494 matches
-
analiză mai temeinică a situației dumneavoastră financiare. Asistenta mea, Erica Parnell, va fi încântată să ne fixeze o întâlnire în acest sens. Cu stimă, Derek Smeath Manager ENDWICH - PENTRU CĂ NOUĂ NE PASĂ Unu OK, nu intra în panică. Nu te panică. Trebuie pur și simplu să încerc să mă organizez, să rămân calmă și să mă hotărăsc ce anume trebuie să‑mi iau cu mine. Și, pe urmă, toate astea trebuie să încapă cât mai bine în geamantan. La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceva nu e tocmai în regulă. — Pachetul cu toate hainele mele! Cel despre care n‑ați pomenit nimic. Cel... Mă opresc brusc, în clipa în care îi zăresc fața. Habar n‑are despre ce vorbesc, așa‑i? OK. Nu te panica. Altcineva o să știe unde e. — Trebuia să mă aștepte un pachet, îi explic. Cam atât de mare... Ar fi trebuit să ajungă de dimineață. Recepționerul dă vehement din cap. Îmi pare rău, domnișoară Bloowood. Nu aveți nici un pachet. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceva de genul - șansele mele de a obține o slujbă aici s‑ar dovedi complet nule. Îmi petrec toată dimineața în cameră, încercând să citesc Wall Street Journal și uitându‑mă la CNN - dar asta nu face decât să mă panicheze și mai tare. Pe bune, prezentatorii ăștia de la televiziunea americană sunt atât de puși la patru ace și de... imaculați. Nu dau nici o bâlbă, nu fac nici o glumă și știu absolut totul. De exemplu, cine e ministrul comerțului din Iraq
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sfâșiată - știind că nu am cum să mă duc și să‑i umblu prin lucruri, dar incapabilă să plec pur și simplu -, când, brusc, înțepenesc. Clanța de la biroul lui începe să se miște. Of, drace. Drace! E cineva înăuntru! Iese! Panicată la maximum, mă las jos să nu mă vadă, în spatele scaunului lui Mel. În momentul în care mă strâng ca o mingiuță, simt un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vine să creadă. Vrea să-i sară de gât: de data asta, ca s-o pupe. Esmé îl oprește cu un gest ferm: Nu te grăbi să-mi mulțumești. Trebuie să rezolvăm mai întâi o mică problemă. — Ce problemă? se panichează Lionel. — Problema banilor. Ai câștigat o căldare de bani de pe urma prezicerii mele. Corect ar fi să-i împărțim. — Jumi-juma e bine? Exact la asta m-am gândit și eu. Întotdeauna mi-a plăcut să fac afaceri cu morții vii. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un recuziter de geniu. Cică, aflați În turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În gară, În halat, calm, și a dat jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-n scenă dacă nu văd În colțul ei, persoana destinată să acopere amneziile interpreților. Și iarăși se știe că atunci cînd sufleurul uită textul pe undeva, ori acesta dispare, intră-n scenă cu un alt text, doar spre a nu panica histrionii. Eram, de mult, pe cînd se filma serialul tv Mușatinii, În platou. Unul dintre actori, azi dispărut, venise la Înregistrare cam...obosit. Și tocmai În ziua aia urma să se Înregistreze monologul său! Sufleur - unul dintre cei mai buni
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii sau alte cosmeticale. Insul se grăbi și-i șopti: „ Dom Păsculescu, am delegație, ordin de deplasare, instrucțiuni scrise, punct cu punct. O mapă întreagă de documentație. Nu vă panicați. Totue la vedere. Ștampila mi-o puneți mai pe seară, la plecare. Oricum, nu cer diurnă. Și cazarea o am asigurată. Dar fiți atent la asta.“ Îi arătă pe listă un nume, al patrulea, deasupra celui al profesorului Ilarion Tomnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să stăm de vorbă, spuse Ellis. — Bine. Ai timp să luăm prânzul? — Nu, mamă. Trebuie să mă întorc la birou. Ellis era contabil la o agenție de publicitate. Plecase de la birou și venise repede în centru, pentru că primise un telefon panicat de la fratele lui. Se duse la mama lui și îi spuse, încet: — Mamă, nu poți face cumpărături acum. Nu fi prostuț. — Mamă, am avut un consiliu de familie ... Ellis și cei doi frați ai lui se întâlniseră cu părinții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Josh. Niște tipi din New York spun că i-am provocat mamei lor Alzheimer. De fapt, i-am dat apă. — Vei câștiga? — Oh, sigur. Adam oftă. — Mincinosule. Mâna i se relaxă. — Ai grijă de tine, frățioare. Și închise ochii. Josh se panică și își șterse lacrimile repede. Dar Adam respira încă. Dormea, foarte împăcat. Capitolul 89 Judecătorul din Oxnard tuși în aerul rece, în timp ce își comunica decizia avocaților din fața lui. Alex Burnet era și ea acolo, împreună cu Bob Koch și Albert Rodriguez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Eram atât de sigură că țin perfect minte unde e. — S-a Întâmplat ceva ? zice Jack. Nu ! zic imediat și-i zâmbesc larg. Încerc doar să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și În josul străzii, Încercând să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un proiectil uman Exocet dement, care zboară fâsâind prin Londra, pornit să facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. Gândește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întâmple nimic În seara asta. O s-o sun Întruna pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În sală de ședințe. Descoperise o „minune” și sufletul său de artist era atras ca un magnet de o pianină veche, la care Încerca să găsească notele pentru o melodie mai ușoară. Tresărea