13,486 matches
-
acompaniată de atâtea promisiuni criminale. Presa cotidiană a fost, din nou, la pământ, desfășurând larg praporii isteriei naționale. N-a scăpat acestei boli rușinoase nici măcar cotidianul condus de unul dintre puținii editorialiști lucizi din țară, Cornel Nistorescu. Iar �Adevărul", prin pana lui Adrian Macarie, a transmis din Budapesta un reportaj jenant: văzând într-o banală întâlnire fotbalistică evenimentul decisiv pentru destinul națiunii, dl. Macarie a indus ideea că viața suporterilor români e în pericol și că ungurii skin-heads abia așteaptă să
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
Orașul are cel mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui viață trăită ca o sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el își ridică zidurile pustii, unghii lăcuite lucesc, penele plutesc în văzduhul ondulat. Aici, în adâncurile funerare, cresc imortele trimise prin telegraf. În subteranele de sub albia râului, lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
propriul destin literar, ajungînd să se lamenteze că are și inamici declarați precum Robert Greene, oricînd dispus să-l denigreze fără alt motiv decît invidia mai puțin înzestraților, ca de pildă: "se află acolo un parvenit, o cioară împodobită cu penele noastre, care cu inima sa de tigru ascunsă în pielea unui actor, își închipuie că poate, asemeni celor mai buni dintre voi, înjgheba bombastic versuri albe...". În fruntea listei de combatanți pentru libertate și adevăr se înscrie Hamlet, al cărui
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
noului canon cultural. E. Lovinescu, în speță, modifică discursul critic autohton, grație istoricizării valorilor estetice, a încercărilor de epistemologie culturală (analiza fenomenului estetic în conexiune cu ceilalți vectori spirituali ai momentului), a deconstrucției istoriei în istorism (reîntoarcerea la trecut, sub pana tradiționaliștilor, n-ar putea produce decît un mimetism sterp): "Echilibrînd raportul dintre tradiție și experiment, în sensul că recuperarea spiritului originar este imposibilă, generațiile ulterioare realizînd totdeauna cel mult o rescriere (antichitatea era doar o proiecție a contemporanilor, după cum Renașterea
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
legate de eventuala grațiere a ortacului sugera că pentru cotrocean soluția actuală n-ar fi dintre cele mai rele. Cum "toleranța" e la Ion Iliescu o formulă de existență, iată că prezidentul a ignorat instinctul propriu de conservare, înmuindu-și pana în cerneală pentru a-și pune în libertate complicele! Nu trebuie să-i spun eu ce greșeală imensă face. în condițiile în care Miron Cozma a devenit omul lui Vadim (în sfârșit, ceva coerent pe lumea asta!) e ușor de
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
voia carieră în administrație, visa și la o cultură generală serioasă și cu aceeași seriozitate urmărea să se bucure de abandonul femeilor pe care le dorea cu insistență. Pomenește el în Jurnal și despre anumite încercări de a-și ascuți pana, ca scriitor, dar asta mai mult ca pretext pentru a lua ochii în societate. Cum se spune azi, altele erau prioritățile lui, nu gîndul de a deveni scriitor. I-ar fi plăcut să fie și autor pentru a-și rotunji
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
și Ion Vinea. Înainte de a se desțăra, poetul îi lasă lui Ion Vinea un caiet cu versuri, firește românești (unele, dintre ele, apărînd apoi în diferite reviste) și care apar, în 1934, compact, datorită strădaniei mereu prompte a lui Sașa Pană, sub titlul exact Primele poeme. Autorul a avut grijă să-i comunice editorului să rețină din acel caiet adolescentin numai poeziile datate după 1912, pe care le socotea un adevărat început și o efectivă pregătire a activității sale de la Dada
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
plasticii moderniste practicată de amicii săi Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Maxy, adică militînd pentru o "picto-poezie" constructivistă și integralistă. A continuat să scrie și poezie cu o prozodie tradițională, ceea ce i-a atras din partea revistei lui Sașa Pană, unu, aspre reproșuri, considerat fiind un trădător. Poetul, care voia să și devină membru al S.S.R., a răspuns prin poemele Petre Schlemihl și Patmos. A publicat, din 1933, poeme în franțuzește la edituri prestigioase, traducîndu-și poeme apărute mai înainte în
