574 matches
-
și și-a așezat greutatea pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl și-a botezat copilul Menashe, un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lucas alerga pe nisip cu pași mari cînd acesta Îi dispăru de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să dea din mîini și din picioare În toate direcțiile și se pomeni afundat pînă la brîu În Învelișul acela parșiv care-l cuprindea Încetul cu Încetul. Pipăi receptorul căștii, tot Înfipt În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toate workshopurile de recrutare de absolvenți străluciți, tu spui lumii că preferi să speli wc-urile. Pufnește brusc în râs. Dacă nici ăsta nu-i PR negativ... Păi, chiar așa e, zic, ridicând bărbia. E adevărat. — Nu fi chiar atât de parșivă ! Guy lovește masa, exasperat. Îi ai la degetul mic ! Vor ca lumea să te vadă întorcându-te în biroul ăla. O să-ți dea oricât le ceri ! Ai fi nebună să nu le accepți oferta ! — Nu mă interesează banii, răspund. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
despre viața ta imorală sau chiar cu mutarea disciplinară la vreun post de miliție din vârful muntelui, dacă nemulțumirea venea de la vreo biboanță din Centrală. Și vicepreședinta de la femeile pe țară îl trecuse la onorare, după ce-i arătase niște poze parșive făcute de Vasilică Urdinare. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei. Anchetau cazul la urgență și mare discreție, în mai mare secret chiar decât rezultatele campaniei agricole de vară, când aproape că dublaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
om, bre. Vrem să vă facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o cuprindă. „Am nevoie“, îi șopti ca un fel de poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea?! Ce-ar mai însemna toate astea acum! Istorie? Povestea cu stejarul ăla de la... răscrăcare de drumuri, cum ziceai tu că se numea locul ăla? Ce mai contează toate astea, acum Magda? Când singura deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe nimeni în ochi, deși avea răspunsuri pentru toți. Doar în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-un somn greu și clipi des. Erika afișa un zâmbet parșiv, care îi însoțea privirile pe jumătate ironice, pe jumătate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste o schemă complicată, înconjurând unele componente și subliniind câțiva termeni tehnici. Ioana o făcu atentă pe Elena: ceva interesant era pe cale să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca doamna Rochester să moară În incendiu. — O, fii serios, Guido, toată lumea Își dorește asta când citește Jane Eyre. Amestecă cepele În tigaie și adăugă: — Păi, cel puțin când o citesc prima dată. Doar mai Încolo află ce cotoroanță mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
parte. Peste drum, bombardat de picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la gură și țipă din nou: - Hei, Magicianule! Știu că mă auzi, de fiecare dată ești aproape și pot să pun pariu că te amuzi, ca un parșiv ce ești. Aprinde reflectoarele, m-am prins. Gata, iată noua experiență personală, sunt martor la o ploaie inversă, ce dracu ` mai vrei? Nu era mai bine atunci când umblam beat toată ziua? Ar fi putut să plouă și de la stânga la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu toate acestea, să se găsească În situația de a nu avea un servici permanent, sigur, care, să-i permită să ducă o viață cât de cât omenească! Și, totuși, viața rămâne, dintotdeauna și pentru totdeauna, pentru oricare individ, viață! Parșivă, În cele mai multe cazuri; nedreaptă; spintecătoare de idei mărețe și de aruncarea, În cele mai multe cazuri, la canal, a gândurilor și pornirilor Înaripate, a entuziasmului, a evantaiului de bucurii visate, și, nu de puține ori, pornite, incipient, așa, de pildă, ca niște
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
