6,167 matches
-
Ce-adânca ta durere nu poate să reînvie! Trecut-au fericirea s-a tale sărbători, Cum trec d-al toamnei crivat plăpânde dalbe flori. Curat nene Vasile!... P.S. Lista poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar rolul lor în cursul literaturii noastre, ca și al oricărei alteia, este a prin exercitarea limbii a unul însemnat, totuși, ei pregătind, într-un fel, apariția "monștrilor sacri" a caror strălucire îi pune deodată pe toți într-o umbră
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
târziu. S-a întâmplat ca și când Marea Britanie, de pildă, ar fi decis într-o zi să predea vastul său imperiu colonial vechii rivale, Franța republicană, ea retrăgându-se apatică, chiar modestă cum nu mai fusese, pe insula strămoșească învăluită în cețuri. Paradoxurile istoriei! Firește, cu noi, românii, în principal cu răzvrătitul și ereticul Nicolae Ceaușescu, URSS avea o răfuială veche de două decenii și jumătate. Dar numai pe noi ne-a dat „pe tavă“ foștilor inamici? A dat tot lagărul comunist european
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
caracter oarecum folcloric, a circulat și circulă în cercuri de opinie largi cu nuanțe diferite, stârnind uneori hazul și relevând nu atât suferința propriuzisă, cât absurditatea și ridicolul situației. Ciudatul mod de constituire a memoriei colective, ce degenerează adesea în paradox, a determinat sistematizarea deloc științifică a acestei critici postfactum, ca să nu mai spunem că a zădărnicit analiza, prin urmare judecarea ansamblului, cu toate laturile lui rele și bune. Doar în straturile adânci, de jos, ale populației se mai păstrează un
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
caz în care scena devine un loc unde oamenii se pot încărca cu vigori ancestrale. Un loc al epifaniilor uitate, un loc unde forța sacrului poate izbucni cu aceeași intensitate cu care izbucnea în cursul misteriilor medievale. Acesta e primul paradox al lui Brook, al cărui spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de anchilozarea în formule desuete, ca mai apoi să se încline în fața a tot ce poate fi mai desuet în lumea actuală: „invizibilul
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
înțelegem, nici să-l definim.“ (p. 108) Centrul acesta fix e pomenit de Brook fără să fie nuanțat. E un postulat în absența căruia regizorul simte că teatrul își pierde dimensiunea hieratică, preschimbîndu- se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
fugă, București. Praf și sânge de Malgorzata Rejmer (Polirom), o tânără autoare poloneză care a vizitat de numeroase ori Capitala noastră și care a scris o serie de reportaje adunate în acest volum - deși ne inventariază cu un ochi lucid „paradoxurile”, Malgorzata Rejmer ne face să arătăm simpatici, ceea ce nu e puțin lucru. Să mai menționăm Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană de Mirel Bănică (Polirom), 111 cele mai frumoase poezii de Emil Brumaru (Nemira), o nouă traducere din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
A te abate de la ea - abia acesta e un semn de inadecvare, care, cum bine știm, conduce la rezultate tragice atunci când se manifestă sistematic, în regimurile totalitare. Privit din acest unghi, Titircă e un ins superior. Nu țin să fac paradoxuri: Călinescu dădea, într-o cronică a optimistului o foarte plastică definiție a inteligenței, care ar avea un „ce” perdant. Un animal hrănit de stăpâni în ajunul Sărbătorilor mănâncă frenetic tot ce i se oferă. E, prin urmare, deștept. Dacă ar
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
soției lui, pe care o avertizase în scrisori de temerile lui privitoare la Togliatti, prea aservit Kominternului și lui Stalin. Piparo crede că acel caiet lipsă ar fi conținut expresia unor critici severe la adresa Moscovei, dacă nu chiar a comunismului. Paradoxul face ca Togliatti să pună în practică, trei decenii mai târziu, desprinderea comunismului italian de acela sovietic. Urmat de spanioli și de alții pe calea unui eurocomunism reformator. Cămașa lui Napoleon Omul care i-a stat alături lui Napoleon pe
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
