537 matches
-
un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula insidios, de dedesubt de Lacul Morii, până la ornamentele din Piața Romană. Un prieten de departe îmi răspunde opac la urări, fiindcă-i dorisem emoții pure. Sub
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
dat, față de tot ce nu era Piața Universității. Această intoleranță s-a răsfrînt după aceea în alte intoleranțe. Piața este rădăcina intoleranței românești de astăzi, societatea românească s-a scindat atunci". Iresponsabile cuvinte! Deci tot ce ține de discursul antitotalitar, pacific și urban, în protocolul său purgator, al Pieței, ar fi fost cauza răului ce ne-a inundat: mineriadele, corupția, pauperizarea etc., care, evident, au scindat societatea românească în profitori și victime. Regimul restauraționist care s-a înstăpînit pînă în 1996
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
care îngăduie reversibilități și confuzii ce slujesc mecanismul productiv poetic. Astfel încît, departe de-a se usca ascetic prin tendința transcendentă ori de-a se limita la suculenta recoltă metaforică, limbajul devine un depozitar de reflexe ce se întretaie relativ pacific: ,Un corp locuind două spații în același timp, un corp promis./ O aripă înafară și aceeași înăuntru deschisă./ Țipătul și tăcerea sacramentală./ Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
realului trec într-o solemnă aglutinare: „contopirea-i deplină/ atît între pașii cei grei/ sandală romană lîngă sandală romană și umăr lîngă umăr/ cît și între ei și ceea ce este de călcat” (noli tangere). Neliniștitorul heraclitism e înlocuit de un pacific hieratism eleat: „ține minte că nici o clipă nu trece/ că nici un rîu nu se mișcă/ mai mult de o secundă/ cînd îl privești” (a uita ). Viziunea paradoxal rebelă, printr-o disciplină negativistă, a lui Nicolae Prelipceanu se destinde astfel într-
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
Am primit misiunea de a-l pregăti discret, până acum n-am avut posibilitatea să dau un atac frontal. Ei bine, pornirea vijelioasă a tatii de a depăși liniile timpului și a ieși ca un vulcan formidabil dintr-un ocean pacific, desființând neantul, există latent în mine și în toată generația noastră. Însă cum s-o manifestăm ? Prin poeme și romane ? Noi suntem o centurie de spirite decise, ce șanse avem de a obține gloria lui Dante sau a lui Balzac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
realiza în structura mea spirituală. Fiindcă mă aflu în România și am întîlnit Mișcarea, m-am devotat ei. Presupunând că viitorul n-ar corespunde așteptărilor și am eșua în acalmie istorică, întocmai ca o corabie cu pânze pe un ocean pacific, lipsit de vânt, aș emigra oriunde, în căutarea de aventură colectivă. Evident, tata are dreptate în aluziile lui, generația noastră, cel puțin o parte din ea, nu mai are sentiment patriotic, a depășit cadrele vechi de gândire. Patria pentru mine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Norvegia sunt țări cari consacră puterile lor în mod esclusiv numai dezvoltării bunului trai dinlăuntru și prosperității publice, fără a se neliniști de cele ce se petrec dincolo de granițele lor. Intrăm deci în anul nou cu prevederile cele mai pacifice și aceste prevederi se vor realiza fără îndoială; ele se vor realiza cu atât mai mult cu cât în acest moment nimenea nu e în stare de-a face război. Aproape toate națiunile sunt preocupate de mari probleme politice, economice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apă sfâșiind norii ca flacăra de pe cerurile galbene, doar prietenii și stăpânii mei gigantici, comprimîndu-mi degetele în palmele lor mari și fierbinți, vorbind liniștit peste capul meu și trăgîndu-mă prin piețe rotunde cu statui fabuloase în centru, doar ei puteau pacifica domeniile haosului fără sfârșit. Ca un arc reflex, ca o engramă în memorie, ca tocirea treptelor de marmură