807 matches
-
blindajului slab al acestor vehicule, pierderile au fost mari. Totuși, au existat și excepții: pe 18 septembrie 1939, o tanchetă TKS (echipată cu un tun de 20 mm), sub comanda sergentului Roman Orlik, a reușit să distrugă 3 tancuri germane Panzer 35(t). Armata imperială japoneză a folosit pe scară mare tanchete. Acestea erau mult mai utile în condițiile războiului din junglă, având dimensiuni reduse. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, multe dintre aceste tanchete s-au dovedit a
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
(12 iulie 1943) s-a dat pe Frontul de Est în al Doilea Război Mondial ca parte a bătăliei de la Kursk din Uniunea Sovietică (circa 435 km sud de Moscova). În principal, Armata a 4-a Panzer a "Wehrmachtului" s-a ciocnit cu Armata a 5-a Gardă Tancuri din cadrul Armatei Roșii. A fost una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istoria militară. La 5 iulie 1943, Oberkommando der Wehrmacht a lansat Operațiunea Citadela. Scopul
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
și divizia 3 SS "Totenkopf" demaraseră ofensiva cu 456 de tancuri și 137 de tunuri de asalt, între care 35 tancuri Tiger I. Este posibil ca și o altă brigadă să fi fost implicată în lupte, și anume Brigada 10 Panzer, înființată la 23 iunie 1943 care avea 45 de tancuri Tiger, care se poate să se fi alăturat Diviziei 2 SS Panzer "Das Reich", ceea ce ar fi ridicat numărul tancurilor Tiger la 70. Numărul total de tancuri și baterii de
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
I. Este posibil ca și o altă brigadă să fi fost implicată în lupte, și anume Brigada 10 Panzer, înființată la 23 iunie 1943 care avea 45 de tancuri Tiger, care se poate să se fi alăturat Diviziei 2 SS Panzer "Das Reich", ceea ce ar fi ridicat numărul tancurilor Tiger la 70. Numărul total de tancuri și baterii de asalt disponibile la 11 iulie era de circa 400, inclusiv 70 Tiger. Sursele sovietice susțin că germanii aveau 500-700 de tancuri. Sursele
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
sovietice susțin că germanii aveau 500-700 de tancuri. Sursele germane nu sunt complete în ce privește numărul tancurilor la 12 iulie. Conform surselor germane disponibile, erau disponibile 294 de tancuri germane la 11 iulie în Diviziile 1, 2 și 3 SS Grenadieri Panzer (77, 95, respectiv 122 de tancuri). A doua zi, la 12 iulie, numărul exact pentru Divizia 1 SS Grenadieri Panzer este necunoscut, dar numărul tancurilor din celelalte două divizii era 103, respectiv 121. La 13 iulie, rapoartele arată 70, 107
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
surselor germane disponibile, erau disponibile 294 de tancuri germane la 11 iulie în Diviziile 1, 2 și 3 SS Grenadieri Panzer (77, 95, respectiv 122 de tancuri). A doua zi, la 12 iulie, numărul exact pentru Divizia 1 SS Grenadieri Panzer este necunoscut, dar numărul tancurilor din celelalte două divizii era 103, respectiv 121. La 13 iulie, rapoartele arată 70, 107 și respectiv 74 de tancuri disponibile. Până la 14 iulie, rămăseseră 78, 115, respectiv 73 de tancuri. La 15 iulie, s-
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
a fost oprit de Armata 1 Tancuri sovietică. Între 5 și 11 iulie, "II SS Panzerkorps" a fost aproape de a crea o breșă între Armata 1 Tancuri și Armata 64 sovietice. Bătăliile au fost dificile, dar Armata a 4-a Panzer reușise să pătrundă prin principalele zone defensive sovietice. Germanii au susținut că au distrus 1.000 de tancuri sovietice de la 5 iulie. Doar 48 Panzer Korps a susținut că ar fi eliminat 1.300 de soldați sovietici și că a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
1 Tancuri și Armata 64 sovietice. Bătăliile au fost dificile, dar Armata a 4-a Panzer reușise să pătrundă prin principalele zone defensive sovietice. Germanii au susținut că au distrus 1.000 de tancuri sovietice de la 5 iulie. Doar 48 Panzer Korps a susținut că ar fi eliminat 1.300 de soldați sovietici și că a luat 7.000 prizonieri. Același corp a susținut că ar fi distrus sau capturat 170 de tancuri și 180 de mortiere grele sovietice împreună cu numeroase
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
la Kursk. Atacul a coincis cu un efort al "48 Panzerkorps" de a traversa râul Psiol către sud-vest. Gara Prohorovka era principala țintă a atacului. Se spera că ocuparea ei ar putea permite o pătrundere a Armatei a 4-a Panzer în acest sector. Aceasta ar fi putut face ca "Wehrmachtul" să poată pătrunde în profunzimile operațională și strategică a spatelui frontului sovietic, finalizând încercuirea trupelor sovietice la Kursk. Bătălia de la Kursk ajunsese la punctul său critic în zilele de 11