de Agopian cu sinceritatea și tandrețea unui prieten. Către final, măcinat de boala de ficat - scrie Agopian - „strălucirea lui intelectuală și verbală, o strălucire neegalată de nici unul dintre contemporanii lui, se deteriora rapid, așa că a început să apeleze la vechile paradoxuri, care sunau, din cauza prea multei folosințe, dogite, ca o placă de patefon uzată. Când mă mai nimeream pe acolo, îmi făcea rău fizic să-l văd cum se degradează pe zi ce trece, și intelectual, și fizic. «Lasă, bre, Ago
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
anamnetice, spectacolul traumei temporale reînnoite sunt elemente structurante ale destinului literar al lui Norman Manea, destin marcat din plin de deruta unui timp anomic. Faptul că scriitorul își mărturisește afinități literare cu Kafka și Joyce nu face decât să accentueze paradoxul pe care opera lui Norman Manea ni-l semnalează: experiența exilului determină, în cele din urmă, un retur simbolic spre matricea originară, în „casa melcului”, prin intermediul ficțiunii, o ficțiune, ce-i drept, saturată de efluviile documentalului, de resorturile depoziției, ale
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
tot disgrațiosul devenit normă; Cetățeanul turmentat „seamănă cu acei zani care populează universul burlesc” din commedia dell´arte; tot în „carnavalul pasiunilor” din O scrisoare pierdută, Cațavencu întruchipează „excesul retoric, enormitățile debitate sunt retorici și în spațiul ei iau naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul”. Peste tot concluzii seducătoare, cum e aceasta: „nimic nu este monstruos în personajele caragialești ale Momentelor dacă sităm acest termen în contextul teratologicului sau al patologicului”. Angelo Mitchievici este convins că ceea ce este remarcabil la Caragiale
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
v d r stignit sau pietrificat. lui Titu Maiorescu, f cut imediat dup Ș ș țî i discursul adulator i cel demitizant au Lectura unui Ion Negoi escu, din moartea Poetului (1889) se mplinise, ă îî ș fost rostite deja.” Paradoxul era c n admirabilul studiu “Poezia lui Eminescu” cum ar fi spus nsu i Eminescu, cu ă î ă î ăă ă â num rul mpricinat al “Dilemei”, (1968), era trecut cu vederea, n grab . asupra de m sur : “Pe
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
în ea, desi personaj absent, făptura cel mai puternic conturată a întregului român. Și Masenka este, într-adevăr, o eroina emoționant construită: fetișcana ciudată, isteața și prostuța în același timp, pasionată și ciudat detașata, alintata și severă, o sumă de paradoxuri și contradicții care fac din ea o făptura fermecătoare, așa cum o reconstituie filmul amintirilor lui Ganin. Cu toate acestea, ea rămîne, după mine, personajul în chip fundamental absent. Nu numai pentru că tot ce aflăm despre ea reprezintă proiecția nostalgica a
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
transilvănenilor. Măcar din unghiul ascuțit al culturii, avem în fața încă un argument din argumentele temeinice ale românilor de dincolo de munți uniți cu Romă. Români prigoniți că în războaiele religioase, făcuți, cu oroare, papistași, urîți cîteodată mai mult decît paginii. E paradoxul poporului român, atît de tolerant și atît de latin, istoria să-l amestece de secole în oală fierbînd de slovele chirilice și de vorbele de la răsărit, - groază, urîtul, năpasta și mai tot ce-i negativ, în raport cu cerul, lumină, apa, stelele
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
primordiale, o experiență cu adevarat universală care unifica - sau mai precis, ar putea să unifice - întreaga umanitate, este experiența transcendentei în sensul cel mai larg al cuvîntului." Astăzi, știința însăși confirmă experiență transcendentei. Iată ce ne spune Havel: "Ca un paradox, deseori se întîmplă că descoperiri majore ale științei contemporane să confirme ele însele experiență transcendentei și astfel, printr-un traseu circular, să readucă cunoașterea umană la ceea ce toate culturile au cunoscut în mod intuitiv de la începutul începuturilor, la acel ceva
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate și „logica smarandachiană”), în care o variabilă logică are trei valori: „adevărat”, „fals” și „incert”. Enunțată în articole de fizică teoretică, „Ipoteza Smarandache” (apărută ca o consecință a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen și a inegalității lui Bell) afirmă că în Univers nu poate exista o viteză-limită, contrazicând concluzia lui Einstein, care susține că viteza luminii este viteza-limită din Univers. Academia de Științe „Telesio-Galilei”, cu sediul în Croydon, comitatul Surrey, Marea Britanie, cu
