597 matches
-
sânge și de fum după tine, ca simboluri ale dramei și ale morții ființei tale, înseamnă a fi nefericit în așa măsură, încît ți-e scârbă de tot fenomenul acesta al gândirii și te întrebi dacă reflexivitatea nu e o pacoste pe capul omului. Multe sânt de regretat în lumea în care n-ar trebui să regret nimic. Și mă întreb: merită lumea aceasta regretul meu? INSATISFACȚIA TOTALĂ Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se simți bine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieții noastre. O sensibilitate în minor nu putea să se lege decât cu o gândire statică și cu o viziune pasivă a vieții. Este însă reconfortant a vedea cum România încearcă - printr-un instinct al devenirii ei - să-și lichideze pacostea tradițională a spiritului contemplativ. Cine-ar mai putea afirma astăzi că sîntem un popor contemplativ? Toți sânt de acord că am fost. Orientarea înspre politic a învins plaga unei visări sterile, lipsite de o adâncă interioritate, fără scuza profunzimii și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viitor, democrația trebuie distrusă pentru ca România să nu dispară, este o banalitate, iar nu un imperativ. Nu fără o oarecare mirare trebuie să privim pe aceia care, dintr-un naționalism prost înțeles, consideră introducerea democrației la noi ca pe o pacoste fără pereche. Un popor oprimat o mie de ani avea nevoie de democrație ca de o necesitate vitală. Ea dă o respirație largă individului, iar nu națiunii. Dar după un întuneric atât de mare, România n-avea nevoie de accelerarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
brațul lui. TÎnărul Își Îndesă cutia cu chibrituri În buzunar și-și văzu de drum. Domnul Leonard Îi conduse pe Duncan și pe domnul Mundy la etaj, mergînd, desigur, Încet, potrivindu-și pasul după domnul Mundy. — Dați la o parte pacostea asta, spuse domnul Mundy jenat. La ce mai sînt de folos? Puneți-mă la grămada cu resturi. — Haida de! zise domnul Leonard. Împreună cu Duncan Îl ajută pe domnul Mundy să ajungă În camera de tratamente. Apoi Îl sprijiniră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are un frate. La Începutul războiului, fetele de la John Allen House o Întrebau din cînd În cînd În felul acela brutal, la Întîmplare, În care lumea Îți punea Întrebări: „Viv, dar tu n-ai un frate? Fericito! Frații sînt o pacoste, nu-l suport pe-al meu.“ Acum Însă, nimeni nu Întreba de frați, iubiți sau soți, din precauție. Termină tabelul și se apucă de altul. Fata de la biroul din fața ei - pe care o chema Millicent - se lăsă pe speteaza scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi s-a făcut rău. O să ghicească... cred, chestia asta cu mahmureala. Caroline rîse. Făcu un balonaș cenușiu din gumă și-l sparse. Nu-ți face griji. O să fiu extrem de feminină și misterioasă, și-o să creadă că-i vorba despre pacostea lunară. Așa merge? Viv dădu aprobator din cap, rîzÎnd la rîndul ei. În momentul În care Caroline ieși, rîsul i se stinse. Simți că toată carnea feței Îi cade, se lasă grea. În garderobă erau țevi cu apă caldă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din jur încercau să-i explice că nu e bine ce face, dar își răceau gura de pomană. Încetul cu încetul, cu toții ajunseră la aceeași concluzie cu bucătarul: băiatul era o pacoste. Și totuși, era singurul fiu al familiei. Tot ce făcea sau spunea, trebuia să fie considerat perfect. Tatăl lui se închidea tot timpul în birou, mama îi murise, nu avea vreun frate sau o soră cu care să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintre soți. Dacă vreunul are o funcție la căile ferate sau, desigur, la poștă și telegraf, nu-i poate evita pe metiși. Cu accentul lor îngrozitor, cu aiureala și felul absurd de a vorbi despre Casă tot timpul, sunt o pacoste (cel puțin așa și-i amintesc doamnele, sorbindu-și ceaiul într-un salon retras, exclusivist, de la clubul civil, unde