populație a României. - Mare pezevenghi! lăcrimă apreciativ Tartorul. 79 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI mobilul înfulecase cinci din cei cincisprezece kilometri cu care Otopeniul se ține departe de București. - Picantă putoare. - Arasel! Taci să-ți zic cât e de parșivă, că-ți face părul măciucă... La sufragerie poseda patru transperante ponosite. De când se mutase, la nimeni nu îngăduia să i le clintească, întrucît, dacă i le clintea, dezlănțuia isterie... Alaltăieri seară încă, pe când se împlinise o lună de zile de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești tu, șantalio, madam Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avea nici cea mai scheletică șansă să-l scape. Cum să-l scape?! Jumătate din trupă gîdilîndu-i pe pușcași cu scama buzunarelor lor neînarmate, iar cealaltă jumătate șterpelindu-l pe Anghel. Anghel fiind până și în opera iscusitului și prea parșivului ăla de Eugen Barbu (Iarba îl citise ici-colo pe Barbu) nume de haiduc. Atât cât îi citise Iarba și pe securiști, singura șansă a lui Raicopol ar fi fost ca ălora, securiștilor, să le fi fost o prea mare groază
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grea. Era de ajuns. Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele. Spre malurile de lut ale gropii, nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o cu folos. Nuntașii bătură din palme, înveseliți, până luă vorba finul Tache, ce avea și el o gură de aur, dulce și parșivă: Fă așa cum este bine, C-a mai fost unul ca tine: Când a fost la o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. Lina, să intre în pământ de rușine. Privea numai în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fața lui era o masă întinsă, fraților, ce mai masă! Numai curcani fripți și găini de săreau din oalele în care fierbeau. Și cârnați, și salam, și pune... Îmi lasă gura apă și-acu. Am întins mâna să-nfulec ceva, parșivul de Dumnezeu mi-a tăiat zarurile: Nu se poate, Ciupitule! Tu ești pedepsit să stai și să te uiți cum beau eu cu sfîntu Petre bere la metru!" Și s-au apucat, mînca-v-aș ochii, să pilească! Și parcă erau mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele goală? - Sîntem! Râdea Paraschiv, râdea Sandu. Ăsta era hazul lor. Vântul primăverii spulbera focul în toate părțile. Dinspre rampa gunoierilor cădea un miros greu de floare de salcâm, dulce și parșiv. Și-au tras ciolanele mai lângă flăcări. - Ar trebui să luăm Grivița asta de la un cap la un cap... spuse starostele. De mult pusese el geana pe negustori. - Să-i scuturăm nițel, adăugă și ăl bătrân. - Numai să iasă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia singură. Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I se tăiaseră picioarele lui Tilică. - Bună dimineața, rostise. Muierea râsese parșiv: - Ce faci, domnu Tilică? - Ce să fac? Muncesc. Parcă dumneata nu știi? - Da de cântat, de ce nu mai cânți seara din mandolină? Că tot întind urechea s-auz, și dumneata, domnu Tilică, nimic... -Dă... Treceau vecinele pe lângă ei. Frizerul zisese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suferința până la capăt. Ar fi fost simplu, pentru a nimici poporul de umbre, să sufle în lumânare. Dar ele nu s-ar fi destrămat, dimpotrivă, s-ar fi eliberat. L-ar fi înconjurat, cu chipurile lor alungite și dansurile lor parșive, și atunci ar fi devenit el însuși umbra a ceva mult mai mare. Pe măsură ce lumânarea se împuțina, umbrele își strângeau cercul pe perete. Nu putea să iasă din captivitatea de amintiri și fantasme decât smulgându- se. Lovi cu lama cuțitului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
început unic, care izvorăște din locuitorii prea simțitori ai Grazului. Asta e ca și cum..., ca atunci când domnul Proprietar spune că are nevoie de un tablou colorat pentru camera copiilor, de la copiii din Graz... Așa ceva... mereu năvălesc dinlăuntrul tău astfel de întrebări parșive, mereu sugrumi arta care vorbește prin mine, atâta vreme, până când nu mai poate primi aer. Abia se ridică în aer cugetările mele personale asemenea unor frumoși pinguini alb-negri, că și sfârteci burta întregii mele arte, precum burta găinii de supă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]