738 matches
-
coperta mâzgălită / Peste t ot și jerpelită ! ... / Dar te‐ai fost, tu, întrebat / Mâini prin câte am umblat?/ Ochi câți s‐ au plecat pe mine / ʹN clipe grele ori senine? / Unii poate‐ au plâns pe pagini / Ca și toamna prin paragini ,/ Precum alții‐or fi zâmbit / Când de tot m‐ au dezvelit! / Tu nici când n‐ai fost în stare / Să te miști din raftul grav!/ Nici o mâ nă mi se pare / Nu te‐ a scuturat de praf, / Nu ți‐ a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu un trecut tulbure, pe care stăpânul îi sperie (șantajează) din când în când, fluturându-le în față dosarele grele de păcate. Vară. Arșiță ca în Caragiale, dar nu suntem pe strada Sapienței, ci în curtea cu un havuz în paragină a unei instituții. O instituție culturală abandonată de stat și nedescoperită încă de sponsori. Câte un românaș, toropit de căldură, mai înjură, dar fără consecințe în plan imediat. Toți par să fi căzut de acord că nu se poate schimba
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
limbii ruse (Eurosport) și în Basarabia, mi-a lăsat impresia dezagreabilă a unei confruntări ideologice ruso-americane, confruntare provocată de ruși. Cu orgolii deșarte de mare putere sportivă atât pe gheață cât și pe iarbă, dar cu terenuri sportive abandonate, în paragină, sau transformate în talciocuri, Rusia a încercat să-și camufleze eșecul pe plan sportiv (doar 6 medalii de aur, dintre care numai una cu adevărat meritorie - Alexei Iagudin, patinaj artistic) invocând o pretinsă adversitate a lumii împotriva rușilor, a slavilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
însemnată din proprietățile sale, le-a trecut pe numele soției și a celor doi copii, numai că aceștia nu au știut să le administreze. După ce au vândut tot ce se poate vinde, casa, curtea și grădina au fost lăsate în paragină încât, după câțiva ani, au ajuns în situația descrisă mai sus. În schimb, din zgârcenie, aduna tot ce găsea în cale, ticsindu-și camerele și curtea cu tot felul de hârburi pe care Primăria, din când în când le încărca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în versuri. Costache Buraga a murit în decembrie 1999. Acum casa-muzeu este în grija fiicei lui, Eva, care ne spune că nu putem vizita nimic pentru că se renovează. Gura satului spune însă altceva, și anume că totul este lăsat în paragină, moștenirea bătrânului Buraga neinteresându-i pe urmașii săi direcți. Rodica Pop Adevărul de Vaslui -30 nov. 2006 Moș Costache Buraga și soția sa, Eugenia, au reînviat tradițiile Dăneștilor, la Muzeul Județean Vaslui IN MEMORIAM La Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lor în ținuturile noastre. Nu în cele din urmă, e pământul din care s-au clădit și în care s-au prăbușit lumi, dar din moartea cărora au renăscut mereu alte forme de existență statală și societală. Din cenușa și paragina vechilor lumi, s-au reclădit în permanență altele noi. De fapt, vorbim de un ciclu al vieții și al istoriei, cu bucuriile și tristețile lui, împletind măriri și decăderi, despre care putem spune că își va urma cursul în același
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
autorităților, iar ca să vii cu trenul în condiții mizere îți ia cam tot atîta timp ca și pe vremea lui Carol I. Nu mai vorbesc de infrastructura rutieră care leagă Iașiul de mănăstiri din preajmă (Bîrnova, Dobrovăț ș.a). O paragină sunt și drumurile, și mănăstirile. Ne-am bătut joc ani întregi și de centrele culturale străine, plimbîndu-le prin diverse locații, clădirea televiziunii o cere Biserica, fostul ho-tel al Primăriei l-a luat tot Biserica, din cimitirul evreiesc se fură oase
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mănăstirile. Ne-am bătut joc ani întregi și de centrele culturale străine, plimbîndu-le prin diverse locații, clădirea televiziunii o cere Biserica, fostul ho-tel al Primăriei l-a luat tot Biserica, din cimitirul evreiesc se fură oase și e tot o paragină, începînd cu portalul de la stradă, portalul de la Sfîntul Spiridon de asemenea, casele memoriale nu le mai vizitează nimeni, majoritatea statuilor orașului sunt nefericit alese și mai nefericit plasate, spitalele Iașiului au devenit adevărate focare de infecție, ca și Bahluiul, rîulețul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
discuție despre raporturile măștii cu moartea. Gorgo, figură a alterității radicale, aceea a morții, se înfățișează în întregime ca o mască. Celelalte două divinități mascate, Artemis și Dionysos, sunt divinități ale ținuturilor mărginașe, ale spațiilor nelocuite, ale pământurilor lăsate în paragină, ale pădurilor, ale țărmurilor mării, divinități „ale granițelor, ale zonelor limitrofe, ale frontierelor unde apare Celălalt”. Ca și colossos-ul, masca poartă, așadar, semnele unei alterități. Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la mască, indică, observă Vernant, alteritatea extremă, cea a lumii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
