5,611 matches
-
să mă copleșească cu dragostea ei. Și, fiindcă marele ei atu nu era atât ceea ce ținea de partea afectivă, cât ceea ce ținea de partea cerebrală, iubirea noastră n-avea cum să fie, încă de când se înfiripase, un simplu foc de paie, adică o mare vâlvătaie, dar de scurtă durată și fără rost. Pentru că Relia nu avusese încă de la început acel ceva al iubirii adolescentine, pe care eu îl așteptam și de data aceasta, așa cum îl așteaptă copiii pe Moș Crăciun (orice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
învățat să mănânce și mere pădurețe. Faci și tu cum o făcut țiganul... Da’ ce-o făcut țiganul, Pâcule? O vrut să vadă dacă măgarul lui merge și fără de mâncare. Și tocmai când se lăuda că merge doar cu apă, paie și bătaie, i-o murit pocitania... Au râs, dar fără nici o poftă. Până una alta, nu uita, Pâcule: marți plecăm la târg, să mărităm boii și să ne încuscrim cu caii. Nu uită Pâcu așa o trebușoară. Chiar dacă o să-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul a ascultat porunca cu capul plecat, pentru că așa trebuia să stea în fața boierului, dar în mintea lui - fiindcă nu-l prea trăgea ața la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
afară și, cu o mutră plouată, dând din cap a neputință, rămâne în pragul ușii... „Da’ ce-i cu tine? Stai așa întunecat de parcă ți s-au înecat toate corăbiile?” „Apoi, stăpâne, afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a tras o dușcă zdravănă de vin. Când s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apuca să treacă măcar un ceas din ziua de mâine, Hliboceanu vine fără greș - a îngăimat în surdină Pavel Puicuță, în râsul celor din preajmă. Nu te lua pe gânduri, Pavele că tot în săptămâna asta se întoarce - a pus paie pe foc Ion Cotman cel tăcut... Costacheee! Costacheee! Ia fă-te-ncoa’! - a strigat Hliboceanu. După puțină vreme, s-a arătat Costache, cu o privire cam speriată: Da’ ce v-o apucat, dragilor, să porniți la drum pe o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din nou În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ostași din pluton care luaseră și ei parte la asaltul spre localitatea Lescovec, unde fratele meu a căzut eroic cu alți șapte ostași din pluton. / A fost înmormântat cu onorurile cuvenite în Cimitirul Eroilor Români din Zvol-Slatina-Slovacia. Am aprins un pai de lumânare pe mormântul său și un buchet de viorele și m-am întors cu lacrimi în ochi la unitate. / În plină tinerețe șia dat viața pentru patrie și orașul pe care l-a iubit”. La 15 martie 1945, potrivit lui
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
trombomodulina plasmatică (TM) factor von Willebrand (vWF) ca indicatori ai disfuncției endoteliale, β tromboglobulina plasmatică (βTG), factorul plachetar 4 (PF4), Selectina P solubilă (sPsel), glicoproteina V solubilă (sGpV) ca indicatori ai activării plachetare in vivo, activatorul inhibitor plasminogen tip 1 (PAI) și antigenii tisulari activatori ai plasmino-genului (EPA) ca și indicatori ai activității fibrinolitice dar și ca markeri ai funcției endoteliale. S-au mai dozat și receptorul endotelial solubil protein C (SEPCR) ca marker al hipercoagulării și fibrinogenul ca factor de
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92040_a_92535]
-
Îl sălta și Îl Împingea de la spate. Urcară astfel pînă Într-o sală cu bolta Înaltă, În pereții căreia se deschideau gurile Întunecate ale cîtorva galerii, de unde, pătrunzînd pe una dintre ele, ajunseră Într-un găvan ceva mai uscat, cu paie sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a se stinge. LÎngă foc ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
funie făcută laț, al cărei capăt Îl fixă de un pinten din peretele grotei, la oarecare Înălțime, În așa fel Încît, atunci cînd Pablo se depărta de perete, funia Îi trăgea picioarele În sus. Înainte de a pleca, adună cîteva din paiele de pe jos și le făcu grămadă, sfătuindu-l pe Pablo să-și Înjghebe din ele o saltea, ca să nu-l tragă umezeala. — Degeaba! se lamentă Pablo. N-am să pot face nimic cu mîinile legate. Măcar o să te străduiești, tot
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine determinată, dobîndise Între timp caractere difuze și un sens mai degrabă metafizic. Străbătu cele cîteva sate Întîlnite În cale cu o curiozitate de vilegiaturist de-a dreptul sincer. Casele vechi, cu geamuri mici și prispe Înguste, cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