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
doar susținere sporadică din partea "Jagdgeschwader 3" și "Jagdgeschwader 52". Bătălia aeriană a devenit critică pentru succesul atacurilor forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică, inclusiv unele atacuri cu bombardiere în picaj”. Pentru a crește presiunea, "48 Panzerkorps" a fost atacată de Corpul 10 Tancuri sovietic și de Armata 1 Tancuri sovietică. "Luftwaffe" a răspuns
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
300 de blindate sovietice și 70-80 germane în acțiunile ofensive ale germanilor. Deși pierderile celor două părți nu pot fi stabilite cu exactitate, rezultatul strategic este mai clar. Nici Armata a 5-a Gardă Tancuri și nici Corpul II SS Panzer nu și-au îndeplinit în acea zi misiunea. Un alt aspect este acela că atacurile bruște și violente ale rezervelor sovietice, precum și necesitatea de a opri atacul Armatei a 9-a germane pe proeminența nordică a frontului de la Kursk datorată
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
unele împotriva altora, pentru a-și potenta câștigurile. Nu în ultimul rând, piața neagră se află tot sub controlul lor. Cowboy este un "supercablat" - se poate conecta direct la aparatul sau prin intermediul unor mufe amplasate pe cap. El conduce un panzer, făcând contrabandă hi-tech prin regiunea balcanizata, uneori trabsportând chiar produse legale și ignorând aberantele tarife vamale. Sară, celălalt personaj principal al românului, vrea să scape de viață de pe Pământ, alături de fratele ei, Daud. Pentru aceasta, este dispusă la rândul ei
Supercablat () [Corola-website/Science/323950_a_325279]
-
prin includerea Regimentului 2 „Care de Luptă” în structura Diviziei 1 Motomecanizate la 1 martie 1941. Divizia era condusă și organizată după modelul german, fiind instruită și reorganizată de către Misiunea Militară Germană din Regatul României. Instructorii germani erau din diviziile Panzer 13 și 16. Regimentul 2 „Care de Luptă” a fost scos însă din componența diviziei înainte de Operațiunea Barbarossa, tancurile Renault R-35 fiind inadecvate misiunilor. Acestea erau lente, slab motorizate și înarmate, iar fiabilitatea era redusă. În plus, tancurile R-35 nu
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
Aceste 2 variante nu erau dotate cu armament, în afară de armele echipajului. 493 de vehicule de acest tip au fost fabricate din noiembrie 1940 până în aprilie 1943. Mașinile blindate "Leichter Panzerspähwagen" au fost utilizate de către batalioanele de recunoaștere "Aufklärungs-Abteilung" din cadrul diviziilor Panzer. Aceste vehicule au fost treptat înlocuite pe Frontul de Răsărit și în Africa de Nord de semișenilatele SdKfz 250, din cauza infrastructurii slabe din aceste zone. Practic, vehiculele Panzerspähwagen nu puteau traversa șanțuri sau tranșee fără ajutor. Aceste mașini blindate au fost însă
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
(StuG IV) (SdKfz 167) a fost un autotun fabricat de Germania nazistă și utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vehiculul avea la bază șasiul tancului Panzer IV și suprastructura tunului de asalt StuG III. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardată, iar producția de tunuri de asalt StuG III a scăzut semnificativ. Din acest motiv, pe 6 decembrie 1943, Hitler a decis ca suprastructura StuG
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
III. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardată, iar producția de tunuri de asalt StuG III a scăzut semnificativ. Din acest motiv, pe 6 decembrie 1943, Hitler a decis ca suprastructura StuG III să fie montată pe șasiul tancului Panzer IV. Uzinele Krupp au întrerupt producția tancurilor Panzer IV și au produs exclusiv StuG IV începând cu luna ianuarie 1944. Vehiculul era construit din șasiul nr. 7 al tancului mediu "Panzerkampfwagen IV" și suprastructura tunului de asalt StuG III model
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
