507 matches
-
de capul ei, nu era chiar atât de hâdă cum mi se păruse auzind-o vorbind. Avea o anume demnitate în care fusese jignită. "Ce te uiți? continuase el. Cere-i scuze! Ie! Scuze, dacă nu, cară-te!" "Ascultă, mă paiață, i-am șoptit, eu cu tine n-o să mai vorbesc. Numai a universitar nu arăți și de fapt nici nu ești, nici de învățător nu ești bun! Țăranii au bun-simț, nici țăran nu ești, dar satul are și el mahalaua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca aparținând perioadei Matilda. Adică? Adică, Marx spune că omenirea se desparte de trecutul ei râzând. Se referă la perioada de după revoluția proletară, când vechii idoli și mai ales vechii stăpâni devin obiectul de râs al maselor, înfățișați ca niște paiațe, în artă, filme, teatru, spectacole de circ și de estradă. A dispărut aura în care erau învăluiți, puterea, luxul, banul, și ne apar acum așa cum erau de fapt în realitate, adică ridiculi, mărginiți, caraghioși. Numai că marii artiști făcuseră acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca sigur. Și m-am liniștit, din clipa aceea acuzațiile care începuseră să ia în discursul vorbitorului proporții de crime de război au început să treacă pe undeva pe deasupra capului meu, iar tipul a început să mi se pară o paiață, o marionetă fără simțire și fără nimic de om în el. Da, o să fiu exmatriculată, n-o să pot termina facultatea, dar bine că am absolvit trei ani, o s-o termin eu cândva... Dacă o fi să fie! Încât nu tresării
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uleioase, unii cu scăunele de lemn, alții cu patul pliant, alții doar cu-o cărămidă. Mulțimea zăcea plantată în fața blocului, sediment lângă sediment. Jurai că se întâlnise Ramses (al III-lea, nu Ferdinand Sinidis) cu Tutankhamon și încă vreo zece-cinsprezece paiațe. Când apăreau listele cu întreținerea, aduse de doamna Matei, mumiile se înviorau. Încă pulsa viață acolo, exista energie, mișcare, curgeau niște artere. Doamna Matei ținea banii închiși într-o agendă, iar agenda în bufetul de pe hol. Mărunțișul era adunat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
popă din Ardeal e mai mult sentiment național românesc decât într-o sută de mii de Caradale și [în] craniul unui singur român încape de cinci ori pe atâția creieri pe cât s-ar constata cu cumpăna în titvele mutrelor de paiață ale patrioților. [3 septembrie 1881] ["DOUĂ MONOGRAFII... "] Două monografii s-au scris în timpul din urmă cari se ocupă în cea mai mare parte cu soarta populațiunilor noastre de la țară. Una, întitulată O pagină din istoria contimporană a României din punct
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
eului liric chinuit între sacrificiu și resemnare, „nevolnică ființă” în care s-a pierdut ceva semnificativ. Timpul „cireșelor amare” este un timp al pierderii, al bătrâneții, al apropierii de marea trecere: „Nu știu de-s dus/ Sau plâng doar o paiață/ Ceva s-a rupt în mine...”. În Psalmi (2003) V. continuă numărul psalmilor biblici cu 151 (Răspunde-mi, Doamne, dacă poți), încheind cu 200 (Apocalipsă). Sunt variațiuni pe temele anterioare, despre „bucuria de a fi plâns”, mărturisind acceptarea condiției umane
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Le-am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-am spus că am inimă și nu m-au crezut, ba chiar au râs. Li se fâlfâia lor de inima mea! Ipocritule, paiață de hârtie gofrată, prefăcutule, da, ești un prepe-făpă-cupu-tâpî! Un cotoi coțcar și cam bandit, târâie-curcubeu prin ciulamaua de ciuperci cleioase, borș de antinevralgice, chiflă de flegmă cleioasă, sfert de ceas prăjit în undelem rânced de rapiță, radieră docilă, depou de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
în atelier, ut pictura poesis, rudimentară transcendență prin artă, nemișcarea lor așteptată, varietatea lor premeditată, veteranul de război: trenuri cu muniții, treceau înaintea lor trenuri încărcate cu piatră, ele săreau în aer, dacă era minat traseul! numărul veteranului, alte propuneri? paiața? văduva? unde a plecat la oraș de capul lui, a întrebat de tine, unde e, că a zis că vinde bicicleta! mai dau ceva? ia! vietăți, pariem că vom ucide mai multe ca tine, timpule! sudori acre, cine a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din Bucureștiul celei de-a doua jumătăți a sec. al XIX-lea, ce Ținea oficial o lună, nu reprezenta doar spațiu comercial, ci era locul unde se legau prietenii; Moșii Înseamnă distracție - panorame (comèdii, capul vorbitor, copilul cu trei picioare, paiațe, maimuțe etc.), Întreceri (Încercarea puterii), tombole, teatru de păpuși („«Vasilache»”) - dar mai ales mâncare (turtă dulce, Înghețată de vanilie, fleici, mere, ciucalată, acadele, smochine, alune prăjite, fisticuri, „Țâri - sardele - lămâi - brânză - urdă - cașcaval - slănină” etc.) și băutură (bragă, bere, pelin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
