7,370 matches
-
acut sentimentul neantului, pe care-l trăiește instinctiv, chiar dacă lumea căreia îi aparține se află într-o mișcare ascendentă. E un fel de a spune că periferia nu ucide, ci întemeiază. Așadar, viața ca o mașinărie, ca succesiune de fapte paradoxale, ca mecanism secret în care granița dintre hazard și destin - sau fatalitate - este mai mult decît fragilă. E ca și cum totul s-ar desfășura după un plan, pentru a fi, în același timp, o nesfîrșită improvizație. Ciudat cum el transferă asupra
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Valentin Tașcu Caz de urgență paradoxală: Marius Tupan a tipărit ,ieri" un roman care pare că ar fi fost scris ,mâine". S-ar zice că s-a întâmplat o profeție, măcar o premoniție: în Rhizoma, mai toată acțiunea parcă ar fi fost inspirată după filmul incomplet
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
așa cum îi va fi dat să afle, trecuse prin cele mai grave boli și operații, învingându-le pe toate în chip miraculos. Ștefan Itu nu este doar un fenomen medical și o mască tip ,uomo finito", ci și un amestec paradoxal de energie debordantă și retragere în singurătate, în chilia spiritului. Sufletul său profund de artist nu se poate supune unei autoconstrucții liniare, necontenitele sale corsi e ricorsi biografice subsumându-se esențialei pendulări între eros și thanatos. Jurnalul lui Ștefan (nelipsit
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
la 12 ani și pervertită moral de așa-zisul binefăcător al său, din cauza disperării și a dorinței de răzbunare nu va mai ajunge niciodată la ceea ce ar fi putut să fie dacă ar fi crescut în condiții normale. În mod paradoxal, Dostoievski, pentru care accentul cădea pe redobîndirea sensului vieții, a lăsat-o pe această eroină extraordinară a lui să refuze iluzia salvării prin sacrificiul asumat pentru ea de prințul Mîșkin și să aleagă drumul spre moarte alături de Rogojin, salvînd-o, astfel
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
Partidul Liber-Schimbist, iar zodia ei este postmodernismul. Curentul numit astfel ,reinterpretează trecutul dintr-o multitudine de unghiuri, de la cel drăgăstos-ludic la cel ironico-nostalgic, incluzînd atitudini sau stări de spirit precum ireverențiozitatea umoristică, omagiul indirect, amintirea pioasă, citatul spiritual și comentariul paradoxal"; el practică ,aluzia și comentariul aluziv, referința jucăuș deformată sau inventată, transpunerea, anacronismul intenționat, amestecul a două sau mai multe moduri istorice sau stilistice etc. Ca urmare, estetica postmodernistă a fost descrisă drept esențialmente Ťcitaționistăť." 1) Sînt trăsături care se
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
mai puțin decît de obicei și, mai mult de-atât, și-a vândut mașina! Iată un exemplu opus de asumare trucată, de curată demagogie emfatică. Dar în cazul nostru de față, cel al neasumării, cu care ne ocupăm aici, avem paradoxala situație, dar la fel de demagogică, în fond, a unui autor care primește alocații pentru copii pe numele avortonilor săi: foarte probabil același autor, care și-a recuzat opera înainte chiar de a o produce, nu a avut nici o problemă de stomac
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
Să vedem primul din cele două cazuri verificabile: "A luat personajul Ťprofesorului Rădulescuť...", adică al lui Nae Ionescu preschimbat în erou romanesc. Acest "personaj" cu multiple virtualități epice și ideatice nu e, însă, lansat de Vinea. Figura fascinantă, aventuroasă și paradoxală a gînditorului căpătase deja epicitate datorită lui Mihail Sebastian, lui Mircea Eliade, lui Paul Sterian ori Georgetei Mircea Cancicov. Oricum, chiar și fără aportul lui Vinea, Dumitriu l-ar fi introdus pe Nae Ionescu în roman, căci, din felul cum
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei în acest plan e mai
