2,686 matches
-
sanatoriul din nuvela Dubla crimă a sorei Diana? Practic, nu are nici o semnificație, pentru că nuvela cu totul, scrisă într-un stil grandilocvent și confuz, rămâne nerelevantă din punct de vedere literar. Cornel Munteanu consideră însă că se află în fața unei parabole cu înțelesuri metafizice: ‹ ‹ „Spațiu ambiguu, al surprizelor din chiar sânul acestei ambiguități, cu implicații thanatice, sanatoriul se găsește undeva izolat, pe un vârf de munte, acolo unde timpul fracturat operează în conștiințele oamenilor falii ale unor drame care au, drept
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
obțină textele necesare pentru o pagină de revistă care să nu plictisească. Deocamdată însă, încântat de fiecare vers al său (și încurajat de prefațatori), nu sunt șanse să-și judece textele exigent. În zadar îl privește buburuza pătrunzător... Inutil itatea parabolei Romanul Paradisul papagalilor de D.D. Ursache (Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2007) este o parabolă a cărei lectură obosește și exasperează ca descâlcirea unei grămezi de sfori. Cititorul trebuie să facă mereu eforturi de descifrare a textului. Personajele au altă identitate decât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însă, încântat de fiecare vers al său (și încurajat de prefațatori), nu sunt șanse să-și judece textele exigent. În zadar îl privește buburuza pătrunzător... Inutil itatea parabolei Romanul Paradisul papagalilor de D.D. Ursache (Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2007) este o parabolă a cărei lectură obosește și exasperează ca descâlcirea unei grămezi de sfori. Cititorul trebuie să facă mereu eforturi de descifrare a textului. Personajele au altă identitate decât cea declarată, organizațiile poartă, și ele, nume conspirative, totul apare drept ceva dincolo de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nume conspirative, totul apare drept ceva dincolo de care trebuie să vedem altceva. Când a scris Istoria ieroglifică Dimitrie Cantemir a folosit acest procedeu pentru a evita litigiile cu contemporani ai lui descriși caricatural. În timpul comunismului, unii scriitori au recurs la parabolă din dorința de a induce în eroare serviciile de cenzură. D.D. Ursache nu are nici un motiv să procedeze astfel. El își obligă în mod nejustificat personajele să lucreze sub acoperire. Este adevărat că, în istoria culturii, parabola a avut și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au recurs la parabolă din dorința de a induce în eroare serviciile de cenzură. D.D. Ursache nu are nici un motiv să procedeze astfel. El își obligă în mod nejustificat personajele să lucreze sub acoperire. Este adevărat că, în istoria culturii, parabola a avut și o altă funcție: aceea de concentrat epic cu o semnificație filozofică. În câte o poveste simplă, expresivă, greu de uitat (de genul celor din Biblie), mari scriitori din toate epocile, de la Cervantes la Bulgakov, au sintetizat adevăruri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
superiorului spiritual, care mimează modestia omului de rînd îndrăznind să scrie pe un subiect înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în parabole ce satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței, printr-un singur cuvînt de laudă ("însușirile Voastre") nemeritată de mediocrul Lorenzino de Medici. Dedicația se citește cu plăcere, de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
valoarea de paradigmă și apartenență la filosofia istoriei. Structura cărții e reductibilă la analiză (exemple), sinteză (discurs), analiză, sinteză etc. În imitarea oamenilor mari, gînditorul florentin propune selecție și creativitate personală. Analogia (un procedeu la Machiavelli) cu arcasul e o parabolă despre abilitate: "Dar întrucît nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobîndească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce totdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite mmai pe aceia care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