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
atunci și ceea ce m-a condus spre acest subiect a fost curiozitatea. Am început o cercetare, în acel moment nu se știa și nu se publicase prea mare lucru, or, această cercetare m-a trimis spre Biblioteca Academiei, spre Sașa Pană, care avea o colecție extrem de importantă de reviste, de documente avangardiste, și, încet, încet, am pătruns în intimitatea acestei mișcări. Am ajuns, astfel, să scriu Avangardismul poetic românesc, publicat în 1969, care este mai degrabă o carte de eseuri, și
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
fronda, vin, prin urmare, din două surse, cea originară fiind inspiratoarea și a unei rezerve față de transcendent, care, chiar dacă contactat pe o filieră culturală, nu scapă de o tratare fantezist-grotescă. Deși conține datele unei posibile evlavii, psalmul se transformă, sub pana poetului în discuție, într-un antipsalm, în sensul demiurgiei concurate de artă și nu fără o abundență de imagini ale unei solemnități dezumflate prin drăcovenii plastice: "poziția mea de om amărît: dumnezeu nu poate fi cunoscut decît de dumnezeu. căpătasem
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
și ar spune: Mihai, tu te duci acolo și faci poezie și, pe urmă, gata cu tine, și te întorci înapoi. Dar ăia de la unu nu mă interesau. Nu v-ați apropiat de revistele avangardiste... Deloc, deloc. Și trecea Sașa Pană pe lîngă mine și strigam: Să nu-mi spui că te cheamă Sașa Pană! Și era un caraghios, săracul, Dumnezeu să-l ierte! Și totuși erați inclus în mișcarea de avangardă. Eu nu cunoșteam mișcarea asta și mișcarea era foarte
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
gata cu tine, și te întorci înapoi. Dar ăia de la unu nu mă interesau. Nu v-ați apropiat de revistele avangardiste... Deloc, deloc. Și trecea Sașa Pană pe lîngă mine și strigam: Să nu-mi spui că te cheamă Sașa Pană! Și era un caraghios, săracul, Dumnezeu să-l ierte! Și totuși erați inclus în mișcarea de avangardă. Eu nu cunoșteam mișcarea asta și mișcarea era foarte pretențioasă. Adică acolo se găsea punctul la care ajunsese poezia. Poezia cuprinzînd și proza
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
cu alte cuvinte, un eveniment editorial. După un preambul care reia articolul de sinteză apărut în 1990, urmează concise studii monografice despre cei mai importanți scriitori ai avangardei. Sînt trecuți în revistă, în afară de cei trei amintiți anterior, B. Fundoianu, Sașa Pană, D. Trost, Paul Păun, F. Brunea Fox, Dan Faur, H. Bonciu, Sesto Pals. Nu se fac dezvăluiri senzaționale și nici reinterpretări spectaculoase, tonul este cel moderat din volumele sale de istorie literară, dar fără derapajele ideologice din Literatura română între
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
cînd am parcurs absolut tot ce a scris autorul pe care-l comentăm, ni-e teamă că și în ce-l privește s-ar cuveni a-i aștepta ultima filă scrisă înaintea decesului pînă a îndrăzni să-l abordăm cu pana critică. Să ne ierte dl Alexandru George, dar nu e aci o nouă obstrucționare a criticii? Aburul de senzațional ("misterul', cum obișnuiește să spună dl Alexandru George, cînd e și cînd nu e cazul) se mai risipește în clipa în
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
al secolului XIX și într-o a doua în deceniul ultim. Am comentat-o pe scurt într-unul din editorialele mele, socotind-o cea dintîi, îndeosebi importantă, în ediția din urmă, pentru capitolul Eminescu, cel care va stîrni pe nedrept pana polemică a lui G. Călinescu după multe decenii. Enea Hodoș vorbește de manuale. Mă întreb care vor fi fost acelea. Al său este, trebuie să spun, absolut remarcabil. în 250 de pagini, tratează toată literatura importantă de la începuturi la cea
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
propriu-zis. De la dialogul pe bază de bulan al lui Vadim ("niște gunoaie ale intelectualității românești racolate de UDMR") la previzibil obtuza declarație a unui fruntaș pedist ("o asemenea idee este absurdă" - de ce-o fi absurdă, doar mintea de categoria pană a autorului știe!) până la ambiguitățile și lipsa de profesionalism a altor așa-ziși lideri de opinie democrați, textul ardelenilor a căzut ca o mană cerească în monocolorul peisaj politic românesc. în realitate, el nu e decât varianta în oglindă a
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
