483 matches
-
l-am considerat magistral ("Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți" (Autoportret cu palimpsest), i-am cercetat poetica dintr-un unghi diferit, pe care îl considerăm corect, fiind susținut parțial de alte încercări anterioare, de cercetare a operei sale. Premisa deconstrucției canonice pornește de la studiile Ioanei Em. Petrescu, care încearcă o atribuire a conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004, Cărți de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978; Coridoare de oglinzi, 1983; Autoportret cu palimpsest, 1985; Orașe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul in mulțimi, 2000; Cine sunt eu?, 2001, Cărți de proză: Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 nuvele fantastice; Ambele volume au apărut sub titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1980. Ileana Mălăncioiu, Linia vieții, Editura Cartea Românească, 1982. Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui, Editura Albatros, 1985. II. Volume de eseuri și de proză: a) Ana Blandiana: Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970. Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985. Ana Blandiana, Cine sunt eu, București, Editura Dacia, 2001. II. Studii și articole în periodice: Adam, Georgeta, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3 (2007). Alexandrescu, Sorin, Privind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al tezei: "Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți." (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) identifică, la modul vizionar, aceste două deconstrucții. Autoarea tezei consideră că deconstructivismul își află cel mai bine funcționalitatea la nivelul textelor care se opun ideologiei. Detectează, de asemenea, două etape poetice: una a metaforizării sau volumele deconstrucției și alta, a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
op. cit. 56Ibidem, p. 270-271. 57Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 58Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356. 59Luiza Bratu, op. cit., p. 47. 60Ibidem, p. 48-49. 61Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 62Ibidem, p. 49. 63Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. (Rezumat) 64"Momentul maturizării imediate se cristalizează la nivelul vulnerabilității ființei confruntată cu moartea tragică a tatălui, un moment de răscruce al asumării dureroase a condiției și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis". Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83rea Phoenix/accesat iunie 2011.. 173 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane, p. 506. 174 Ibidem, p. 506. 175 Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 176 ***, Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. M/N, Coordonator general: Eugen Simion. București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 289. 177Ibidem, p. 289. 178Ibidem, p. 291 179Ibidem, p. 289. 180 ***, Academia Română, Dicționarul general al literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aventuri metafizice (pe-)trecute într-un spațiu poetic plin de însemnele unei temporalități tiranice. Dialectica unei nostalgii mai vechi a autorului produce acum reprezentări articulate pe schema revelației obscure, de cele mai multe ori escatologice. E un fel de a spune că palimpsestul poetic reface, trudit, aceeași obsesie fecundă: geneza alterată, convertită uneori pe loc în apocalipsă. Referentul este, și aici, mai degrabă livresc decât biografic: textul prelucrează nu atât senzații proprii, cât resurse livrești dintre cele mai diverse, de la Noul și Vechiul Testament
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
literarului una dintre maladiile de care, orice ar face, Ovidiu Nimigean nu poate scăpa slăbesc în intensitate atunci când sunt alăturate textelor în care toți porii sensibilității sunt deschiși spre restaurarea unui eu poetic "vindecat de urticaria epife-nomenelor", sătul de "răzuit palimpsestul", măcinat exclusiv de dramele identitare dedublarea este, de altfel, tema de recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct eterogen („roman palimpsest“) care abolește componentele definitorii ale situației narative: instanțele și perspectivele narative, timpul diegetic, ordinea și modalitatea narării. „Lumea se dizolvăn limbaj și limbajul în lume ca întro bandă a lui Möbius.“ În esență, romanul postmodern demonstrează o mobilitate extremă la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
puternic subliniată între un text literar și arhitextul „pus la vedere“ ostentativ echivalează cu o trimitere la sursă pe care opera (sau autorul ei) o reclamă imperativ. În această situație, cititorul nu poate decât să se conformeze, apelând la grila palimpsestului. Citind, de pildă, poeziile lui Nichita Stănescu Odă în metru antic, Dialog cu Oda în metru antic sau Odă în niciun fel de metru, nu poți să nuți amintești Oda eminesciană, nu poți să nu înțelegi câte „feluri de morți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
București, 1995; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, București, 1993, Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică, București, 1994, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, introd. trad., București, 1996; Plutarh, Vieți paralele. Demetrios și Antoniu, pref. trad., București, 1994; Imre Toth, Palimpsest, București, 1995; Adriano Tilgher, Viața și nemurirea în viziunea greacă, București, 1995; François Bluche, De la Cezar la Churchill, București, 1995; Cartea lui Iov. Ecleziastul. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. Cântarea Cântărilor, București, 1995; Jacques Duquesne, Iisus, București, 1995 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
IV.2002). LITERATURĂ (varianta electronică a unor texte, în majoritate tipărite anterior): Agopian, Șt., Fric, Iași, Polirom, 2003. Antonesei, L., Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, LiterNet, 2004. Baiski, D., Luna și tramvaiul 5, Timișoara, Marineasa, 1999. Blandiana, A., Autoportret cu palimpsest, București, Eminescu, 1986. Blandiana, A., Calitatea de martor, București, Cartea Românească, 1970. Blandiana, A., Coridoare de oglinzi, LiterNet, 2003. Blandiana, A., Geniul de a fi, București - Chișinău, Litera, 2002. Bucurenci, D., RealK (fragmente), Iași, Polirom, 2004. Bufnilă, Ov., Câmpuri magnetice
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