ori de câte ori cineva ciocănea În ușă și se panica atunci când cineva o deschidea. Îl fascinau sunetele Înalte sau joase și nu realiza că erau ...dogite. Trecuse o lună sau mai bine de când obișnuia să vină zilnic sau chiar de două ori pe zi „să cânte” și avusese norocul de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare, ca pe o cârpă, Îi privi figura de om pierdut care leșinase și Ștefan nu era hotărât ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ralph nu mai pot sta mult, își va aduce un tanar absolvent. John va pleca și el la anul - dar el are două’șapte. For Jesus’ name, am patru’șapte! În doi-trei ani nu mă mai angajează nimeni. - Nu te panică. Sunt sigură că te vei descurcă într-un fel sau altul... Te-ai descurcat tot timpul. - Sunt prea bătrân să mai lucrez cu cârca. Cook sau pe șantier. Sau să pun gaz în mașini... Sunt un bun proiectant - daca pierd
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
muncă se prăbușește, iar peste câteva ore nu mai este decât un cadavru; afli mereu că rude sau prieteni cu care în ajun ai stat de vorbă au murit". Spectacolul jalnic al suferințelor celor îmbolnăviți nu poate să nu sporească panica 6. Stingerea prin părțile noastre, tocmai către 1830, a epidemiilor de ciumă bubonică ar fi trebuit să aducă o mare ușurare în viața societății românești. Dar flagelul holerei, care avea să survină fără întîrziere, s-a înfățișat cumva ca o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-l sărut delicat pe buze, acceptând încet-încet ideea că acest bărbat este al meu. Cel puțin momentan. ― Și acum ce facem? spun eu, întrebându-mă cum ne vom petrece restul zilei. ― Ce vrei să spui? spune Brad, cu o expresie panicată pe față. Eu încep să râd, pentru că-mi dau seama că înțelege că întreb „și acum ce facem?“ în legătură cu relația noastră. ― Ce facem azi? spun eu. ― A. Da. Păi, trebuie să trec pe la sală mai târziu în după-amiaza asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi spui ce s-a mai întâmplat. Și Lauren face întocmai. Ce n-ar avea cum să știe Jemmima este că persoana care încearcă să sune este Brad. Brad care și-a pierdut firea calmă și californiană. Brad care este panicat ca naiba și-și tot reapelează numărul de acasă, ca să i se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului, ridică naibii telefonul! zbiară el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-au pus lucrurile sub scară. Nu se mai așteptau de mult să mă întorc, și le părea foarte rău, dar nu puteau s-o dea afară pe această fată. Știu că ăsta e un lucru bun, dar m-am panicat pentru câteva clipe. Așa că am sunat-o pe Geraldine, care m-a salvat încă o dată. S-a mutat în noul ei apartament, care nici nu mai e nevoie să mai spun că e „absolut superb“ și cealaltă rezervă, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
inhibant. Mai ales că Bobby-Ann și Pauley-Sue făcuseră coadă în urma mea ca să-și sune drăguții de-acasă. Dar nu mi-a păsat. Fără urmă de teamă, am format numărul lui Luke, dar când telefonul a început să sune m-am panicat gândindu-mă ce aveam să-i spun. Oare să-i zic „Luke, pregătește-te pentru un șoc“? Sau „Luke, ghici cine e la telefon“? Sau „Luke, poate că nu-ți aduci aminte de mine...“? Sau poate era mai potrivit „Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mistice. Mai adineauri ai recunoscut că nici tu nu ai găsit o explicație. Că panica te-a cuprins acolo fără nici un motiv. În primul rând, nu a fost vorba de panică. Bine, viteazule. Vorbesc foarte serios. Neliniște, teamă, da. Însă panică în nici un caz. Nu mi-am pierdut cumpătul nici o clipă. Îhî! Și care a fost cauza? Nu știu, ridică Cristi din umeri. Poate că un al șaselea simț. N-ar fi prima dată când mi se întâmplă așa ceva. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Totul a Început acum două săptămâni. O să ți se pară o poveste clasică, mă preveni ea. ― Îmi plac chestiile clasice! am asigurato. ― S-a Întâmplat Într-o seară târziu, când alergam disperată să ajung acasă Înainte ca mama să se panicheze și să cheme poliția. Deși felinarele de pe stradă erau aprinse, abia dacă vedeam pe unde merg. Când am trecut de ultimul colț de stradă, m am ciocnit de un băiat absolut superb. Nu știu de unde a apărut, dar pur și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
atât de cruzi, cu fețe atât de ciudate, se strânseră deodată într-un bloc uman compact, barându-ne drumul. Maro nu înțelese exact, ezitând, ori se prefăcu a nu înțelege, nu mai puteam ști exact, întrucât eram peste măsură de panicat. Nu-mi imaginasem nici o clipă că se va ajunge atât de departe. Încercarăm să mai înaintăm câțiva pași, numai că cei din fața noastră nici nu se clinteau, ba mai mult, se înfuriară cumplit văzând că nu ne opream. Maro înlemni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rochiei celei roșii, care-și făcuse deja apariția - care părea destul de sofisticat pentru o întâlnire cu Randall Cox. Am combinat fusta cu prima mea pereche de pantofi Jimmy Choo, pe care o achiziționasem chiar în ziua respectivă, într-un maraton panicat prin departamentul de încălțăminte de la Saks. Plănuisem să port obișnuiții mei pantofi negri cu toc - Nine West, puțin uzați, dar încă profesionali - dar, în timpul pauzei de prânz, mi-am dat seama, dintr-o dată, că o întâlnire cu Randall Cox practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]