la trecerea milioanelor de pași, unele trasee, pe care le băteam mai des, se "întăreau", căpătau consistență, se colorau în nuanțe familiare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndepărtate. Ca s-ajungi acolo trebuia să te strecori printre bloc și Miliție, printr-un tunel lung și atât de strâmt, încît îți umpleai hainele de varul pereților. Acolo nu mai erai sub ochii liniștitori ai părinților, care luminau și pacificau spațiul de sub balcoane, tot spatele blocului. De-acolo monștrii fuseseră goniți, mlaștinile secate, vrăjile reduse la neputință. Doar Scara 1 rămăsese un spațiu al aventurii și fricii. Cu greu îl hotărâseră Luci și Sandu, într-o dimineață, să străbată lungul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu Care din ele-ți seamănă mai mult; Măsura răutății tale, Romo, Va fi măsura lor de înmîndrire! Fii blestemată, tu fata morgana Al crudului neam omenesc... oraș de demoni Ce-ai înfrumusețat atâta Răul, lupta, Cât chiar popoare pîn-acum pacifici Au nebunit la faima mare-a ta! Și-au întors sufletul din bine-n rău Spre-a deveni tot așa răi ca tine, Nu așa mari ca tine. Dar, spre pedeapsa Omenirei-acestei, Fii condamnată de a fi eternă!... {EminescuOpVIII 65
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
18v aur din marea de amar. 2255 Chipul lui Dumnezeu este chipul poporului. Vocea lui Dumnezeu este vocea poporului și fiindcă [eu] dau înțeles glasului poporului, sunt eu vocea lui Dumnezeu... căci, în cumpăna lumii, suntem una. 2254 Ultima încercare pacifică d-a împiedeca unirea cu Polonia. Prințul iese necedând. ACTUL II Boierii vorbesc de lunatecia Mirei, de scopurile Domnului de-a închina țara la poloni, de căderea lui Mihai și P[opa] li spune că ar esista un fiu al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una strălucită... Cum Își pacifica dezamăgirile și cum Își regenera militantismul? Chiar și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de care, mai În glumă, Îmi asocia „liberalismul englez”. Pe Cella o numea Simoneta (după Simonetta Vespucci, evocată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
oferă recrudescența „blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
destin care scutea țara de a avea unul”), e evident că, după război, Cioran era rușinat și Împovărat de fostul său angajament politic și că, de fapt, se ținea la distanță de orice legături politice. Totuși, imposibilitatea de a-și pacifica autenticul nihilism Înnăscut s-a dovedit a fi un proces nesfârșit, complicat și tulburător. La bine și la rău, nihilismul rămânea energica forță spirituală din spatele creației sale, din spatele originalității și a stilului său. Și-a menținut vie singuratica luptă: ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de agresiunea și amenințările ei, Magris o citea În codificata „culpă” kafkiană și o exemplifica prin parabola lui Canetti despre Zidul chinezesc, construit să apere Imperiul de primejdii. Anxietatea crescută față de amenințare amplifica, treptat, Zidul. Niciodată destul de gros pentru a pacifica neliniștea cetățenilor, acesta acoperă, metru cu metru, Întregul Imperiu, distrugând viața pe care era chemat s-o apere. Frica de viață se cuplează, nu o dată, menționa conferențiarul, cu cea simetrică, a dispariției vieții, ca În povestirea despre „robinetul” din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Înnăscut. Fără Întrebări care să le transforme prânzul Într-un interviu de angajare. Nimic care să semene cu Întâlnirile ei triste din New York. Pe drumul cu taxiul Înapoi spre Los Angeles, trecură pe lângă un semn pe care scria Pacific Highway. Pacific Highway! Tocmai autostrada pe care se Închipuise Într-o mașină, alături de bărbatul visurilor ei. Și acum, iată visul devenit realitate alături de Matthew, Într-un taxi de mâna a doua, nu Într-o mașină decapotabilă, cu părul În vânt, dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fii