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei în acest plan e mai curînd unul de frigidă ațîțătoare. Stîrnește, dar nu răspunde și, poate, nici nu corespunde. Toate legăturile ei sînt de fapt eșecuri ce au însă efectul paradoxal de a mări dependența de ea a partenerilor. ŤNu pot nici cu tine, dar nici fără tineť, îi spune, de exemplu, Iustin, soț legal și adulterin. ŤAm făcut tot ce mi-a stat în putință, însă nu reușesc nicicum să
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
Ne cufundăm în noi,/ ieșim din noi, scăpăm de noi/ și cerul plesnește fulgerele/ rațiunii și harului./ Zile arse de îndoială/ dau năvală/ în amețitoarea capacitate/ a conștiinței/ și pipăind terenul cer/ închiderea rănilor lumii,/ vindecarea rănilor existenței.” Poate desigur paradoxal acest ecou al ființei ajunse dincolo de limitele sale, ne deschide până în cele din urmă porți pe care le credeam ferecate pentru că astfel trebuie. Fără a se recurge neapărat la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
nu îl spune doar cineva anume, ci o întreagă colectivitate sau, uneori, chiar întreaga comunitate sau societate. Apoi, inevitabil, urmează întrebarea noastră (justificată): oare cine și-ar mai dori să-și petreacă timpul în preajma unor astfel de indivizi? Și, totuși, paradoxal și complet ilogic, ne simțim atrași de unii dintre ei. Iar atracția este tot atât de puternică precum este atrasă insecta de lumina becului aprins în mijlocul întunericului. Evident că nu avem cum să nu ne întrebăm: oare ce ne face să fim
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care, om în toată firea, am plâns! De fericire am plâns și, paradoxal, m-am simțit foarte bine! Prima oară, acum câțiva ani când, terminând casa nepoatei, Cătălina, nepoțica mea care a descoperit bucuria de a merge desculță prin iarbă aici, în această curte, adunându-și păpușile în casă, mi-a spus că
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
volumul Călătorind în marea interioară se păstrează între aceleași coordonate estetice dar aduce ceva în plus, un gust dulce-amărui, discret și melancolic, de poezie distilată îndelung și în taină. Dacă am încerca să trasăm o fiziologie a poeziei Marinei Dumitrescu, paradoxal, cel mai dificil este să pornim de la vers. Cu cartea închisă și cu o lectură proaspătă în minte persistă senzația că ai putea vorbi la nesfârșit fără a spune lucruri lipsite de pertinență. În fața versurilor însă, toate gândurile care până
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
asupra unui mediu totuși "fascinant", pentru a anihila impactul unui contact dur. Nu e vorba nici de "modestie", nici de inadaptare ci de o superbie corectivă a eului care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea camerei de lucru dar și a ambianței anoste, în lume
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
mă mai cert cu tine, am obosit). Corelativ acestei confuzii (de fapt un reflex al firii telurice a subiectului care s-a desfăcut de orice articulație transcendentă, devenind cinic cu sine însuși), se ivește și fenomenul invers, al exacerbării materiei. Paradoxal, golul e desemnat prin recursul la materii dense, "grele", la lut și la plumb: "se-auzea coasa/ cuiva pe care nu l-am văzut/ codru-arăta veșted/ peisajul era de lut/ nicăieri nici o urmă/ perechi-perechi/ prin timpii celui de-al treilea
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
o părintească încurajare. Domnul Pleșu nu poate să afirme pe față acest lucru; dar el rezultă. în schimb, autorul discută încercarea Subiectului de a-și preschimba osândirea într-o desfătare. El privește, uimit, cu un zâmbet, probabil, și această stare paradoxală. într-una dintre convorbirile cu ofițerii de Securitate, citim, uimiți, o declarație ca aceasta: ,închisoarea, vă spun sincer (spune Noica, n.n.), a fost o desfătare. E vorba, aflăm în continuare, despre șansa - valorificată la Jilava - de a vorbi, vreme de
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună, selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi acum o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar amuți subit, iar Brâncuși s-ar elibera, în
