783 matches
-
din fier. Biserica Sfântul Dimitrie Basarabov Mai sus, la răspântia satului, s-a ridicat de curând o micuță biserică, foarte frumoasă, având ctitori o familie din sat, anume Ionel, Jean și Nuțica Necula, care au dorit să facă un mic paraclis spre pomenirea unchiului lor Nicolae Vlad, decedat în urma unui atac de cord în pădure, în urmă cu câțiva ani și a bunicului lor, Dumitru Vlad, în curtea căruia s-a și construit. Deși inițial s-a dorit o construcție mai
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
barajul Măneciu și lacul de acumulare. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. În comuna Măneciu se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: (1782), ansamblu cuprinzând biserica „Sfânta Treime” (1835-1839), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (mijlocul secolului al XIX-lea), stăreția, chiliile (1882), trapeza și turnul-clopotniță (mijlocul secolului al XIX-lea); și (1740, refăcută în 1840 și 1880-1882), ansamblu format din biserica „Sfântul Nicolae” (1840, 1880-1882), paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” (1880-1882), chiliile
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
cuprinzând biserica „Sfânta Treime” (1835-1839), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (mijlocul secolului al XIX-lea), stăreția, chiliile (1882), trapeza și turnul-clopotniță (mijlocul secolului al XIX-lea); și (1740, refăcută în 1840 și 1880-1882), ansamblu format din biserica „Sfântul Nicolae” (1840, 1880-1882), paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” (1880-1882), chiliile din incintă (circa 1840) și din afara incintei (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea). În rest, alte douăsprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
înalțe acolo o mănăstire, ceea ce a și făcut. După o altă sursă, Drăgan Donavac a făgăduit că va clădi biserica dacă va termina negoțul cu câștig. După o altă versiune a legendei, pe culmea Dealului Bulai exista anterior un mic paraclis din lemn, părăsit de oameni. Într-o noapte au poposit acolo doi frați armeni, pe nume Donavachian, care se îndeletniceau cu negoțul de vite. Ei au oprit cireada de vite pe care o conduceau spre Budapesta, hotărând să înnopteze lângă
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
noapte au poposit acolo doi frați armeni, pe nume Donavachian, care se îndeletniceau cu negoțul de vite. Ei au oprit cireada de vite pe care o conduceau spre Budapesta, hotărând să înnopteze lângă bisericuța de pe culme. Ei au urcat la paraclis și s-au rugat mult pentru a avea noroc în negustorie. În aceeași noapte, au auzit în vis îngerii cântând și le-a apărut Maica Domnului, care le-a spus: "“Vă binecuvântez să vă izbutească negoțul și familiile voastre să
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
vă cer ca atunci când vă veți întoarce pe locul acesta să ridicați o mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului”". Negustoria le-a mers foarte bine fraților Donavachian și, întorcându-se de la Budapesta, ei au îngenuncheat pe colina unde se afla paraclisul și au mulțumit Maicii Domnului. O versiune asemănătoare a legendei este relatată și de alți autori. Mănăstirea construită pe Dealul Bulai a primint numele de "Hagigadar" (în alte lucrări ea apare și sub numele de Hagioiagadar, Hagiuigadar sau Hacigadar) care
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
are hramul Înălțarea Domnului. În vara anului 1933, intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva. În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a
Mănăstirea Neamț () [Corola-website/Science/309081_a_310410]
-
frontierele diecezei, deși el predica Evanghelia prin sate și cu toate că Sulpiciu Sever îl consideră egal cu apostolii, el nu pare să-și fi organizat activitatea. La scurt timp după moarte, pe locul unde a fost înmormântat, a apărut un mic paraclis, care în anul 818 a fost înlocuit cu o biserică. Aceasta a fost reconstruită și mărită în 1014, după raidurile vikingilor, apoi Hervé de Buzanceau face același lucru în 1203, în urma marelui incendiu care a pârjolit orașul Tours. Așa a
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
-lea); biserica „Buna Vestire” a fostei mănăstiri a Banului (secolul al XVI-lea); ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Broșteni, datând din 1709 (cu biserica și clopotnița ridicată în 1914); ansamblul Episcopiei Buzăului, cuprinzând biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1649), paraclisul (1841), palatul episcopal (secolul al XVII-lea), seminarul vechi (1838), cancelaria (secolul al XIX-lea), turnul-clopotniță și zidul de incintă (secolul al XVIII-lea); Casa Vergu-Mănăilă (secolul al XVIII-lea, azi Colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
