1,794 matches
-
la ce lucrați, la cine lucrați, pe cine lucrați, dacă lucrați... Numai cine nu are conștință e în stare să o cumpere pe a altuia. • Păcat că weekend-ul e numai la sfârșit de săptămână. • Bârfa trebuie întărită cu dovezi palpabile (Andrei Bacalu). • Doamne, paneta noastră nu-i în mâini bune ! • Cine nu-i iubește pe proști are foarte mulți dușmani. • La egală distanță între polul nord și polul sud se află Interpolul. • Situație: te urâște pentru că te admiră. • Vinovate nu
ZICERI (233/234) – CUIB DE VULTUR & UN LOC CIUDAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383328_a_384657]
-
Neputința de a lupta cu propriile slăbiciuni și dorințe nelimitate materiale până la epuizare e caracteristică multora, tendința de a ceda instinctelor mai puternice venind adesea din direcția negativă, primând și biruind într-un final bruma chemării înălțării spirituale, simplul lucru palpabil posedând transparența conștiinței, aflată în stare de inerție semipermanentă. Materia fără spirit, în pofida neînsuflețirii, reușește să ancoreze minți în mrejele-i, formând în numeroase cazuri caractere, după tipare care se pliază pe aviditate, dependență continuă, nesatisfacere prin limitarea la echilibru
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
politică...” Mie nu mi-a plăcut niciodată acest cuvânt. Eu am apreciat o derivație, virtuozitate, pe care, cum este și cazul, am aplicat-o virtuoșilor din lumea artelor, a interpreților instrumentiști, unde măsura aplicării este dată de măiestria lor evidentă, palpabilă. Că se folosește, de multe ori necontrolat, este o altă treabă, ceva ca și cu ,,maestre”, acordat prea ușor, uneori chiar la sugestia voalată a ,,maeștrilor” în cauză. Când virtutea vizează latura morală a individului și este însușită de un
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
pe filele vieții un slalom printre piedici și situații imprevizibile o întrebare fără răspuns un răspuns fără întrebări o linie trasată pe harta lumii o poveste trecută în istorie istorie necrisă, neterminată, modificată nimic sigur, real sau ireal, iluzoriu sau palpabil concret sau abstract ... un contract în alb .. un fir de ață ... de nisip ... sau nimic ... Citește mai mult ... la pas cu viața, la braț cu destinul privești în urmă și nu distingi nimicprivești înainte la drumuri nesfârșitete oprești nehotărât ... încotro
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
propriu-zis cu Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Irineu Popa - Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din municipiul Craiova, vom remarca și sublinia faptul că astăzi, a vorbi despre rugăciune, într-o lume în care avem atât de multe alte preocupări mult mai „palpabile și mai rentabile”, constituie, de cele mai multe ori, un „nonsens” datorită gândirii noastre foarte pragmatice în urma căreia așteptăm, în cel mai scurt timp, lucruri și rezultate foarte „concrete” și foarte „eficiente”!... Pentru foarte mulți dintre noi cei așa ziși credincioși a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
minute, scuzându-se. Îmi oferă câteva, foarte sumare, detalii. „Deși iute ca spârnelul, Corneliu Leu este unul dintre cei mai blajini oameni pe care i-am cunoscut. Bunătatea, generozitatea, lumina spiritului său pluteau în aer, în jurul său, ca o aură palpabilă -, aidoma aburului proaspăt, din azima fierbinte, abia scoasă din țest, ruptă în două...” - se destăinuie, precipitat, marea actriță, de parcă i-ar fi fost frică să nu-și piardă rapid galbenii vorbelor, pe drumeagul răzleț al exprimării. ,,Aura sufletului său avea
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
din anul celui de al doilea război balcanic, a preocupărilor societății române din epocă decât prin îmbinarea datelor de istorie pură redate de numeroși istorici și memorialiști - unii dintre ei cu statut de voluntar în campania din 1913 -, cu mărturiile palpabile de memorialistică aflate în colecțiile muzeului, dar și cu gândurile oamenilor acelei generații, care au prins grai prin numeroase creații epice. În acest fel, s-a conturat volumul de poeme Din lirica războiului balcanic, fiind și prima lucrare apărută sub
