5,724 matches
-
ai încredere în oamenii care, atunci când vorbesc cu tine, nu ți se uită în ochi. Aceștia ascund ceva, sunt indivizi perverși, periculoși, așa să știi! În momentele următoare, Ina adormi. Olga reveni în salon, o înveli pe Ina cu o pătură ușoară și luând un scaun, îl trase mai aproape de patul acesteia, cu intenția să-i vegheze somnul. Dar nu apucă bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala de așteptare și căreia nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cumpăra o sticlă cu apă minerală, plată. El a întors către ea niște priviri de om turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore mai tărziu, la spitalul de urgență al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi, între români, vreau să zic, Tatomir Ulciorul era un neluat în seamă, un nimeni, un ins din cea mai gri pătură a societății. S-a căsătorit, însă, cu o străină. S-au cunoscut, într-o vară, pe o plajă. Tineri, frumoși, porniți pe viață ca vântul pe valurile mării, s-au aprins iute, s-au îndrăgostit, cum se zice, la prima
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sentimentele, frica de schimbare, frica de tine însuți, frica pentru ziua de mâine, frica de a vorbi în public, frica de moarte și în final ... FRICA DE FRIC|. Frica de orice a devenit o entitate dominantă care a pus o pătură groasă asupra ochilor și minții noastre și nu mai vedem și gândim cu claritate. Am să fiu generoasă și am să spun vreo două vorbe despre această emoție teribilă și nejustificabilă. Dacă nu știți o să aflați de la mine, că și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul siguranțelor, semn al unor trecute catastrofe energetice. Odată scăpate, m-am Învelit cu pătura moale a pleoapei, spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cunoscuți descriu cu lux de amănunte viața de zi cu zi din Uniunea Sovietică. E adevărat, atâta doar că nu există un singur cotidian sovietic, același pentru un rus, un moldovean și un tungus, pentru centru și periferie, pentru toate păturile sociale. Prozatorii sus-pomeniți scriu, cum e și firesc, despre cotidianul pe care îl cunosc ei, despre drama lor. Ei nu văd și nici nu pot să vadă cotidianul sovietic cu ochii unui uzbec, să simtă ceea ce a simțit un individ
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
de faptul că desființarea bazelor respective produce de regulă o Întețire a sentimentelor antiamericane iar nu dispariția lor, cum ar fi logic. CÎnd jeep-ul frînă În fața biroului șefului de depozit, soldatul fără cap se afla deja Învelit Într-o pătură și Întins pe o targă. Trupul Încă Îi era cald. Vic află mai Întîi că pe soldatul acela Îl chema, sau Îl chemase, Khapsek. De altfel, un amănunt lipsit de semnificație, În primă instanță. Dădu la o parte un colț
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întins pe o targă. Trupul Încă Îi era cald. Vic află mai Întîi că pe soldatul acela Îl chema, sau Îl chemase, Khapsek. De altfel, un amănunt lipsit de semnificație, În primă instanță. Dădu la o parte un colț al păturii și privi fără curiozitate tăietura perfectă. Părea făcută cu o lamă, de o mînă exersată, obișnuită cu lucrul minuțios, sau mai degrabă cu un laser. Secțiunea ilustra complet toate detaliile unui desen din manualul de anatomie. Se vedeau clar vertebra
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
găvan ceva mai uscat, cu paie sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă foc ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes tricotat pe cap. La prima vedere, nu părea să fie cine știe ce de capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
surdul. Zgîndări o vreme focul cu capătul unui băț, pînă cînd luă și bățul foc; atunci Îl lovi ușor de pămînt, ca să se stingă, apoi Își drese glasul și scuipă hotărît peste cărbunii Încinși. Abia după ce dădu la o parte pătura, Pablo văzu că avea ambele picioare amputate deasupra genunchilor. Pantalonii erau Îndoiți pe fiecare bont și Înveliți cu niște capișoane de cauciuc. Pentru a se deplasa mai ușor, lăsase deoparte șuba, rămînÎnd Într-un pulover și o vestă din piele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm la dumneavoastră acasă, constată Petrică cu emoție în glas. — Moment istoric, domnilor, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
distruși de tutun este atît de Înghețată Încît pare ca un miez arctic În trupul tău. Eu o pot simți de aici Bruce și nu-mi place asta. Simți că toată carnea ta caldă de mamifer Îl Înfășoară ca niște pături În straturi, asimilîndu-l, lăsîndu-i bunătatea să se scurgă spre organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rezist eroic la asaltul mizeriei. -Kawabata, tocana de legume nu are legi și traiectorii precise. Câteodată, coboară și pe gâtlejul lui Ben. Și ce-i cu asta? Noi Însă avem acum o carte. El nu are un asemenea obiect. Printre păturile lui zdrențăroase și sticlele de băutură golite, nu există nici o carte. Nu-i cumplit? -Știu și eu dacă-i așa de cumplit? Nu mai știu să țin În mâini o carte. Sunt foarte stângaci. Mi-ar fi mai de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea dispărut pe vecie, avea felurite scenarii pe care și le imaginase de sute, de mii de ori, și În nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai scris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a simțit dintr-odată ca o prezență vie, ca o Întâlnire după o lungă așteptare. Antoniu i-a citit un Psalm, apoi l-a Învelit cât a putut de bine. Trupul bătrânului a răspândit un timp prin haine, și prin pătura groasă, o firbințeală nefirească, după care, treptat s-a răcit. Cu un ultim efort Îi mai ceruse noaptea, o poveste pe care Antoniu a scos-o din străfundurile memoriei și i-a spus-o pe un ton de preot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici ele două nume. Kawabata se scrie cu kapa și dublu w. Medicul nu-l mai aude și scrie mai departe În registrul de pe genunchi. Instrumentele dispar, Împreună cu halatul murdar și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetori și, În momentul În care cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus niște cartoane pe care să doarmă, o pătură uzată, un chibrit și câteva lumânări. E o femeie inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face să fie și mai sensibilă la suferințele celorlalți. I-a dictat un scurt ,,cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de exaltare pe care n-am mai trăit-o de mult; niciodată, vă spun cu mâna pe suflet, nu m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo; chiar am avut pentru o clipă impresia că mă cheamă În cotlonul lui. De cinci nopți dormim Împreună, Încălzindu-ne unul pe celălat. Noroc că am adus cu mine și pătura. Știi din proprie experiență, că un subsol e mult mai călduros iarna, decât o Încăpere cu acoperișul direct sub cerul liber. Animalul, o corcituă simpatică și inteligentă, e foarte tandru. Ziua nu se dezlipește de mine. și cerșim cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]