precizat: Îți atrag atenția că orice neadevăr sau fals în depoziție se pedepsește conform legii. Dar eu nu mai auzeam ce spune. În minte mi-a apărut imaginea din Elogiul nebuniei al lui Erasmus de Rotterdam: patimile, viciile, personificate în paiațe de circ, își căutau un șef. Surorile întru fărădelegi se opriseră asupra prostiei, și ea, din condescendență, cedase cinstea nebuniei! Nebunia s-a urcat pe tronul imperial, în aplauzele tuturor, era singura care le sintetiza și le reprezenta cel mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iscălești? Nu! Și chiar dacă mi-ar fi cerut, aș fi refuzat. Pe Vamanu și pe încă unul nu i-au mai chemat. Ne-au scos apoi la dubă. La Gherla v-a cântat mierla!, ne ironizau ofițerii. Ce satisfăcuți erau: paiațele lui Erasmus. Iarăși la Jilava Aveam să aflăm că cei din grupul Țurcanu au fost executați și că strigaseră, prea târziu: „Să știe toată lumea că securitatea este vinovată de toată nenorocirea care a venit asupra tineretului român, prin reeducare”. Procesul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
puterea, să faci ce vrei cu ea, să o silești să facă orice ți-ar trece prin cap, s-o faci nenorocită sau fericită aproape în aceeași clipă și apoi să nu mai poți schimba nimic... Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupându- se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt și oricâtă arta aș depune.” Procesul emancipării personajului feminin în romanul românesc se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ar trece prin cap, s-o faci nenorocită sau fericită aproape în aceeași clipă și apoi să nu mai poți schimba nimic... Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupându- se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt și oricâtă arta aș depune.” Procesul emancipării personajului feminin în romanul românesc se realizează, iar „păpușa” va rupe firele cu ajutorul cărora a fost manipulată și va dori
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
angrenajele infernalei mașinării tocătoare de har și vieți tinere, și mai puțini ies învingători din înfruntarea cu "reptila de la fundul paharului" (Ion Mureșan)... Fericite sunt doar cazurile când în spatele paharului se află talentul și nu farsa, zeul poeziei și nu paiața. Mă gândesc că ar fi cât se poate de util dacă s-ar găsi cineva (să existe cineva și eu nu am știință?) să scrie o istorie a boemei, cartea marilor damnați ai paharului... În tinerețe am cochetat și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apele prevestirii Arca dies, frenetica arca dies plutind în crucea curenților înaintând sub pavilionul ultimei întâmplări până la capătul valurilor Până la ultima lor consecință NOUA DANEMARCĂ În noua Danemarcă nu e ca-n vechea Danemarcă aici e bine, e aproape sublim: paiața are brevet de paiață spărtura din zid a fost ridicată la rang de fereastră noul rege iese dimineața în piață cu o maimuță pe umăr ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai sublim? Ziarele au voie să scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
frenetica arca dies plutind în crucea curenților înaintând sub pavilionul ultimei întâmplări până la capătul valurilor Până la ultima lor consecință NOUA DANEMARCĂ În noua Danemarcă nu e ca-n vechea Danemarcă aici e bine, e aproape sublim: paiața are brevet de paiață spărtura din zid a fost ridicată la rang de fereastră noul rege iese dimineața în piață cu o maimuță pe umăr ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai sublim? Ziarele au voie să scrie despre ideea de putred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o ladă" (Oxidare). Falsitatea, absurdul sunt caracteristici ale spațiului postapocaliptic. Nu este, cum s-ar putea bănui, un univers aflat în pragul finalului de lume, ci creează, mai degrabă, senzația că distrugerea aceasta a trecut și spațiul descris e al paiațelor care au supraviețuit, personaje fantomatice care nu-și găsesc locul. Lumea se transformă într-un teatru, oamenii nu sunt decât măști fade, societatea este una a decăderii, iar ironia amară ia naștere tocmai din conștientizarea acestei inutilități ("Ridicoli Don Chișoți
