16,784 matches
-
de Jos, din sudul de la granița cu Muntenia: Să-ți fie bine, coane mire, îi spuneau copiii satului, după ce-și culegeau monedele aruncate prin praful drumului, sau din găleata cu apă, pe care i-o puseseră miresei în cale... (pag. 63); cu un întreg film al ceremonialului nupțial: În fruntea alaiului, doi tineri, aleși dintre prieteni sau rubedenii, duceau lumânările mari, albe împodobite cu flori. După ei, venea mireasa condusă de-o parte și de alta de doi cavaleri de
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
o parte și de alta de doi cavaleri de onoare... (ibid.). În descrierea amănunțită a nunții, prozatorul este ispitit să recondiționeze clișeul nupțial rural apelând din nou la vocabularul de coloratură locală: „Fă, auzi tu, nu vrei să te joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
coloratură locală: „Fă, auzi tu, nu vrei să te joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești sugerat de scrisoarea lui Mitiță către cei de acasă, cu naivitățile stilului epistolar cazon: „Aflați despre mine că sunt sănătos, ceea ce sănătate vă
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
strategia răcanilor de a mai obține bani de la părinți: ...pot să vă spun că aș avea nevoie de bani. Mi-am pierdut cătarea de la armă, în timp ce făceam instrucție pe câmpul de la Ghencea și trebuie să dau cinci sute de lei” (pag. 72), deși nu-l poate păcăli pe tatăl, care făcuse și el armata și cunoștea probabil banalul truc al soldaților, stratagema perpetuată de leatul din oastea română: „Și-a pierdut cătarea, în țărna mamei lui. Crede că mă duce pe
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
crescută, aspră, înțepătoare, o-nfiora, iar trupul subjugat virilității soldatului o făcu să se-ncleșteze deodată, să geamă prelung, ca-ntr-o descătușare, care în sfârșit venise s-o ducă pe țărmurile de fericire cunoscute și tocmai de aceea râvnite (pag. 77). Personajul principal, soldatul Mitiță, se detașează insinuant, vizibil, perceptibil de ceilalți eroi ai cărții prin elementele de autobiografie ale scriitorului, deși există o încercare de... protecție involuntară, instinctivă și puțin stânjenitoare. Mitiță are ceva din C.V.-ul autorului și
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
ca o avalanșă prin ușa ușor deschisă a sălii de dușuri ocupate în cea mai mare parte de cei dinaintea lor. Tălpile goale se chirceau pe cimentul rece ca gheața, alunecând pe luciul făcut de săpunul câtorva generații de nespălați... (pag. 91). Gheorghe Andrei Neagu insistă stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori resemnată în mecanisme prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
după ce ofițerul privea satisfăcut ridicolul situației, când bărbați în toată puterea cuvântului se supuneau fără rațiune unor ordine pur și simplu absurde, se dădea comanda: „Continuați!” Zgomotul (de farfurii din aluminiu și linguri...) începea brusc, ca o avalanșă oprită vremelnic... (pag. 91-92). Pagini întregi, antologice, de stupizenii, automatisme și diabolice metode de disciplinare și de învățare a soldatului cu greutățile vieții militare fac deliciul scriitorului mobilizat întru apărarea patriei: „Dezechipaaaareeea! Iarăși bățul de chibrit aprins, iarăși centurile aruncate, iarăși graba de
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
deliciul scriitorului mobilizat întru apărarea patriei: „Dezechipaaaareeea! Iarăși bățul de chibrit aprins, iarăși centurile aruncate, iarăși graba de a se termina odată și odată coșmarul. Și se găseau suficiente motive să se poată repeta jocul, până când satisfacția caporalului era deplină” (pag. 93). Arta portretului la Gheorghe Andrei Neagu evită procedeul bătătorit al descrierii fizice sau al narării unor fapte, atitudini și comportamente iar nota definitorie fiind, cum spuneam mai sus, aluzia subtilă, ironia și vorba în doi peri, mușcătura perversă, ireverențioasă
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