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
somnului, s-a produs un accident chimic la nivel molecular - ca atunci când răstorni o tavă cu băuturi -, care a stimulat receptorii de dopamină să inițieze o cascadă de evenimente intracelulare; ori poate este perspectiva unei zile de sâmbătă sau consecința paradoxală a oboselii extreme. E drept că și-a încheiat săptămâna într-o stare de epuizare nefirească. S-a întors într-o casă goală și s-a întins în cadă cu o carte în mână, fericit că nu trebuie să stea
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
în cercul "relațiilor" cu pricina. Urmează o mărturie contradictorie potrivit căreia ființa "torturată" se simțea totuși foarte bine: "Și, deci, viața mea care ar fi trebuit să nu-mi priască datorită atîtor șicane, a fost, totuși, îmbătătoare prin faptul că - paradoxal - mă simțeam și mă comportam ca o ființă liberă, înregistram temperatura bucuriei în fața naturii, a artei, a creației proprii, a iubirii, a jocurilor de tot felul (homo ludens)". Ceva nu e în regulă. După cum e puțin credibilă, în gelozia-i
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
însuși. Se conturează astfel un pattern al scriitorilor din aceeași familie spirituală, a mucaliților ce flagelează existența la modul cinic, arborând un zâmbet larg, dar cu gândul la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
o umoare intemperantă (Șerban Cioculescu nota ritos că Blaga "nu suferea să fie comparat cu Arghezi"), poziția "poetului de la Cluj" posedă o bază speculativă. Nu o dată, în decursul convorbirilor noastre, Blaga revenea asupra atitudinii sale față de Arghezi, încununîndu-și observațiile cu paradoxala concluzie că acesta "n-are stil"... Poate că sînt singurul om în viață care, copilandru fiind de 18-19 ani, a avut prilejul de a-l întreba pe Arghezi ce părere are despre Blaga și pe Blaga ce părere are despre
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
deconstructs this rhetorical fusion and conceives a new kind of rhetoric for liberalism. Keywords: metaphysics; liberalism; liberal democracy; democracy; liberal neutralism; rhetoric. Critică metafizicii și liberalismul A devenit un clișeu al gândirii contemporane faptul că discursul filosofic trăiește o vârstă paradoxala a sa. Mă refer la acele situații în care filosofia își reinventează problematică și strategiile de cercetare prin înscenarea propriului "sfârșit"1. În primul rând, este vorba de fenomenele textuale petrecute în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o formă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
filosofia își reinventează problematică și strategiile de cercetare prin înscenarea propriului "sfârșit"1. În primul rând, este vorba de fenomenele textuale petrecute în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o formă aproape eminenta de manifestare. Situația devine cu atât mai paradoxala cu cat unul din reflexele textuale ale filosofilor, cel puțin în tradiția continentală, este acela de a-si denunță antecesorii că metafizicieni reziduali (astfel procedează Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în foc, nu mai umblă după metaforă sofisticată, ci vibrează prin sensibilitatea ce atinge sublimul. Pentru poetul mărturisitor al lui Hristos, poezia a fost poartă cerurilor, scara ce duce la cer, barca de salvare, rugăciunea zdrobita și în același timp, paradoxal, renăscuta că o pasare Phoenix. Marius Oprea în „Adevărată călătorie a lui Zahei - V. Voiculescu și taină Rugului Aprins” (2008), cu un cuvant înainte de Andrei Pleșu, readuce în mintea cititorului, uitată mișcare a Rugului Aprins, unica în istoria românilor. Autorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest fapt este și mai evident în proza indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice ale unei ciudate formații se exprimă acolo printr-un
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]