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
semănau a manechini din vitrinele barbierilor”6). „Giovinii” sînt o altă generație de „juni corupți”, tineri excentrici, efeminați, provocatori. Aversiunea față de oricine ar semăna cu cei de mai sus e, adesea, de natură morală, nu estetică: tipii pudrați ca niște paiațe, eventual și cu buzele înroșite, nu pot fi decît frivoli, dubioși. O scenă din romanul Purgatoriul, de Corneliu Moldovanu, e caracteristică pentru acest fel de a gîndi: arhitectul Mircea Trestian simte un soi de repulsie față de doctorul și omul politic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puțin pentru cele avizate. Cine zicea că Tezele din iulie ale CC al PCR ne rupseseră definitiv cultural de Occident? La câtă glittereală intra în acea perioadă pe benzile rockerilor din toată lumea, mai că-mi vine a crede despre sărmana paiață engleză că era făcătura serviciilor noastre secrete! Se știe doar că nu găsiseră o mai bună cale de a-i combate pe capitaliștii cei putrezi decât lupta cu armele lor. Glumesc, și nu prea. În fond, nu contează cine a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Moulins") o mare diversitate a gesturilor specifice femeilor. În lucrarea ,,Cha-U-Kao, femeia-clovn" pictorul ne poartă în interiorul cabinei unei femei care, cu un gest stânjenit, își încheie costumul. Nelăsându-se dominat de convențiile sociale, pictorul ajunge în acest tablou să reprezinte ,,paiața", o femeie cu forme impunătoare care dansa în cabarete pariziene (vezi tablourile lui Lautrec 71). Futuriștii, pictori îndrăgostiți de viteză, energie, acțiune, zgomot, dinamism, au avut ambiția de a introduce în artă mișcarea. Umberto Boccioni, fondatorul și exponentul futurismului, considera
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Dar ce mătușă emancipată! Câte daruri ne fac mătușile... Pe la 10 ani, mi-am cunoscut două mătuși, actrițe la teatrul german. Prima vizită - o casă veche cu etaj, un balansoar cu șine late, scârțâind la cea mai mică atingere, două paiațe uriașe, tolănite în colțurile canapelei - mâini lungi atârnând spre podea, bărbia în piept, costume cu romburi colorate - catifea verde, o balustradă de lemn, un prânz cu vânat, armele... O fată mofturoasă privind în farfurie. Aș fi vrut să îmi ghicească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
colorate - catifea verde, o balustradă de lemn, un prânz cu vânat, armele... O fată mofturoasă privind în farfurie. Aș fi vrut să îmi ghicească dorința, iar la sfârșitul mesei, ca prin minune, să îmi dăruiască ori balansoarul, ori una dintre paiațe. Dar lucrurile care nu ni se dăruiesc sunt cele care ne rămân în suflet. E.B.: Actrițele! Fascinația de care erau înconjurate... Trăiam la Dolhasca, venisem în Iași la părinți, mă aflam în vizită la o actriță... de fapt era o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
discreție, își murdăreau trupurile cu must. Platon (Legile, 637 b) descrie o sărbătoare în cinstea lui Dionisos în care drojdia de vin era folosită în același scop. În localitatea Cournonterral, aproape de Montpellier, în Miercurea Cenușii, are loc renumita sărbătoare a Paiațelor, în cadrul căreia se organizează două grupuri, Paiațele și Albii (denumiți astfel deoarece poartă o costumație albă). Primii trebuie să-i prindă pe ceilalți și să îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Legile, 637 b) descrie o sărbătoare în cinstea lui Dionisos în care drojdia de vin era folosită în același scop. În localitatea Cournonterral, aproape de Montpellier, în Miercurea Cenușii, are loc renumita sărbătoare a Paiațelor, în cadrul căreia se organizează două grupuri, Paiațele și Albii (denumiți astfel deoarece poartă o costumație albă). Primii trebuie să-i prindă pe ceilalți și să îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica dinaintea carnavalului organizat în Duminica Floriilor, în
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
există album mai elegant decât Monsieur Hampelmann, cu pagini colorate, ilustrate spiritual de Leconte du Nouy, împodobite cu litere gotice negre și roșii. Cartea aceasta este puțin cunoscută, pentru că nu a fost pusă în vânzare. Este povestea emoționantă a unei paiațe care se distruge piesă cu piesă și nu-și găsește tihna și fericirea decât în paradisul paiațelor. O scriere fermecătoare oglindește în chip deosebit această maternitate înduioșată. Este o poveste feerică, un vis, despre bunătatea spiritelor care-i îngăduie unei
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]