446 matches
-
mai ude. — Mumo, Dedi, mergem pe la case. Nu departe! Nu. — Să nu stați mult! — Rozmarine, Păune, strigă Rusalda. — Hă! răspund ei. — Veniți încoace. Când au ajuns, țigăncile le-au spus să meargă cu fetele, să le însoțească. Dar noi sântem paparude? — Nu mă, doar să le urmăriți să nu să ie vrun vlăjgan după ele. Au plecat pe la case. Femeile erau bucuroase că le văd și le udau cu apă. Cele două paparude se simțeau în largul lor. Pentru Prințesa momentul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu fetele, să le însoțească. Dar noi sântem paparude? — Nu mă, doar să le urmăriți să nu să ie vrun vlăjgan după ele. Au plecat pe la case. Femeile erau bucuroase că le văd și le udau cu apă. Cele două paparude se simțeau în largul lor. Pentru Prințesa momentul acesta a fost cel mai încântătăor. Nici salba cu bani de aur ce i s-a dăruit la venirea în șatră n-a impresionat-o atât de mult ca acest joc al
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se simțeau în largul lor. Pentru Prințesa momentul acesta a fost cel mai încântătăor. Nici salba cu bani de aur ce i s-a dăruit la venirea în șatră n-a impresionat-o atât de mult ca acest joc al paparudelor, că pentru ea era un adevărat joc. Noua ei viață din șatră îi dezvăluia o altă lume, cu alte obiceiuri, cu alt fel de a gândi. La nceput a fost o simplă spectatoare apărută în acea lume prin voia destinului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe ultimul, de nevoie nu din plăcere. Încetul cu încetul se acomodase, dar inima ei încă tânjea după mama care nu mai era, după tatăl pe care-l părăsise, după casa în care se născuse și trăise câțiva ani. Jocul paparudelor o făcea să se simtă integrată în cea de a doua ei familie, pentru că-l trăia la fel ca și țigăncile. Aceeași bucurie, aceeași fericire pe care o manifesta la fel ca ele. Se simțea mai apropiată de ei ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
copiii, ne făceam din boz un arbust care crește unde vrei și unde nu vrei, fuste din lăstari cu frunze și duminica formam cete de 5-10 copii și umblam pe drumul plin de colb al satului invocând ploaia. Eram numiți paparude și cântam și dansam: „Paparudă-rudă/ Vin-o de ne udă/ Să vină ploile/ Să curgă șiroaiele”... Oamenii ieșeau din curți cu puțină apă în găleți și ne udau. Prin dansul paparudelor credeam că chemăm ploile. Duminica sau la alte sărbători
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plin de colb al satului invocând ploaia. Eram numiți paparude și cântam și dansam: „Paparudă-rudă/ Vin-o de ne udă/ Să vină ploile/ Să curgă șiroaiele”... Oamenii ieșeau din curți cu puțină apă în găleți și ne udau. Prin dansul paparudelor credeam că chemăm ploile. Duminica sau la alte sărbători religioase, după slujba de la biserică, gospodarii în frunte cu preotul și cu podoabele bisericești ne îndreptam spre un izvoraș de pe Valea Țurchii sau pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și, ce te miră, atât de tare și de mult? Cum să nu mă mire, dacă e femeie măritată. Și cu copil, adaugă, o alta Da. Și cu copil, Întări Încă una, mai de dincolo de primele două. Mai tăceți odată, paparudelor, să fim cu multă băgare de seamă, acum, uite, acum, că a prins a se Înamurgi. Acum, cât Încă Întârzie să se aprindă becurile. Că acum e mai cu foc. Așa! Pe semiîntuneric. Hai! Gata! Pliscul! Uite. Ea se ridică
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cărbune și alte murdării tot felul de inscripții sataniste și zvastici pe pereți. Veniseră la agapă, printre alții, Bikinski și cu Satanovski, care tot Încercase să-i momească să joace cărți. Ajunsese acolo și o anumită Lily Fundyfer... Și alte paparude. A ieșit un scandal cumplit... La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dimensionează ambalajele după mărimea obsesiilor, și nu după nesațul inimilor. Salivă de îngeri flămânzi sub cer. I-a fost foame. Setea de jumătatea plină, setea de cealaltă jumătate, nicio diferență atâta timp cât după răstignirea Omului se moare ca după tipar. Putrezeau paparudele în nepăsarea lui Dumnezeu, cerul prindea coajă de apă, apa coajă de cer, pântecele norilor pline cu pietre de râu. Nici o diferență între o cochile goală de melc și o cumpănă de fântână: El a cerut apă și a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerut sfaturi. — Știi, pe acolo, lângă școală... Într-un bloc mai vechi. Un prieten. Adică nu, nu prieten. O cunoștință. O veche cunoștință a fratelui meu. Domnul profesor s-a aplecat, zile de-a rândul, spre urechiușa de jad a paparudei. Gina venea dintr-o