i se pare că ritmul expedierilor nu e destul de alert își mustră furnizorul: ,,ce faci cât e ziulica de mare, stai în fundul magazinului și citești? De ce nu încerci să vinzi o carte cuiva?" Când se teme că va rămâne în pană de lecturi, îl somează de-a dreptul: ,,ascultă-mă bine Frankie: iarna o să fie lungă și rece și eu fac bay-sitting seara, deci AM NEVOIE SĂ AM CE CITI. DECI NU STA PE FUND FĂRĂ SĂ FACI NIMIC. MIȘCĂ-TE
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
spiritul profesiei sale "oficiale", aceea de profesor de istorie, formule poetice și mai prăfuite), Rogulski se mulțumește să-și numească "eleva": "porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de a "gunguri", ca și pe aceea de a se "umfla în pene". Cuvintele, limbajul articulat nu par a i se potrivi acestei creaturi cu desăvîrșire dulci și inofensive. Dacă femeia e o individualitate care, fără efortul bărbatului de a o pune în lumină, ar putea rămîne neobservată, bărbatul este centrul lumii și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Și anume, faptul că există un "stil" Tony Judt și o marcă permanent combativă a personalității sale. Se vede treaba că partea indignată a "boborului" care-a pus mîna pe condei a citit pentru prima oară un rînd ieșit de sub pana profesorului de la New York University. Poate că vocile lor ar fi fost mai puțin sugrumate de furie dacă ar fi fost familiarizate cu concepția mai largă a lui Tony Judt, un binecunoscut "eurosceptic", care a scris pagini extraordinar de dure și
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
Numai că, iarăși foarte curînd, am încercat o încă mai mare decepție: libertatea recucerită, reintegrarea unei întregi literaturi (cea de sertar, tot ce se scrisese în exil sau rămăsese în țară necomentat din motive politice) nu a mobilizat pe măsură penele critice, în aparență așa de numeroase. Marea și grava operație a revizuirilor, cuprinzînd în ceasul de față un spațiu enorm, pretinzînd practic vorbind rescrierea întregii istorii a perioadei de la 1938 încoace, abia este începută pe ici pe colo." Pe de
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
decorul propriu-zis țesut pe pereți, ai căror generatori sîntem noi. Există vreun leac pentru boala din noi, pentru frustrările, neputințele, disperările pe care le purtăm, pentru angoasele și accesele de paranoia din fiecare? Nona Ciobanu - regizor, Harry Tavitian - jazz-man, Liliana Pană - actriță, Laurenția Barbu - dansator și coregraf, Ana Olteanu - scenograf încearcă să formuleze un răspuns, posibil, la frămîntările expuse în monologul lui Zografi: teatrul-muzica-dansul-artele vizuale se străduiesc, pe cont propriu și împreună, să vindece, ludic și orfic, halucinațiile și suferințele din
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
noastră "de tranziție", îl bruschează pe scriitor, îl împinge frecvent și mai la margine decît își permiseseră autoritățile epocii de pînă la 1989, îl închid în ghetoul lipsei de interes, al disprețului, al sărăciei. Nu cred că n-avea dreptate pana pamfletară a lui Léon Bloy, caracterizînd sărăcia drept "o impietate, un blestem atroce a cărui oroare nu e posibil s-o exprimi și care face să dea înapoi deodată stelele și dicționarul"! Mă întreb - și-mi întreb confrații: lăsînd la
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
de cele mai multe ori, dezafectate). Trăim înconjurați de morții noștri. Ne ducem viața în peșteri, în case de țară, în hoteluri oarecare și chiar în orașe - sugerate uneori, nicicînd descrise. Călătorim pe jos, cu trenul, cu autobuzul (care e, frecvent, în pană), cu o barcă sau cu trenul (înțesat, sordid). Dăm tîrcoale pînă aproape de bîrlogul ursului și vedem - sau ni se pare că vedem - animale - fabulos-gigantice. Mergem pe poteci întunecoase și pustii. Auzim apeluri disperate (la iubire), în singurătatea nopții. Sînt cuvinte
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote, agitații zadarnice și conduc spectacolul spre un registru minor. Nu mai vorbesc de lipsa practic de soluție regizorală, și scenografică, de care suferă realizarea și nici de greșelile stupide care sînt presărate: este pană de curent, se vorbește despre asta, se întrerupe și super-serialul australian - al cărui titlu îl poartă și piesa - se produc drame de aici, crime, morți subite și toate astea inundate de lumină pe scenă; începutul lung - cu du-te-vino-ul directoarei teatrului
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]