grăit în sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel este) femeia care se atinge/prinde (haptetai) de El: că este o păcătoasă. Urmează răspunsul Domnului, sub forma unei scurte parabole. Un cămătar avea doi datornici, unul cu cinci sute de dinari, altul cu doar cincizeci, care nu-i puteau plăti înapoi. El le iartă amândurora datoriile. Cine-l va iubi mai mult? Cel mai îndatorat, firește. La fel stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și nici măcar, întrucât vom vedea că partea a doua cuprinde o „Apocalipsă a lui Noe” de sine stătătoare). Dar să enumerăm cele cinci secțiuni alcătuitoare: - I-XXXVI: Preambul. Cartea veghetorilor (redactată spre mijlocul secolului al III-lea î.Hr.); - XXXVII-LXXI: Cartea Parabolelor lui Enoh (secolul I î.Hr.); - LXXII-LXXXII: Tratatul de astronomie (prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.); - LXXXIII-XC: Cartea viselor (circa 164 î.Hr.); - XCI-CVIII: Sfaturile lui Enoh (înainte de 167 î.Hr.). Ciclul consacrat lui Enoh se întemeiază pe câteva versete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pasaje atribuite lui Noe”97. Să mai amintesc două lucruri: Cartea lui Enoh este pomenită, prin aluzie, în Noul Testament (Iuda 1,9), iar titlul atribuit lui Isus, de „Fiu al Omului”, trimite la personajul mesianic din secțiunea a doua, „a parabolelor”. * Enoh este un „drept” căruia Dumnezeu, prin îngerii săi, a binevoit să-i reveleze tainele cerești. Vizionarul nu se gândește la „generațiile prezente”, contemporane cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pus pe Arborele vieții, din care se vor înfrupta drepții și sfinții, tot după Marea Judecată. Prima secțiune se încheie cu un mic expozeu de astronomie, un fel de preludiu la partea a treia a cărții. Din secțiunea a doua, „Parabolele sau poemele lui Enoh”, am ales doar câteva capitole. Tema recurentă este aceea a Judecății, a împărțirii sufletelor în două categorii (mântuite și condamnate, după cum au neglijat sau urmat preceptele Comunității aleșilor, așadar a esenienilor). În capitolul XLVI intră în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alt veac, decât tehnica de manipulare a feromonilor și de obținere artificială a acestora, pusă la cale de chimiștii zilelor noastre? Evident, mascată sub dorința de a cuceri, nediscriminat, pe oricine îți iese în cale, este setea de putere, iar parabola lui Jean-Baptiste Grenouille nu trimite decât indirect la mitul lui Don Juan: calea parfumului este, pentru el, un mijloc infailibil de a realiza absolutul puterii terestre (ar fi putut fi aceasta în planul social, însă Grenouille intuise că etern domnește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
observând că, inițial, acesta avusese intenția să cânte despre șoareci, dar că, din fericire, a tăiat apăsat substantivul cu pricina, găsindu-l insuficient de distins pentru respectiva ocazie. And now the point emerges... Toată această lungă și, mă tem, plicticoasă parabolă (ținând, la rigoare, de patologia poeziei) are ca scop punerea în lumină a unei modeste lecții, pe care trecutul este gata întotdeauna s-o servească prezentului grafoman. Fiecare individ, originar fie din Orient, fie din Occident și mânat (aparent irepresibil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a afirmat ironic filozoful, "le lipsește pasiunea pentru astfel de argumente, le lipsește suferința" (Anticristul, VIII). Nu pot înțelege semnificația pierderii lui Dumnezeu. La strigătul "omului nebun" Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu! "izbucnesc în râs". Știința veselă Parabola lui Nietzsche care îl are ca protagonist pe "omul nebun" se regăsește în Știința veselă (III, n. 125). Titlul cărții trimite la acea proverbială gaya scienza a cântecului cavaleresc și a spiritului liber, pe care se dansează dincolo de orice morală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
gândesc că, exact în acel loc în 1882, Nietzsche a scris acea operă într-un moment de euforie dat fiind că, în timpul primei sale șederi la Sils-Maria, starea sănătății sale se ameliorase în mod vizibil. Cum aș fi putut uita parabola "omului nebun", care se deschide tocmai cu trei imagini semnificative despre Dumnezeu, când omul nebun strigă: Cum putem să golim marea, să o bem până la ultima picătură? Cine ne-a dat buretele pentru a șterge întreg orizontul? Ce vom face
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Evident, aceste valori și criterii în culturile tribale primitive (ca și în cele actuale) nu erau scrise, nu erau norme formulate sub formă de fraze. Ele au fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului sau tribului, prin relatări, parabole, asemănări și tradiții. Dar nu fusese întâmplător că se dezvoltaseră norme etice asemănătoare în cele mai răspândite regiuni ale pământului. Erau concentrate pe domenii de importanță vitală: în primul rând pe protejarea vieții, interzicând uciderea celorlalți oameni, cu excepția anumitor cazuri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai puțin cunoscut. Toate religiile conțin, lucru despre s-a vorbit pe larg, valori și norme etice elementare, care, întrucât constituie o etică mondială, sunt un criteriu de reviriment pentru societate. Prin modelele lor de orientare, istoria lor, metaforele lor, parabolele și proverbele lor motivează persoanele