului sau a subiectului acțiunii): „Ascultă, omule,... eu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ticălosul de portar vs ticălosul portar/portarul cel ticălos ca visul de ușor 3. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală: „După gratii de fereastră o copilă el zări.” (M. Eminescu) 4. morfem-constitutiv al supinului: „D-apoi tu nici de păscut gâștele nu ești bun.” (I. Creangă) Li s-a dat de scris acasă tot poemul. Pentrutc "Pentru" 1. prepoziție: „Pentru unii a sunat judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vor neglija studenții, în timp, universitatea își va pierde prestigiul, atractivitatea, fondurile, riscând să dispară. Indivizii sunt tentați să afecteze distructiv bunul colectiv nu intenționat, ci după logica raportării la celălalt: în zadar voi economisi eu apă sau voi raționaliza păscutul vitelor mele, întrucât ceilalți nu vor proceda așa; de ce m-aș obosi eu ca lucrurile să meargă cât mai bine într-o colectivitate când ceilalți sunt indolenți? Suntem din nou pe teritoriul free-rider-ului, al lenevirii sociale, despre care am vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cărți pentru că mi-au plăcut cărțile încă din copilărie. Aveam puține cărți în casă și le citeam în același timp când și fratele meu cel mic le citea. De multe ori când el mergea cu animalele și le lăsa la păscut, se apuca de citit. Vecinii și cunoscuții noștri mereu spuneau despre el că „băiatul popii tot timpul învață”. De fapt el nu citea niciodată cărți de școală ci cărțile pe care le aveam în mica noastră bibliotecă de acasă. Am
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fratele cel mare fiind muncitor și student la Brașov. Trăiam singuri cu mama (de tata nu știam nimic) și mai rămăsesem doar cu câteva păsări, o vacă cu vițel și o junincă. Incepusem să merg și eu cu animalele la păscut, după frații mei mai mari care erau mărișori și mai voiau să scape de corvoada asta, măcar în unele zile, pe timpul vacanței de vară. Ca de obicei, mergeam să pasc vitele pe malul Tecucelului un pârâu care este afluent al
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
era atunci o grădină de zarzavat a acestei școli; în continuarea ei era parcul care se termina în bulevard. Acolo am cunoscut-o și pe cea mai bună prietenă a mea din copilărie, Maricica (Maria), care era cu gâștele la păscut. Era o fetiță foarte mică de statură, vorbăreață dar și cam necăjită. Poate pentru că provenea dintr-o familie foarte săracă dintr-un sat de pe lângă Vaslui. Avea părinți vitregi, fusese înfiată de o familie din Tecuci, fratele ei ramânând la țară
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mi-am putut da seama dacă tatăl vitreg al prietenei mele l-a turnat sau nu pe tatăl meu. Sunt mulți ani de la moartea acestui om și nu mai avea nici un rost să mai deschid această rană. Cu caprele la păscut era și Adrian Popovici, fost profesor universitar la Facultatea de Mecanică din Iași și coleg cu soțul meu. Uneori ne întâlnim și mai rememorăm frumoase “amintiri din copilărie”. Erau acolo și alți copii cu vitele, cu unii am mai păstrat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în 1962, venit din alte închisori, pentru că uneltise contra siguranței statului își amintește:” Foamea era permanentă. Când ieșeam pe câmp, mâncam porumb crud. La floarea-soarelui era chiar bine, că mai puteam manca semințe. Gardienii spuneau că au ieșit deținuții la păscut..” Cum se termina o zi de lucru în lagăr povestește de asemenea Cătălin Ropală: “Când se făcea numărul de seară în colonie, milițianul de serviciu deschidea vizeta pentru a se asigura de prezența pedepsitului. De obicei milițianul considera că și-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Harta din lucrarea lui Grigore Sârbu, Pădurea Obștii Vama, corectează eroarea din Harta cadastrală întocmită în 1785. footnote>. Cât privește locul denumit „Păscătura Vămenilor”, în opoziție cu „Fânațele Câmpulungului”, arată locul folosit în devălmășie, unde erau trimise vitele mari la păscut, fără oi și cai, care, după cum arată toponimele, aveau locuri separate, folosite tot în devălmășie, la fel cu toloaca, imașul și locurile libere dintre case, unde pășteau mieii înțărcați, rațele și gâștele. Păscătura Vămenilor era așezată în partea de nord-vest
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