nu miroase chiar așa de urât). Acasă! Acasă! Acasă! Toți știu că nici unul dintre ei n-a ajuns nici măcar în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l îmbrace. Astfel se face că onctuosul prinț rămâne pe mâna ei, iar ea trebuie să lase totul deoparte, să-i ofere sifon cu lămâie și să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă. Ce pacoste! Soarele urcă tot mai sus pe cer și diwan-ul descoperă că nu este destulă pulbere de pușcă pentru rafalele de bun-venit, iar covorul roșu cam zdrențuit ar trebui înlocuit. Apoi Charlie își amintește apucăturile jenante, ce-i drept, ale doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anumită prioritate.“ — Exact. Faptul că ești aici arată că asta are prioritate, replică ea disprețuitoare. — Tocmai. Invers, faptul că nu suntem pe teren, investigând asasinatul unui tânăr arată că asta nu are prioritate. — Bravo, bravo! urlă Dougie Gillman. O mare pacoste, Dougie, dar un anchetator strălucit. Unul dintre puținii puțoi din poliție care mi-ar fi un adversar teribil. Însă nu și-a aruncat pălăria-n ring pentru postul de inspector. Respectă ierarhia masonică. — Asta spunem cu toții, se burzuluiește Gus. Bulangii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Când rămâi văduv cu un băiat de unsprezece ani și o fetiță de șapte, trebuie să pui osul de vrei să nu te mănânce sărăcia... Toate au mers cum au mers, și mai mult bine decât rău, până ce a dat pacostea războiului peste bieții oameni. Feciorul era tocmai gata de oaste și s-a dus, că n-avea încotro, și s-a prăpădit nici nu se știe pe unde, prin cele țări muscălești, înainte de a se împlini un an. Cât l-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
milioane de oameni și care ucide mii și mii de suflete într-o secundă! Binefacerile civilizației se răsfrâng numai asupra câtorva privilegiați suferind de plictiseală și de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civilizația e o pacoste, dacă nu chiar un rafinat sistem de robire! ― Oare fără binefacerile civilizației ai mai putea tu însuți să te ridici împotriva lor? întrebă Klapka cu un surâs. ― Atunci n-aș fi simțit nevoia să le disprețuiesc și aș fi fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i cum vrei... — Așa e - suspină spătarul. Simt ispita în pieptul meu cum sapă... Femeia, spătare - spuse Barzovie-Vodă sculându-se cu plapuma în capul oaselor - este acel lucru minunat lăsat de Domnul pe pământ pentru a scăpa raiul de-o pacoste, cum au zis proorocii, care nu erau chiar așa cum îi considerăm noi astăzi. Erau, dimpotrivă, oameni cu carte, poate cei mai luminați din vremea lor, cu o adâncă înțelegere a faptelor și lucrurilor lumii acesteia. Să-l luăm, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rugat să verifice dacă Patricia Makamoto, Nicola Walters sau Henrik Claes Smith au fost la petrecere când s-a întâmplat evenimentul, a devenit extrem de furios. Dar le-a notat numele. — O să văd ce pot să fac. Dumnezeule, ești o adevărată pacoste. Trebuie să fug. Te sun eu când am timp. —Stai așa. Mai e ceva. Echipa ta a căutat în apartamentul lui și în mașină, nu? Au găsit ceva suspect? — Dacă te referi la droguri, nu. Nimic care să arate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de rusască: Înțelesesem ce spunea Sapșa din taigă - dar cu priceperea stăteam prost: de acord, amnistie; de acord, reducere de pedeapsă - dar Armată Roșie? Că eram de drept comun, ori politic, tot nu meritam... onoarea. A, mi se acorda? Ce pacoste pe capul meu, al huliganului! Noroc că n-am avut timp să-mi pun Întrebările astea, În zece minute lăsasem pe jos zdrențele de deținut și Îmbrăcasem uniforma de krasnoarmeieț! Ne ia pe vreo sută din acel lagăr, pe vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că, neputând citi, nu putea asimila nimic nou, nu putea fi la curent cu noutățile în materie, iar acest neajuns îl punea