păstra un moment de reculegere. Începu să simtă o strîngere de inimă la gîndul că era posibil ca totul să fi fost înăbușit din fașă, că ce se întîmplase de dimineață în timpul mitingului n-a fost decît un foc de paie. Pe dracu’! Ar fi cum nu se poate mai trist ca poporul ăsta să rateze și șansa asta, începu să se gîndească la zvonurile care circulaseră din gură în gură în ultimele zile. Intensitatea unui eveniment este dată întotdeauna de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie ca să nu Înghețe, apa curge amestecată cu particule de rugină, dar locuitorii s-au obișnuit cu ea. O mai fierb când au posibilitatea, o mai lasă să se limpezească, În fine, n-au Încotro și trebuie să o folosească. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul casei de vizavi Îmi stârnesc o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se umple de veverițe albe, care sar și aleargă peste tot, și scotocesc cu gheruțele printr-un morman de paie, se urcă pe masă, pe scaune, pe pat, intră pe sub pat, și, apoi, cu cozile lor stufoase, mătură dușumeaua. Tata și mama le aruncă una după alta În foc. Eu plâng și mă zvârcolesc de durere. Mama și tata mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care acopereau unul dintre obiectele înalte. Încet, încet ieși la iveală un piedestal rotativ pe care se afla ceva. Când luă și ultima bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
arătam eu. — E adevărat că unele scene erau pornografice? i-am spus netezindu-mi fusta. — Pornografice? Puțin probabil. Sigur că o scenă a fost filmată Într-o sală de sport improvizată. În acesta, un instructor scund și subțire ca un pai, cu barbișon și gulerul ridicat, sublinia importanța recăpătării potenței, timp În care un adolescent timid, Într-un trening mulat, cu ochii triști și niște mușchi cu care nu știa ce să facă, executa niște exerciții demonstrative adecvate. Acea scenă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tip de vreo douăzeci și ceva de ani, care, cu mișcările lejere ale atletului Înnăscut, mergea agale - de parcă ar fi fost proprietarul sau cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când În sala de lectură intră un alt vizitator. Descoperind cine e, m-am ascuns rapid după carte. Cu inima leșinată, cu cartea ridicată pe post de paravan, Încercam să mă prefac că nu era tipul cu părul blond ca paiul. Dar eforturile mele erau În zadar. Din fericire, nu mă observă când dispăru după tejgheaua bibliotecii. Cu toate acestea, ca să fiu totuși sigur, am mai stat așa câteva minute. Apoi m-am ridicat Încet ca un mim, și am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când l-a văzut pe Hauptstein ieșind din biroul lui Stegemann, Else nu s-a putut abține să n-o ia la Întrebări pe persoana care, evident, era responsabil pentru indispoziția fiului ei. Când l-a descris - „subțire ca un pai, cu barbișon, ținută militară“ - am Înlemnit pentru a doua oară curmându-mi pașii sau mai bine zis, curmând Înaintarea căruciorului, În mijlocul primei curți. Else Oloaga tocmai mi l-a descris pe vizitatorul de la biblioteca Fundației. Așadar, fusese chiar Hauptstein cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și am scos cheia falsă pe care o șutisem din valiza lui. Capitolul douăzeci și unu Spre groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În cele câteva secunde neglijente, În care a ținut ușa deschisă. — Se poate, i-am spus, zâmbind strâmb, prefăcându-mă că n-am observat nimic. De obicei la 202 stă. Dora Dar pot să revin și altă dată. Domnul Galben Pai mă inspectă. Când În sfârșit ridică privirea de la pantofii mei - presupun că nu știam nici pe ce picior să stau - Își Încrucișă brațele. — Ei, ce-o să fie, drăguță? — Poftim? m-am foit. Cred că mă poate ajuta și portarul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâmplat după aceea, mi-e silă să povestesc. Poate c-am scos stiletul lui Lakritz, poate c-am rupt-o la fugă pe scări. Tot ce știu e că dintr-o dată m-am trezit cu tipul cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a făcut Întuneric. Nici când m-am trezit nu eram prea conștient. Îmi amintesc doar de un vertij care nu părea de pe lumea aceasta. Imagini succedându-se, vorbe strigate, o durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece ani nu era greu de spus cine era. Părul era la fel, ochii inteligenți și constituția atletică, aceleași. Domnul cu Păr Blond ca paiul. Dora a născut În 1907. Dacă băiatul era un adolescent În 1919 la inaugurarea Fundației, când fusese făcută poza - având În vedere acneea și privirea Îndârjită - acum trebuie să fi avut cam douăzeci și ceva de ani. Așa mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au văzut decât un muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]