comunitate veche, cu o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însă m-am grăbit spre marginea de pădure, unde trebuia să vină în ziua aceea, a doua zi de dragoste, să vină Romanița, dascălul Caloianului. A treia zi după înmormântarea Caloianului, adică a treia joie după Paști, în ziua de Paparude, fetele trebuiau să se ducă iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ul e o junglă. New York-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras într-o parte ușa, iar celălalt a sărit în cală și a început să împingă înspre ieșire prima paparudă înfășurată în foi de cort, pînă la punctul în care a rămas în cumpănă deasupra pragului. După aia a sărit sprinten jos și împreună cu tovarășul său au prins-o fiecare de cîte un capăt și au întins o alăturea în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vrea mușchii noștri, numai să nu le vârâm în flăcări. Și să le scoatem din atentat. "Bă, dacă tot tânjiți să ne fiți utile și dulci, ia luați-o voi în gură de Mălineanu", ne-am supărat și noi pe paparudele forestiere, întrucît, cu cât înaintam mai dihai, cu atât se zvârcoleau ca niște cozi de șarpe și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătut din nou miezul nopții, s-a așternut liniște și ne-au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după-amiază, zeci de femei. În fine, omul mediu cade pradă celor mai întortocheate raționamente: oare în spatele asasinatelor nu s-ar putea ascunde tocmai Societățile pentru Emanciparea Femeii? Chiar plătind acest preț, de a-și pune pielea pe băț, multe dintre paparudele pe care omul mediu le cunoaște n-ar ezita să se lase mărunțite cu toporiștele, bănuind cât de galben invidios ar fi bârfite apoi de către surate. Nu e frumos. Și mai întîi de toate, prea cald. Ulpiu este cam plictisit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ați zis? întreba Lixandra, care era cam surdă. - Ce să zicem? Trage-n biserică! - Așa e. - Da p-a lui Țuluc o văzurăți? se învenina Aglaia. - O văzurăm. - Nu-și mai găsea locul. - Ca șarpele... - O mînca-o! - Îmbrăcată ca o paparudă și cu ochii-n toate părțile... - Tăceți, fă, dracului, ce v-a apucat? Tii, iar luai pe Necuratu-n gură! - Și abia te spovediși! - Ce spuneți? - Ce să spunem? Iar dădui dracului! - Da-i a dracului. Ce, n-am văzut-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
232 Ca apele, ce după ce se varsă, s-adună iarăși la matca lor. 233 Ca o viitură de apă, ce repede se varsă, când norii cad pe munți. 234 Ca pe marginea apei stă, se plimbă, se vede. 235 Ca paparuda cu apa-n cap. 236 Ca rața pe apă. 237 Ca cel ce se călătorește pe mare, moare de sete pe apă, fără apă în urcior. 238 Ca cerbul la apă dorește. 239 Ca cânele turbat, ce de apă rău
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei. Populismul este cea mai râncedă democrație. Rolul diplomaților e să complice politica până la neantizare. Dictatura ne dăruise voluptatea cititului printre rânduri. Greșelile pot fi productive în știință, nu și în diplomație. Între putere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce criterii prezidează această adunare ? — Întâlnirea e scandaloasă în măsura în care și eu sunt. Nu-mi sunt străini nici unii. Răspund în mine. Sunt poeți ratați cumințiți, îmburgheziți, îmbătrâniți. Dar și câțiva aristocrați autentici, deși decăzuți. Câțiva intelectuali de rasă. Câteva caractere, destule paparude, fâșnețe, cabotini. Am fost și mai sunt câte ceva din toate astea. — Ei, acum vreți neapărat să înnobilați adunătura de circ ! Măcar dogmaticii prea cunoscuți să fi lipsit. Îi cunosc mai bine decât tine. Pot să-i judec mai drept. Știu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori țipătoare, hainele îi veneau ca picate din lună. Cu colanți roșii, pulovăr negru, cizmulițe turcoaz și pălărie de pai verde arăta ca o paparudă. Toate privirile alergau spre ea. Ca să pună un scut între ea și realitatea perplexă, purta niște ochelari de soare enormi, care îi acopereau jumătate din față. Pentru românul de rând, abia scăpat de uniformele stupide în care era nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se așeze la casele lor, nu să umble teleleu. Nu de tine vorbeam, ce-ți veni ? Tu o ai pe maică-ta, care te ține ca pe un prinț. Care femeie te-ar îngriji cum te îngrijesc eu, mai ales paparudele din ziua de azi, numai cu dichisuri și fasoane ? Le iei apărarea ! În fața mamei tale, care te-a crescut și care și-ar da și viața pentru tine... Să-i spui tu una ca asta mamei tale... Se așeză la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]