aleși, destoinici și devotați pretindem neîncetat că-i suntem. Cinstit vorbind, e tare curios, chiar ciudat, că tu nici nu m-ai lăsat să-mi duc gândul până la capăt. Cât despre planul pe care-l aveam În minte perfect pacific și realizabil, fiind și În consens cu imperativul, cu exigențele acestui timp generos, eroic să nici nu mai vorbim. Procedând deosebit de brutal și intempestiv, cum de altfel te caracterizează, miai luat vorba din gură. După aceea n-ai mai binevoit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de nutremînt, totuși el lăsa să pătrundă prin toată compozițiunea și împărțirea (membrarea, Gliederung) sa asprimea (ideei) conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită schelea pentru această agitațiune pacifică. Însă pentru ca știința unei arte să poată lucra cu succes, trebuie mai întîi să se sature (îndoape, ghiftuiască) cu toată avuția materiei ce o supune (cugetărei, ideei) meditărei sale. Cine ar vrea să se apuce de dezvoltarea artei noastre numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei ca pe o primă și unică carte de învățătură a artei dramatice, căci pentru prima oară încercase de-a concepe toată activitatea artistică în coeziunea ei organică și de-a o supune cugetărei. Nimeni n-a contestat această conchistă pacifică în domeniul științei. Tocmai aceia din actori cari aveau poate mai puțină trebuință de opul de față l-au primit mai cu căldură. Seydelman[n], actor german mare și plin de spirit, a numit acest op o biblie pentru actori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedeau în legendă expresia nostalgiei morții caracteristică spiritului autohton, cât și de aceea „optimistă” a lui Brăiloiu, care înțelegea simbolismul nupțial asociat cu ritul nunților postume ca pe o manifestare a voinței celor vii de a se apăra de mort pacificându-l. Eliade crede că ciobanul mioritic conștient că nu te poți apăra împotriva destinului cum te aperi împotriva dușmanului (p. 247) preface nenorocul care-l condamnă la moarte într-un mister al tainei nunții maiestuos și feeric care, în cele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena din stânga, care i-a fost până acum ascunsă de trupul împăratului. Reprezintă sosirea lui Aeneas în Latium. Surâde. O bună ocazie de a împleti prezentul cu trecutul. Așa cum întregul monument celebrează întoarcerea principelui după ce a subjugat Spania și a pacificat Galia, scena aceasta simbolizează venirea eroului acasă, pe pământul Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și cu ce ar trebui să fim de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să fii sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta. Și este păsărească, mai mult ca sigur. Una din chestiile alea create nebunește pentru a le pacifica pe bătrînele flămînde de sex. RÎse batjocoritor. Ca Serviciul Voluntar al Femeilor. Walting părea rușinat. — Ei bine, nu știam de chestia asta. — Oricum, nu-i atît de deosebit de tine, zise Duncan. — Ce vrei să spui? Întrebă Fraser zîmbind. — E cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mă-nțelegi, din scăfârliele lu ăi mai lincși dântre noi nu pleca gându că namila o să-și acopere fieșcare alianță cu lacrimogenu, ca să ne pedepsească purtarea nasoală. Da să nu-ți fie teamă pentru iepurașu tău iubit; camionagiu s-a pacificat și-a dat În bobi că, fără omnibuz, celălant iera decât un oligarh care să merita să-și rupă toate alea. S-a râs singur, ca marele bun ce ie; a Împărțit, ca să ție deciuplina, câte-un genunchioi pretinar (uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în California? Cu pliuri sau fără? Evazată sau...? Cu decolteu sau fără...? Cu fronseuri? Pe biais? Sau simplă-simpluță? Și ce culoare? Știu că sute de ziariști se vor fi repezit să afle cum a trecut doamna prin cele 7 furtuni pacifice anunțate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]