și zgândăreala moldoveanului pus pe șagă: De când își cunoscuse femeia și de când se însoțise cu ea, o știa fără rod și-și mai risipe și sămânța și pe alte ogoare. Iar ea știa lucrul acesta și-l ierta în tăcere (pag. 100), cu referire la escapadele amoroase și în afara legilor scripturii propovăduite de sfinția sa, părintele Tache Teofănescu. Există în cartea lui Gheorghe Andrei Neagu și scurte secvențe, povești nostalgice cu iz de eroism și jertfe inutile, ale bătrânilor, care ajunseseră până la
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
întârziat, din perioada de tristă amintire gestionată de Al. Toma, pe un diapazon autorizat și cel puțin surprinzător al lui Nicolae Manolescu: credeam că reportajul literar a dispărut de la Geo Bogza, când iată-l apărut după un sfert de secol (pag. VII). În realitate, ca și în scenariul narativ al scriitorului, experiența muncii brutale de pe șantierul militar al „Transfăgărășanului” este năucitoare pentru Mitiță și camarazii săi, pe fondul Jocului de-a armata, cu valențe rococo de Operetă, în care bravii sergenți
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
de tot felul, în care poeta își răvășește gândurile, și sentimentele, și iubirile: „Pasărea de gheață învelită-n culori,/ rătăcită din roiul visului/ m-a ales să-i alin plecarea din clipă/ cu basmul focului sacru” („Moartea păsării de gheață”, pag. 7). Deoarece cartea doamnei dr. Ștefania Oproescu nu este structurată pe capitole tematice, demersul meu critic și de analiză ar putea fi... ușor dezordonat(!), asumându-mi riscul să semnalez idei și sentimente, rezultate dintr-o imaginație febrilă a poetei, din
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
liric al visului, de care aminteam mai sus, visul, ca o obsesie, dar și ca o condiție a adevărului, a unei certitudini, chiar una precară: „La trezire, niciunul nu și-a mai adus aminte visul/ destrămat în metastaza adevărului” („Vis”, pag. 8); în ciuda faptului că poeta - altfel o personalitate vie, optimistă și „cu picioarele pe pământ” - trăiește într-un univers halucinant, chiar când îl percepe printr-un halou de lumină, și de vis, și de... „voluptate a simțurilor”, chiar și... „după
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
vie, optimistă și „cu picioarele pe pământ” - trăiește într-un univers halucinant, chiar când îl percepe printr-un halou de lumină, și de vis, și de... „voluptate a simțurilor”, chiar și... „după care, nu va mai fi/ niciun cuvânt” („Nuntă”, pag. 11). Sau o poezie, erotică în plan spiritual, ca un pretext ideatic: „cu sângele meu sălbăticit/ .../ am otrăvit vârful săgeții, apoi/ te-am așteptat în leagănul munților/ unde veneai tu la vânătoarea/ cu morile de apă..” („Mori de apă”, pag
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
pag. 11). Sau o poezie, erotică în plan spiritual, ca un pretext ideatic: „cu sângele meu sălbăticit/ .../ am otrăvit vârful săgeții, apoi/ te-am așteptat în leagănul munților/ unde veneai tu la vânătoarea/ cu morile de apă..” („Mori de apă”, pag. 13), din care parcă doar gustul amar al.. non-dialogului este resimțit: „acolo am gustat împreună otrava/ împărțită în jumătăți egale;/ și de atunci rătăcim/ într-o risipă a chemărilor” (Ibidem), între nostalgie și patetic. Un semnal-apel erotic, cu pudoarea emoției
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
cu pudoarea emoției sincere, adolescentine, care, deși anxioasă și crispată, rămâne la nivelul unui strigăt disperat de iubire neîmplinită: „Cu gândul îți ademeneam vorbele,/ cu ochii îți ardeam zâmbetul,/ cu mersul îți chemam drumul,/ cu plânsul îți inundam calea” („Rătăciri”, pag. 14), ca să alunece spre speranță: „Locuiam ca un mac în lanul de grâu/ până au venit secerătorii/ și din verbul meu au făcut drog/ iar din inima ta, pâine” (Ibidem); ca-ntr-un carusel al iubirilor iluzorii: „doar timpul se
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
un mac în lanul de grâu/ până au venit secerătorii/ și din verbul meu au făcut drog/ iar din inima ta, pâine” (Ibidem); ca-ntr-un carusel al iubirilor iluzorii: „doar timpul se-ndoaie/ de dorul tău” („De când ai plecat”, pag. 17). Ca să încheie motivul erotic cu o patetică chemare, asemeni unui jurământ matrimonial, într-un catren melodic, cu accente de slujbă ritualică la actul căsătoriei, în care doar emoționantul DA rămâne pecetea convențională: „De n-aș fi cascadă,/ aș putea