mai veche albie a Dunării care era plină de apă cam până la nivelul buricului. Cine știe când se formase, că acum Dunărea avea altă albie. Am trecut această albie veche și am ajuns pe un imaș unde erau vite la păscut păzite de niște băieți și de către o femeie. Când am ajuns față în față, femeia aceea a început să țipe. Probabil că se întâmplaseră multe pe acolo cu din ăștia ca mine. Și mai ales că apare unul cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu țipe că doar nu-i face nimeni nimic și mi-a răspuns că s-a speriat, că a crezut că o să sar pe ea. Am liniștit-o spunându-i că eu caut un băiat care-i cu vitele la păscut. Am intrat într-un pâlc, un fel de pădurice de plantație, tânără, cu copaci care nu aveau mai mult de 5-7 cm în diametru și cu vegetație foarte deasă. Am stat acolo până a apus soarele. Știam un lucru: că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
scrieri și biografii Simeon Stâlpnicul cel Bătrân (numit astfel pentru a nu fi confundat cu cel Tânăr, mort în 592) s-a născut cu puțin înainte de 400 în satul Sis, la granița dintre Cilicia și Siria. În copilărie, ducea la păscut turma tatălui său și a simțit curând chemarea monastică, iar după o perioadă petrecută împreună cu asceții din satul său, a fost primit într-o mănăstire dintr-un sat apropiat, Teleda, unde a rămas cam zece ani. Însă nepotolita sa înclinație
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grupurile de adulți, se delectau cu dulciurile și înghețata cumpărate de la negustorii târgăi, bucurându-se cu întreaga ființă de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a se zbengui nestingheriți. Dar, odată cu venirea primăverii începea și păscutul oilor și vitelor, prilej pentru noi, copiii, de a ne distra la câmp după pofta inimii. Pe imașul cu iarba verde și deasă ca peria, pământul moale ne îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului în mâini și a statului în cap. Jocurile cu bunghii, palanca, de-a untul, oina rămâneau pentru mijlocul verii când, datorită secetei, pământul devenea tare și se crăpa. Păscutul animalelor cădea în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului tăcut și fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei vii, în cântece și dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
găsindu le etimologia denumirii și originea. Colecțiile sale sînt averi inestimabile prin valoarea istorică a obiectelor. Costache Buraga și-a închinat întreaga viață muzeului și colecței sale. ,,încă de cînd aveam patru ani și mă trimetea tătuța cu vacile la păscut mă încînta să strîng hîrburi de pe malul gîrlei. Atunci nu știam ce sunt, însă mai tîrziu mi-am dat seama și am început să le cercetez “. Pe lîngă colecțiile de unelte populare, vase și îmbrăcăminte folosite de străbunii sătenilor din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la minimum. Imaginii aparent angelice de la început, "Tramvaiul vechi era tras pe linia moartă,/ la o casă o fereastră era deschisă la etaj;/ era cald, prea cald și copiii de joacă obosiți/ ca îngerii ce se întorc cu stelele de la păscut/ așteptau să spună o poveste tramvaiul -/ tramvaiul în care o pisică a născut" îi corespunde o răsturnare de situație pe final, "era cald, prea cald, copiii supărați/ pe tramvaiul ce nu le-a spus ceva nou/ au scris pe platformă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
femeile care conviețuiesc în aceeași cameră încep să aibă ciclul menstrual la aceeași dată... Doar femeia sângerează În latină, oestrus înseamnă tăun; această muscă este atât de insistentă, încât bietele erbivore pe care le ciupește pot trece brusc de la un păscut pașnic la cea mai agitată zi. O vacă aflată în călduri se manifestă ca și cum ar fi ciupită de tăun. De-a lungul timpului, oamenii au numit această fază a ciclului erbivorelor oestrus, iar hormonii care o declanșează au primit numele
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mine ținea cadența generației. Dimineața la școală, apoi în fluxul îndatoririlor de copil: pășunatul vitelor și ajutorul la treburile gospodărești. Cealaltă parte, evada, nevăzut, din raiul satului natal. Ca toți copiii de la șase ani în sus, purtam grija vacilor la păscut. Exersam devreme simțul datoriei și responsabilității față de familie ca păzitori ai blândelor animale și stăpâni ai poienilor, miriștilor și fânețelor din proprietatea familiei. Ceilalți se bucurau de învecinare în locurilor de pășunat, întovărășindu-se în jocuri și povești. Mie-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]