este o biserică din București (sectorul 4), care a funcționat în trecut ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Biserica, clasată ca monument istoric cu , nu are o datare exactă până în prezent. De-a lungul vremii istoricii și cei care au cercetat originile construției au oferit diferite datări și variante de construcție a edificiului. Astfel
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
au concluzionat că edificiul este construit în secolul al XVII-lea, fiind refăcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Alte cercetări au stabilit că biserica a fost construită în prima jumătate a secolului XVII, pentru a folosi ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Există și opinii ale cercetătorilor care susțin că biserica a fost zidită în anul 1416, de către Mircea cel Bătrân. Biserica este renovată între anii 1909-1910, de arhitectul George Sterian, și i se aduc unele modificări la
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
mănăstirii se încheie cu strămutarea înaintașilor într-un mormânt comun. Transformarea ctitoriei în „criptă” a familiei Cantacuzino explică atât strădania lui Șerban de a reface mănăstirea în 1699 - 1700, cât și revenirea sa din 1703, când zidește în incintă un paraclis pe care îl întărește, după obicei. În august 1709 Șerban moare și va fi, la rândul său, înmormântat la Comana. Mormântul lui Șerban Cantacuzino nu se mai cunoaște la Comana; el a fost distrus o dată cu celelalte morminte în 1854 de către
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
în anul 1926 și au fost finalizate în anul 1932. Mausoleul, de formă rectangulară, cu dimensiunile H = 4,5 m, L = 14,5 m și l = 6,5 m și acoperișul în două ape, a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii. Fațada principală a osuarului conținea elemente arhitecturale care erau copiate după cele ale mănăstirii Comana: coloanele, arcada și capitelurile. Inițial, în criptă au fost depuse osemintele a 564 de eroi, din care 24 identificați, iar 540 neidentificați. Numele
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
Rădulescu: Ultima statistică privind numărul eroilor din mausoleu datează din anul 1943, menționându-se că osemintele a 762 de militari au fost depuse în criptă și în firide individuale. După 2008, conducerea mănăstirii a dorit să transforme Mausoleul într-un paraclis în care să se desfășoare slujbele religioase pe timpul iernii, când costurile de încălzire ale mănăstirii ar fi fost mult mai ridicate. În acest sens, călugării au demarat lucrări de îmbunătățire a interiorului mausoleului, spărgând pardoseala acestuia și ajungând la cripta
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; "policandrul" mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca metalică de forma vulturului bicefal - stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasă, și altele. Poetul George Coșbuc a dăruit pentru Paraclisul ctitorit de Matei Basarab două vitralii din 1916, deosebit de frumoase, în memoria fiului său Alexandru, iar G. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstirii. Mănăstirea Tismana a fost transformată în "chinovie de maici" în
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
mănăstirea Săo Vicente de Fora din Lisabona. Mai târziu, lângă el, a fost depus și sicriul Elenei Lupescu. În 13 februarie 2003 rămășițele sale au fost aduse în România, fiind depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș (într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii), în afara bisericii în care se odihnesc ceilalți regi ai României. Fiul său Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de principesa moștenitoare Margareta și soțul acesteia, iar la ceremonie a participat și Paul Lambrino, fiul lui Mircea Lambrino
Carol al II-lea al României () [Corola-website/Science/296765_a_298094]
-
se află PS Evloghie, dar el a refuzat să facă lucrul acesta. În anul 1957, primește binecuvântare din partea IPS Galaction pentru a înființa o parohie în orașul natal. El reușește să înființeze, împreună cu credincioșii de stil vechi din zonă, un paraclis în casa credinciosului Ion Vlad, desfășurând acolo o activitate pastorală și de duhovnic care a fost mult îngreuiată de regimul comunist ateu. La data de 23 iulie 1958, pr. Demostene este arestat din nou, deoarece slujise împreună cu un grup de