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
unui jurământ matrimonial, într-un catren melodic, cu accente de slujbă ritualică la actul căsătoriei, în care doar emoționantul DA rămâne pecetea convențională: „De n-aș fi cascadă,/ aș putea fi cuib/ în care ți-aș adăposti/ toate visele” („Cuib”, pag. 19). Și-apoi, fără niciun semnal, o poezie a neastâmpărului căutărilor existențiale dintr-un fantastic angoasant și-un noian de întrebări fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
un noian de întrebări fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate/ și cu bucurii amestecate/ în toxinele spaimei”, totul eșuat într-o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
amintirile) (Ibidem). Pe ritualica unui sindrom al spaimei venită din necunoaștere, din imposibila explicație a inexplicabilului: „Cred că până în ultima clipă/ voi respira la subțioara fricii/ ca puiul sub cloșcă/ sau ca animalul care se retrage din fața pericolului” („Ultima clipă”, pag. 27), deși poeta, introvertită și cu o melancolie învăluitoare și sacră, încearcă să se liniștească în spațiul unui refugiu biblic („crede și nu cerceta”!): „Măcar ultima clipă de-ar fi/ anafura în stare să ospăteze/ halucinația eliberării” (Ibidem). O poezie
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
o ingenuitate aparent controlată de o... experiență, din care dilematic incertitudinea „face legea”: „La început, n-a fost cuvântul/ ci o durere oarbă/ rostogolindu-se de jur împrejur/ până s-a făcut sferă de întuneric/ pulsând sub învelișul tăcerii” („Facerea”, pag. 32). Pentru ca echilibrul, pacea și liniștea să vină tot dinspre copilărie, liman de început, „casa de acasă”, din universul mirific cu „Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul...”: „Pe locul unde au călcat/ tălpile tale de copil/ s-a
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
acasă”, din universul mirific cu „Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul...”: „Pe locul unde au călcat/ tălpile tale de copil/ s-a năpustit iarba/ să-ți înece urmele,/ brâuri de cătină/ îngrămădesc resturile casei/ în locul porților” („Satul părăsit”, pag. 33); în aceeași notă melancolică, ușor iluzorie, cu impresii dintr-un început de lume, caldă și patriarhală, ca în „Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Musorgski, un spațiu al verosimilului dintr-un „anotimp” vivaldian: „Aș vrea să dorm un somn
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
al verosimilului dintr-un „anotimp” vivaldian: „Aș vrea să dorm un somn până-n odihnă/ cum mi-a dormit primul plânset/ pe sânul mamei,/ când cuvântul era mireasmă lumească/ iar lumea era doar murmur și semne,/ fără hotare de legi” („Cuibul”, pag. 37). Ori o patetică lepădare de sine și de tot „începutul și sfârșitul” unui existențialism, revenind în conștiința poetei Ștefania Oproescu ca o magie a unor viziuni ritualice și a unor forme de demitizare, peste care nu mai există decât
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
forme de demitizare, peste care nu mai există decât necuprinsul unui reproș: „Mie cine-mi va mânca trupul,/ mie cine-mi va bea sângele/ să mă înalț în tiparul asemănării tale?/ Doamne,/ mie cine să-mi mângâie neființa? NIMENI?” („Nimeni”, pag. 48). Într-o ipostază firească până la banal, spaima venită dinspre atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta de necunoscut și de suferință,/ te-ai încolăcit ca o pisică,/ într-un tablou ce mi l-
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta de necunoscut și de suferință,/ te-ai încolăcit ca o pisică,/ într-un tablou ce mi l-ai vândut/ pe o promisiune halucinantă” („Ca o pisică, până...”, pag. 61); spaima, rezultată din nesiguranța, incertitudinea ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
vândut/ pe o promisiune halucinantă” („Ca o pisică, până...”, pag. 61); spaima, rezultată din nesiguranța, incertitudinea ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]