CETATEA LUI BUCUR – Nr. 57, Noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/92899_a_94191]
-
linie poetică se înscriu și reveriile Poetului Mărturisitor (Adrian Botez) - “doar către Tine - Duhu-mi se-umilește/și cântec neaflat silabisește“), precum și frumoasa descriere a culorilor pastelate ale orașului sfânt, Ierusalim. Scriitorul Dan Lupescu ne atrage apoi din nou în lumea palpabilului, prin reportajul bine documentat despre inaugurarea modernului pod peste Dunăre între Calafat și Vidin, pod botezat cu ambițiosul nume “Noua Europă”. Istorie milenară de la Apolodor încoace, picurată pe alocuri cu savuroase nestemate stilistice umoristice, articolul se citește alert și descrie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
întâi, derivata a doua - o matematică artistică de ordin superior posedând curbe asimptotice între profundul uman și divin. Cordul redevine inimă - centru al individului și al universului văzut prin ochii individului, obiect de studiu: artistic și real, anatomic și emoțional, palpabil și poetic. Cordul fixat și inima vie, dincolo de orice simbol, devin fațete ale unui obiect de neprețuit. Impactul vizual și rezonanțele interioare îndeamnă medicul și artistul către poezia completă, prin care renasc și se reunesc ritmurile cardiace cu prosodia pe
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
sunt om rău. Se zice că Valva are o problemă cu oamenii răi. Se zice că-i femeie și că-i ia pe hoții de aur. Dar spiritul rău al aurului nu e întruchipat în carne și oase, nu e palpabil, e ceva ca un destin rău. Ceva care simbolizează defectele omului: lăcomie, egoism, inconștientă. V-ați pierdut mulți prieteni de când a început zbuciumul la Roșia? Nu cred că mi-am pierdut niciun prieten adevărat. Dar am câștigat mulți. La ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
în cercuri semiînchise, deschise mereu cu o treaptă mai sus. Absența motivată a Liei de la petrecerea studenților făcuse o legătură între idealitate și obiectivitate (Dumnezeu se aplecase spre creatură lui și o chemase). Absența tot atât de motivată a Liei din realitatea palpabila (altă petrecere) creează tangenta obiectivității cu idealitatea (Lia merge definitiv în Împărăția lui Dumnezeu). În idealism (trasat, la începutul cărții, în spațiu închis) este, acum, la sfârșit, Ziua Porților Deschise. Spre Supremă Realitate. O sărbătoare „organizată” pe o spira superioară
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
mitologic în prozodia, în aparență simplă, atenta construire a versificației, toate acestea fac din lirica lui Cornel Boteanu, un act creator sinergic-inovativ, dar discret în egală măsură, în literatura română a prezentului. Microdioramele ce fac legătura între real și imaginar, palpabil și transcendent, liniaritate și spectralitate, se succed în alternanțe perceptive ce facilitează reconstruirea mesajului per ansamblu. Dacă în aparițiile editoriale anterioare ale lui Cornel Boteanu predomina atmosfera calmă a introversiunii-reflexive, a meditației, arhitectura poetică realizându-se ca într-un veritabil
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
aflat cu adevărat în inima Parisului. Cu toate acestea, micuțul aparat ale cărui motoare zumzăiau ca niște viespi furioase și care zburase atât de jos încât putuseră să vadă că pilotul avea o barbă deasă, căruntă, devenise dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în picioare și porni în direcția opusă locului unde-și aruncase chiloții. Niciodată n-a știut de ce a făcut-o, dar probabil fusese un impuls instinctiv de a se îndepărta cât mai repede de o dovadă atât de fizică și palpabilă a lașității sale necontrolate. În realitate... ce mai conta? Nu căuta decât un loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice loc era bun pentru asta. Înainta ca un robot, fără să se gândească la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prostituatele și clienții caselor de toleranță, cine pe cine tolerează, și cum se stabilește intervalul de variație admis Între două fenomene adverse, chemate să conviețuiască pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, Într-un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Lee și, în caz că așa era, dacă o vizitasem la prima oră a dimineții în care a murit. Nu puteam să-mi dau seama dacă această informație în plus a neliniștit-o. A ascultat în liniște, cu o concentrare aproape palpabilă; faptul că aș fi putut să ghicesc că fusese cineva în apartamenul lui Lee în dimineața aceea nu părea să o deranjeze mai mult decât restul lucrurilor pe care i le spusesem. După ce am terminat, a tras adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Intrând pe neașteptate în mijlocul unui grup de vânzători de ziare am aruncat câteva priviri scurte peste umăr. Era un bărbat, surpriză, surpriză, de aproape treizeci de ani, purtând o haină de stofă; rămăsese nemișcat în mijlocul trotuarului, cuprins de o confuzie palpabilă. Câtă stângăcie! Dacă aș fi crezut că tipul este doar genul de maniac trist care se excită urmărind femei necunoscute la cumpărături, m-aș fi întors brusc către el să-i trag o sperietură zdravănă. Dar speram să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
intrare și continuase să-l pândească dinăuntru. Pentru numele lui Dumnezeu, ce se întâmplase acolo? Ce urma să-i povestească lui Mihailovici? Practic, nu văzuse nimic. În afară de fumul acela negru ca smoala, nu putea spune că fusese vorba de ceva palpabil. Fum? Nici măcar atât nu putea afirma cu mâna pe inimă. Nu simțise vreun miros, nici în peșteră și nici afară. Și atunci, despre ce era vorba? Oare asta încerca Calistrat să le spună? Acesta era motivul pentru care bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
titluri de boierie: căpitan, agă, postelnic. Până la jumătatea secolului al XIXlea, cu toate încercările de organizare și funcționare, într-un cadru organizat al învățământului, școala la românii din Moldova și din țara Românească era mai mult un deziderat decât o realitate palpabilă. Un moment important în dezvoltarea învățământului românescă a fost organizarea primelor școli, la București, de către Gh. Lazăr (1813) și la Iași, în 1818, de către Gh. Asachi, de pregătire a inginerilor hotarnici, în care predarea disciplinelor de învățământ se făcea în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
forțe ostile, de spirite și demoni, avea credința adâncă înrădăcinată că prin dans, prin mișcările corpului, îmbunează spiritele, situându-se în acord și în armonie cu lumea înconjurătoare. Vracii, șamanii, preoții diverselor divinități, pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat unor substanțe halucinogene din plante, pentru a face din nou un echilibru între om și forțele nevăzute care-l înconjoară. și vechea societate dacică și societatea românească medievală, au trăit și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
probabil straniu, și anume că atunci când totul s-a sfârșit, te simți extraordinar de pur. Te simți ca un spirit eliberat de trup, imaterial; și ți se pare că ești în stare să atingi frumusețea de parcă ar fi un lucru palpabil; și simți, un fel de comuniune intimă cu adierea vântului, cu copacii care înfrunzesc, cu irizațiile apelor râului. Te simți ca un Dumnezeu. Îmi poți explica acest fenomen? Și-a ținut ochii ațintiți asupra mea până când am terminat de vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să capete materialitate, așa că deveni o prezență aproape palpabilă. Eram uluit. — Dirk, adu-l aici pe Strickland. Am să fac tot ce am să pot pentru el. — Scumpa mea! zâmbi el. Vru s-o ia în brațe, dar ea îl evită. — Dirk, lasă scenele de afecțiune de față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
duioșie și frumusețe, pentru că lumii îi place să fie mințită duios și cald, glasul lui era ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile zburdalnice și de ochii alunecoși, CD-urile cu interpretările lui erau palpabile, puneai mâna pe ele și existau, Maestrul însuși, pe scena Teatrului de la Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, exista, le dădea siguranță oamenilor, muzica e acolo!, își spuneau, credeau în el. Pentru mulțime, îi spunea Loredana, vocea ta este precum Graalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]