bombardată, iar producția de tunuri de asalt StuG III a scăzut semnificativ. Din acest motiv, pe 6 decembrie 1943, Hitler a decis ca suprastructura StuG III să fie montată pe șasiul tancului Panzer IV. Uzinele Krupp au întrerupt producția tancurilor Panzer IV și au produs exclusiv StuG IV începând cu luna ianuarie 1944. Vehiculul era construit din șasiul nr. 7 al tancului mediu "Panzerkampfwagen IV" și suprastructura tunului de asalt StuG III model Ausf. G. Din cauza acestei modificări, poziția mecanicului conductor
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
model controlat din interior. Armamentul era același ca și la StuG III: un tun de calibrul 7,5 cm StuK 40 L/48 și o mitralieră MG 34. Produția totală a fost de 1108 vehicule. În plus, 31 de tancuri Panzer IV scoase din luptă și retrase de pe front au fost transformate în StuG IV. StuG IV a fost folosit între anii 1944 și 1945 atât ca vânător de tancuri, cât și ca tun de asalt. Vehiculul a fost repartizat, la
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
cât și ca tun de asalt. Vehiculul a fost repartizat, la fel ca și StuG III, în cadrul brigăzilor independente de "Sturmartillerie" (Artilerie de asalt), detașamentelor de vânători de tancuri "Panzerjäger", precum și detașamentelor de tancuri și tunuri de asalt din cadrul diviziilor Panzer, Panzergrenadier și de infanterie germane.
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
22 iunie 1941, Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice - cea mai mare invazie din istoria omenirii. "Marele Război pentru Apărarea Patriei" (în limba rusă: Великая Отечественная Война, "Velikaia Otecestvennaia Voina") a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere (tancuri) germane, care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest, capturând sau ucigând sute de mii de oameni. Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
devenise în 1944, în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor, "ținta pentru antrenament a Marinei". Tancurile construite la sfârșitul războiului, așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther, surclasau, fără probleme, tancurile de la începutul războiului, precum a fost Panzer IV. Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite. Vasul Higgin, (primul vehicul de debarcare), DUKW, (un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți), și tancul amfibiu au fost proiectate
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
U.R.S.S. tehnologii și prototipuri de avioane de luptă și de tancuri; instalează aici tabere clandestine, unde sute de ofițeri se familiarizează cu tehnica ultramodernă și se antrenează în vederea folosirii ei; printre aceștia, faimosul general Guiderian, care va conduce ofensiva Panzerelor în Franța, în 1940. Tot în U.R.S.S. este reconstituită clandestin viitoarea Luftwaffe și experimentate primele avioane de vănătoare-bombardier. În sfârșit, tot aici, și tot clandestin, armata germană pune în aplicare manevre care duc la inventarea unor noi tehnici de
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
milioane de soldați germani, italieni, români și din alte țări membre ale Axei au forțat frontierele și au intrat în Uniunea Sovietică. Timp de o lună, ofensiva dusă pe trei direcții a fost imposibil de oprit, iar diviziile de tancuri (Panzer) au încercuit sute de mii de militari sovietici în pungi uriașe care au fost apoi închise și nimicite de infanteria care ataca cu viteză mai mică, în timp ce tancurile își continuau avansarea. Obiectivul Grupului de Armate Nord germane era Leningradul, la
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
mai mică, în timp ce tancurile își continuau avansarea. Obiectivul Grupului de Armate Nord germane era Leningradul, la care urma să se ajungă traversând țările baltice. Forțele compuse din "Armatele a 16-a" și "a 18-a" și "Al 4-lea Grup Panzer" au avansat prin Lituania, Letonia, Estonia și prin zona orașelor rusești Pskov și Novgorod. Grupul de Armate Centru era compus din două divizii "Panzer" ("a 2-a" și "a 3-a"), care au atacat către est, au depăsit orașul Brest-Litovsk
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Forțele compuse din "Armatele a 16-a" și "a 18-a" și "Al 4-lea Grup Panzer" au avansat prin Lituania, Letonia, Estonia și prin zona orașelor rusești Pskov și Novgorod. Grupul de Armate Centru era compus din două divizii "Panzer" ("a 2-a" și "a 3-a"), care au atacat către est, au depăsit orașul Brest-Litovsk pe flancuri și s-au întâlnit în fața Minskului, fiind urmate de "Armatele a 2-a, a 4-a" și " a 9-a". Forțele combinate
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]