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
ascuns și a muncit. În anul 1968, după intrarea armatei sovietice în Cehoslovacia, pr. Demosten revine în localitatea natală. Ca urmare a denunțului preotul pe stil nou Olteanu din Covasna, împuternicitul pentru problemele cultelor, ungurul Szekely, a aplicat sigiliul pe paraclisul din locuința lui Ion Vlad, interzicându-se oficierea slujbelor religioase. Deoarece credincioșii au făcut plângere la Departamentul Cultelor din București, acesta a comunicat că n-a dat nici o dispoziție pentru sigilarea bisericii și a dispus deschiderea ei . Pe această bază
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
Vlad, interzicându-se oficierea slujbelor religioase. Deoarece credincioșii au făcut plângere la Departamentul Cultelor din București, acesta a comunicat că n-a dat nici o dispoziție pentru sigilarea bisericii și a dispus deschiderea ei . Pe această bază, pr. Demosten a desigilat paraclisul, dar a fost arestat imediat după tulburările ce s-au produs la o înmormântare și anchetat pentru rupere de sigiliu. I s-a întocmit dosarul penal nr. 1 din 1969, care a fost judecat la Judecătoria din Târgu Secuiesc, acuzației
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
Bobeică, angajat pe post de paznic. În anul 1992, ca urmare a strădaniilor PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și om al acestor locuri, fostul schit a fost redeschis ca mănăstire de maici. A fost construit un paraclis închinat Sfântului Mina, sfințit în același an, apoi, la 22 decembrie 1992, a avut loc sfințirea întregului complex mănăstiresc. Începând din acea dată, s-a instalat aici primul sobor de maici, care au venit de la Mănăstirea Teodoreni din cartierul sucevean
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici. Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția, câteva chilii și paraclisul. În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate în spiritul arhitecturii tradiționale românești. Apoi, Mănăstirii Cămârzani i-
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Doxologia, Iași, 2010); Un destin sinuos devenit poezie "(Sf. Mina, Iași, 2010); "Triodul - Golgota pocăinței" (Doxologia, Iași, 2011); "Penticostarul - Cincizecimea Învierii" (Doxologia, Iași, 2011); "Cartea Sfinírilor" (Iași, 2012); "Imnul Icoanei Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hadâmbu" (Print Multicolor, Iași, 2012); "Paraclisul Maicii Domnului - o scrisoare de pocăință către omul contemporan" (Pars Pro Toto, Iași, 2014); "Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții" (Pars Pro Toto, Iași, 2014); Sfințirile - lucrări ale Duhului Sfânt (pareneze)" (Pars Pro Toto, Iași, 2014
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
sfintei Maria, numită Blachernitissa, după numele cartierului. Biserica a fost terminata și înfrumusețată de către împăratul Leon I, care a adăugat "Hagiasma" (fântâna cu apa sfințită) și "Hagion Lousma" (baia sfântă, unde se spălau preoții). Leon I a mai construit și Paraclisul "Hagia Soros", un relicvar special făcut pentru a păstra în el "Acoperământul Maicii Domnului", adus la Constantinopol din Palestina, în anul 473. Cel mai renumit eveniment a avut loc în anul 626, când orașul Constantinopol a fost asediat de către avari
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
a fost ridicat în partea dreaptă a clădirii, comunicarea cu corpul principal al caselor Cazimir făcându-se prin construirea a două încăperi, cea de la etaj având acces la acoperișul arcului. Biserica Talpalari, cu care Academia era vecină, a funcționat ca paraclis al Academiei, comunicarea fiind asigurată printr-un pasaj în zidul de incintă al bisericii. Pe locul în care s-au înălțat casele Cazimir se găsește astăzi blocul turn de locuințe cunoscut ca blocul TAROM. Pe micul spațiu verde rămas între
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
Cantacuzino-Pașcanu, împreună cu soția sa, Pulcheria, ținând chivotul bisericii în mâini. După construirea în imediata apropiere a clădirii Academiei Mihăilene, în biserică s-a celebrat la 16 iunie 1835 o slujbă de binecuvântare. Pentru o perioadă, Biserica Talpalari a servit ca paraclis al noii instituții, dobândind și renumele de «biserică a școalelor». Biserica era despărțită de academie numai printr-un zid de piatră, în care se făcuse o deschidere pentru a permite trecerea. Biserica a suferit reparații capitale în perioada 1884-1890, care
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]