amoris 160 Scenă primei apariții a Parizienei 164 Scenă primei întâlniri 164 Scenă de seducere 166 Scenă declarației de dragoste 170 Scenă așteptării 171 Scenă răpirii 171 Scenă căsătoriei 172 Scenă rupturii 173 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării 175 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadenta 176 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului 190 2.3.3. Modă că po(i)etică a creației 206 REZU MAȚ 219 RÉSUMÉ 220 ABSTRACT 221 Concluzii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
corespunde corelării între nivelul de suprafață al stereotipului și cel de adâncime, care îl codează. Primul capitol este structurat în jurul axei de "existența" a Parizienei, cel de-al doilea în jurul axei de "esență" a ei. • identificarea socio-culturală a Parizienei că "palimpsest", suprapunere, convergență și interpenetrare a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixneuviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Pariziana este o identitate sociogeografica care nu se articulează pornind în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de transmitere a mesajului decât cuvintele. Civilizația secolului al XIX-lea este, preponderent, a imaginii [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
feminine), reprezentare romanesca (reprezentare de tip mimetic în român și nuvelă) și reprezentare dramatică (felul teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Din perspectiva socio-culturală, Pariziana este identificată că palimpsest, suprapunere și convergență a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixneuviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, fiind o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
romanesque (représentation de type mimétique dans le român et la nouvelle), représentation dramatique (la façon théâtrale de la Parisienne d'être et de se manifester par des scénarios propres, jeux de rôles, scènes). De la perspective socioculturelle, la parisienne est identifiée comme palimpsest, superposition et convergence de plusieurs projections qui la définissent: homo modernus, homo gallicus, homo dixneuviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Contradictoire en tânt qu'identité moderne, la Parisienne est cohérente comme personnage littéraire, étant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
and the Good Will, în "Kant-Studien" 61/III, 1970. ZISSULESCU, Ștefan, C.Rădulescu-Motru "Lecții de logică", în "Gândirea" 4-5/1944. C. Lucrări și studii generale AFLOROAEI, Ștefan, Cum este posibilă filosofia în Estul Europei, Editura Polirom, Iași, 1997. ASLAM, Constantin, Palimpsestul identității românești, Editura Crater, București, 2000. ASLAM, Constantin, Problema ontologică în gândirea europeană. Modele conceptuale și interpretări semnificative, Editura Pelican, 2002. BAGDASAR, Nicolae, Istoria filosofiei românești, Editura Eminescu, București, 1988. BARUK, H., Le problème psychologique et métaphysique de la personnalité, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta întrucât reușește să pună în evidență tensiunea funciară în care subzistă memoria colectivă, a cărei fizionomie este configurată de înfruntarea forțelor revizioniste ale prezentului cu forța rezistivă a tradiției trecutului. Este metafora palimpsestului. O considerăm mai relevantă decât celelalte din mai multe motive. În primul rând, fiind o metaforă livrescă, se potrivește de minune cu orientarea analitică a acestei cărți, limitată la examinarea, în durată istorică lungă, a dimensiunii textuale a memoriei naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
orientarea analitică a acestei cărți, limitată la examinarea, în durată istorică lungă, a dimensiunii textuale a memoriei naționale românești. Apoi, spre deosebire de metaforele construcției și arhivei - a căror putere sugestivă rezidă tocmai în caracterul lor generic și în semantica lor generoasă - palimpsestul propune o metaforă cu o semantică mult mai precisă. Virtutea ei sugestivă derivă din capacitatea de a hibrida alte două reprezentări metaforice tributare imaginației livrești în care a fost depictată memoria colectivă. Este vorba despre metafora memoriei ca tabula rasa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune poate fi încapsulată expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc unor noi înscrieri, dar care mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale memoriei, plasticitatea limitată a trecutului amintit, dar și caracterul recalcitrant al trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai păstrează vizibile urmele vechiului text, simbolizează prefacerile incomplete ale memoriei, plasticitatea limitată a trecutului amintit, dar și caracterul recalcitrant al trecutului care, deși efasabil, se îndârjește să persiste chiar și în condiții politice ostile. Nu în ultimul rând, metafora palimpsestului transmite ideea multivocalității trecutului, a polyglossiei ireductibile a memoriei colective, în care, chiar dacă suprimate de memoria oficială, ecouri sporadice ale contra-memoriilor continuă să răzbată prin crăpăturile narativei dominante. În ciuda virtuților sale sugestive, metafora palimpsestului prezintă, inevitabil, și câteva dezavantaje. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ostile. Nu în ultimul rând, metafora palimpsestului transmite ideea multivocalității trecutului, a polyglossiei ireductibile a memoriei colective, în care, chiar dacă suprimate de memoria oficială, ecouri sporadice ale contra-memoriilor continuă să răzbată prin crăpăturile narativei dominante. În ciuda virtuților sale sugestive, metafora palimpsestului prezintă, inevitabil, și câteva dezavantaje. Aceste carențe analogice își au obârșia în însăși natura modelării metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate fi niciodată fără cusur. Aspirația perfecțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altor sectoare ale realității. Această apartenență ontică specifică este cea care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească nu se poate sustrage de la necesitatea inexceptabilă a acestei legități. Una dintre carențele analogice ce afectează imaginea palimpsestului ca metaforă a memoriei istorice derivă din faptul că palimpsestul este asociat cu manuscrisul, fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la începutul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]