în diferite moduri la angajament, în spiritul respectului față de aproape și de societate. Dincolo de acestea totuși, religia poate face clară originea și scopul ultim al existenței noastre, de unde venim și spre ce ne îndreptăm: cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte puteri în afară de Dumnezeu. Aceste relatări antice ale creației, care nu vorbesc limbajul matematicii și al fizicii, compus din formule și modele cosmologice, dar mai curând prin imagini (metafore) și asemănări (parabole), au încă ceva de spus astăzi despre originea lumii? Bineînțeles că da: este vorba de adevăruri asupra cărora ar trebui să mediteze și oamenii de știință, importante nu doar pentru știință, ci și pentru viață. Aceste adevăruri afirmă că: Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dacă idealurile creștinismului nu trebuie pur și simplu să dispară. Cum ar fi o lume care nu ar mai ști nimic despre Cele Zece Porunci și regula ce impune iubirea aproapelui și a dușmanului, din Predica de pe Munte și din parabolele lui Isus? Mai mult sau mai puțin precum orașele noastre fără catedralele și bisericile lor! De aceea, mulți nu doresc deloc să elimine creștinismul o dată cu Bisericile, demonstrând astăzi ca și ieri, în interiorul și în afara lor, că nu și-au pierdut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
istoric se arată diferit în complexitatea lui, atunci ca și acum. Pentru practica de viață aspectul decisiv al mesajului lui Isus despre împărăția și voința lui Dumnezeu este foarte clar: este vorba de un mesaj de bucurie conținut în vorbele, parabolele și faptele care ne vorbesc de o nouă libertate. Pentru mine, semnificația sa actuală este următoarea: în această epocă, marcată de febra burselor și a shareholder-value, să nu ne lăsăm dominați de aviditatea banilor și prestigiului; în această epocă, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în Isus Cristos" (Gal., 2, 16; Rom., 3, 28). Acest lucru înseamnă: printr-o încredere necondiționată în Dumnezeu cel bun și milostiv. Pavel a înțeles sensul profund a ceea ce contează pentru Isus și a ceea ce cunoscuse în mesajul său, în parabolele fiului risipitor, a vameșului și fariseului, a viticultorilor... A surprins ce era important pentru Isus, pentru predicile, luptele și faptele sale, pentru suferința și în final moartea sa. Este Crucifixul, momentul în care nu mai este deloc capabil de performanțe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mântuitorului, prin Înălțarea Sa la ceruri, se simți nevoia, ca doctrina creștină predată Apostolilor verbal să fie scrisă. În scopul acesta apărură, una după alta, cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan), care cuprind minunile săvârșite de Mântuitorul, sfaturi, parabole și învățături pentru popor și Apostoli, cum și o parte doctrinară, pur ideală. Majoritatea adepților creștini, la-nceput, era formată din iudei, apoi din păgână recrutați dintre Romani, Greci și alte națiuni. Iudeii monoteiști veneau în creștinism cu o doctrină
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
am regăsit-o, recâștigând-o, și, prin urmare, o am acum din nou deschisă în fața mea. Iisus stă cu Marta și Maria. El își sprijină spinarea de zidul cetății. întinde dreapta goală spre cele două surori. Tocmai le-a povestit parabola cu păstorul care a regăsit mielul rătăcit. Bucurați-vă împreună cu mine, spune el, pentru că eu am primit înapoi ceea ce pierdusem. Existența e condusă de legi neschimbătoare, ar fi spus tatăl meu. Și aceste legi sunt mult mai simple decât credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sticlă. De aceea, apariția înțelepților și a cititorilor în stele era totdeauna bine-venită. Nopți de-a rândul, astrologii, cu ochii țintă pe cer, încercau să deslușească, măcar în parte, cele ce se petreceau dedesubt, în labirint. Vorbeau mai mult în parabole, nu erau oameni de rând și era necesar ca înțelepții să descifreze și să reia spusele lor în așa fel încât mulțimea adunată ciopor să poată pricepe, cât de cât, ceva. Ceea ce făceau cititorii în stele și înțelepții era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vor pricepe mare lucru...” „Vor pricepe destul”, a spus Operatorul. „Toată omenirea aleargă: fiecare individ urmărește o pistă proprie... se află pe o șosea, un drum...” „Da”, a zis Maestrul în efecte speciale, „fiecare cu drumul său... Spectatorii vor sesiza parabola...” „Nici voi nu ați înțeles nimic... Cum vreți, atunci, să priceapă alții? Pilotul meu, Automobilistul - ori cum vreți să-i ziceți - de fapt, nu are nici o țintă. El are un scop. Să nu confundăm: sunt atâția oameni al căror scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]