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
fizice cu trudă obținute în cele cîteva mii ori sute de mii de exemplare, - ci imaginea! Totul, în epoca noastră atât de abstractă, se substituie. Obiectul devenind propria sa umbră, ca-n Peștera platoniciană... S-ar părea că e un paradox să pui în inferioritate strălucita Galaxie Gutenberg, - tiparul în sine, ca metodă de comunicare profesională sau de cultură și literatură. Între început însă, - între epoca homerică a miturilor transmise din gură în gură, prin suflul uman, și Internetul de azi
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
bună, ca de altfel toate întrebările pe care mi le-ați pus. Merge la o țintă anume. E într-adevăr un fundal această traducere proustiană; cred că dacă eram numai în ea mi-era mai greu. Și aici e un paradox: eram intoxicată într-un fel și poate nu reușeam să văd bine, să am o anumită distanță, necesară, totuși, față de ea, ori eu am simțit nevoia efectiv să plasez în paralel diferite alte texte. Cum să spun? Fiecare cu gradul
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
extraordinar de pretențios, de exigent, a luat textul și l-a privit la microscop dar nu mi-a făcut mai multe observații decît mi-ar fi făcut un editor român pe un text tradus. Pot să spun că e un paradox, de ce a mers, într-un fel, aici aproape că nu pot fi crezută, mai ușor; am încercat să-mi explic: franceza are structuri mai fixe care te duc mai sigur. Odată fraza începută într-un anume fel și odată intrat
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
de vedere contrarii. * De asemenea, alegerea unui anumit ziar poate fi pentru cititor o probă că nu vrea să afle cum stau lucrurile de fapt în lumea politică, ci că simte nevoia să i se confirme prejudecățile sale despre ea. * Paradoxul e că, la rîndul lor, ziarele știind cărui cititor se adresează nu mai îndrăznesc să-l contrarieze, de teamă că l-ar putea pierde. Astfel că, de la un punct încolo, ziarul poate fi o formă de lustruire a obsesiilor cititorului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
Sînt omul post-Istorie. De fapt, nu mă interesează decît timpul fără evenimente, Istoria de după Istorie. Timpul istoric propriu-zis nu mai are sens pentru mine". Exagera desigur. Opera sa interesa și era foarte importantă iar statutul său post-istoric e unul dintre paradoxele sale obișnuite risipite peste tot în scrierile sale. De altfel, în 1968, cînd i-au apărut în limba germană Silogismele amărăciunii nota (oare satisfăcut?) că e "poate cartea cea mai personală din cîte am scris: totul e confidență, de la butadă
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Nu v-ați oprit însă numai la tensiunile dintre reverberațiile mitice ale unor civilizații, ci ați construit pornind și de la mitul unor drame interpersonale. Cea mai paradoxală dintre ele este drama gemelității dezvoltată în Regele Arinilor.V-a atras tocmai paradoxul ei? M.T.: Tema gemenilor este una fundamentală în antichitate și în Biblie. De pildă, Iacob și Esau care au fost rivali încă din pântecele mamei când Iacob încearcă să-l țină de picior pe fratele său ca să nu se nască
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
tabere dușmane, ce se înfruntă la Troia, iar mai târziu, la Roma, Romulus și Remus unde primul îl ucide pe cel de al doilea. Uciderea unui frate de către celălalt în cazurile de gemelitate constituie un mit destul de frecvent tocmai din pricina paradoxului și a aberației sale: acolo unde domnește fraternitatea, consanguinitatea cea mai profundă confundându-se aproape cu identitatea, apare și o ostilitate extremă, distructivă care nu suportă aparențele dublului și caută să elimine unul din subiecții realității dublate. Dar leit-motivul principal
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
au plătit cu existența. Datoria noastră este de a înnoda - peste istorie și peste vremi - o legătură cu acești înaintași întru onoare". Faptul că, la ora actuală, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca se mai află în exil constituie un trist paradox. Încetînd într-o primă fază, "nemerniciile unei istorii pe dos" au reapărut într-o alta, cu un scenariu schimbat și prea adesea cu aceleași personaje, unele cu măști primenite, altele cinic de-mascate. Astfel încît rămînerea în exil a celor
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]