în imposibilitatea de a face față cerințelor învățământului universitar. În același timp, avea convingerea că ar fi o pacoste pentru colegii nevoiți să-l ajute, să-l sprijine permanent. Nu credea că se poate deplasa fără însoțitor, iar acest aspect ridica probleme majore, pe care nu le vedea rezolvabile. Arar mai primea câte un telefon de la Institut ori de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pur și simplu că sunt acolo. Nu a funcționat. Practic, eram sacul de box al unei scorpii pe nume Celeste, care mă amenința că îmi ia capul dacă nu fur țigări din geanta mamei ca să i le dau ei. Celeste, pacostea aia, o uram de-a dreptul. Mi-a făcut viața un infern. Și colac peste pupăză, mama m-a bătut când a văzut că-i lipsesc țigări. Se spune că zilele petrecute în școală sunt cele mai fericite din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe care un autor le poate face în decursul anilor, compromisuri morale rămase în memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
disputele parlamentare, dar oricînd dispus să fie o "mînă de fier" ...Iar de departe, de foarte departe se auzea abia deslușit cîntecul de sirenă al domnului Caraiman. Către el și dinspre el părea că duc toate cărările, iar mai mare pacoste decît Caraiman nu putea fi nimeni altcineva. De acolo de unde era, din Belgia ori din Veneția, trimitea ocheade și făcea declarații de renunțare la tron, însă Mihai Mihail știa că, în asemenea situații, cu cît se declară renunțarea, cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le spăla de mână. Îmi fac griji pentru taică-tău, o anunță Phyllis, punându-și mănușile de cauciuc cu finețea unui chirurg pe cale să intre în operație. De-abia dacă iese din birou. Mai ales acum, de când și-a pus pacostea asta de televiziune prin cablu. Fran îl înțelegea și pe el. Dacă ar fi stat aici, ea una și-ar fi mutat și patul acolo. — E o cameră comodă, răspunse pe un ton neutru. Probabil că îi amintește de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai sau să ți se umfle amigdalele cât casa sau, și mai bine, să îți vină pacostea tocmai în momente ca astea? De bună seamă, Dumnezeu avea ceva împotriva mâncării bune și a sexului de calitate și nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să învârtă rotițele cu cheia lui divină. Sex! În clipa asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
afurisi pe cei de la Tawny Beeches cu fițele lor. Nu-și dădeau seama că vizita lui Ben i-ar face mai mult bine unui bătrân bolnav decât un an întreg de uitat la televizor? Locurile astea erau, în general, o pacoste. Oamenii în vârstă trebuiau să vândă casele pentru care munciseră o viață ca să obțină o cameră cât un dulap într-unul din ele și tot nu era de-ajuns. Jack nu agrea prea mult persoanele care-i tot dădeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo gafă care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
toamnei, un leș de cal bătrân, cumpărat de la o stână de sus. „Domnii“ de la Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând ursul, ca să-l puște. Dar abătându-se asupra domniilor lor griji și năcazuri, precum și o mare pacoste asupra țării cu alegerile de deputați, domnii n-au mai venit și au trimes răspuns lui Culi că petrecerea lor se amână. Atuncea Culi, înțelegându-se cu badea Toma Orășanu și cu Traian Melinte de la Braniște, a împărțit leșul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întâmplă cu mine. Era cu ochii pe mine de câte ori mă duceam la vreo petrecere cu un tip. De-aia cred că m-am și încurcat cu unul cu vreo cincisprezece ani mai mare, însurat pe deasupra. Trebuia să scap de pacostea pe care ea voia s-o apăr cu sfințenie. Am fost crescută cu frica iadului, dar iadul e mai întâi în mine. Am mai cunoscut un bărbat care nu era bun de nimic, nici măcar în pat. Sunt rea, în clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]