minții sale răvășite, cum recunoaște ea însăși. Iar rătăcirilor ei nu le va putea pune capăt decât moartea. Nici Prometeu nu crede altceva; el reia istorisirea destinului lui Io tocmai pentru a evoca spațiile nelocuite de om, pustii, lăsate în paragină, unde își au sălașul Forkidele, trei fecioare îmbătrânite, cu trup de lebădă, cu un singur ochi, cu un singur dinte și la care „nu se uită niciodată nici ziua soarele, nici noaptea luna”. În preajma acestor locuitoare ale celui mai deplin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru gospodine înalt calificate, nu vă sfătuiesc să-l abordați. * Sedii temporare ale unor entități comerciale distincte, care distribuie unul sau mai multe tipuri de produse comestibile sau nu; nu vă lăsați păcălite de aspectul asemănător unor birouri lăsate în paragină; plantele acelea care par să fi crescut vraiște pe tarabe sunt marfă și totodată obiectul vizitei voastre în acel areal; am apostrofat eu odată un negustor că nu-și face curățenie pe birou (mă tot întrebam pe unde și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
care a fost, după cum am amintit deja, vizitat de Rege. Asemeni tatălui său, Theodor Cincu donează în 1934 orașului actuala clădire a Muzeului, după mine, cea mai frumoasă casă din Tecuci. Astăzi din nefericire și această clădire este lăsată în paragină și continuă degradare. Tot el a amenajat șoseaua care duce la Nicorești, șosea străjuită de nuci bătrâni, probabil plantați în acele vremuri. De nenumătare ori toamna am poposit în copilărie și nu numai, să ne înfruptăm din fructele savuroase din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în organizația revoluționară “Frățiile de Cruce”, apărându-ne frumusețile și bogățiile României. Așa să ne ajute Dumnezeu! „ Datat azi 7 august 1949, schitul “Lepșa, județul Putna. Au urmat semnăturile liceenilor care au depus jurământul de credință printre care erau Tinca Paragină, Florica Paragină...Ticu Mălăcescu... și Nicolae Ilie Chițu. Ion Paragină, cel care conducea partizanii, i-a scris pe toți elevii care au depus jurământul într- un carnețel, care se afla tot timpul asupra lui. Din nefericire, când securitatea l-a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
revoluționară “Frățiile de Cruce”, apărându-ne frumusețile și bogățiile României. Așa să ne ajute Dumnezeu! „ Datat azi 7 august 1949, schitul “Lepșa, județul Putna. Au urmat semnăturile liceenilor care au depus jurământul de credință printre care erau Tinca Paragină, Florica Paragină...Ticu Mălăcescu... și Nicolae Ilie Chițu. Ion Paragină, cel care conducea partizanii, i-a scris pe toți elevii care au depus jurământul într- un carnețel, care se afla tot timpul asupra lui. Din nefericire, când securitatea l-a arestat, a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
bogățiile României. Așa să ne ajute Dumnezeu! „ Datat azi 7 august 1949, schitul “Lepșa, județul Putna. Au urmat semnăturile liceenilor care au depus jurământul de credință printre care erau Tinca Paragină, Florica Paragină...Ticu Mălăcescu... și Nicolae Ilie Chițu. Ion Paragină, cel care conducea partizanii, i-a scris pe toți elevii care au depus jurământul într- un carnețel, care se afla tot timpul asupra lui. Din nefericire, când securitatea l-a arestat, a găsit și lista și evident și pe acești
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
canal datorită surpării unui mal peste el iar ceilalți vor ispăși ani grei de temniță în diferite pușcării comuniste din țară. Poetul Radu Gyr se pare că le-a închinat luptătorilor din rezistența vrânceană, conduși de Gheorghe Mălăcescu și Ion Paragină, poezia “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane“, pentru care a și fost condamnat la moarte: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Autorul scrisorii este un medic pe nume Blois, care se adresează marchizului de Sourdis:,,Monseniore, sunt sigur că în cei 32 de ani cât am practicat medicina în această provicincie și în acest oraș, nu am văzut nimic comparabil cu paragina care domnește, nu numai în Blois, unde se găsesc patru mii de săraci, datorită influxului care a venit dinspre parohiile vecine și din cauza sărăciei din zonă. Însă în intreagă țară sărăcia este atât de mare, încât țăranilor, lipsindu-le pâinea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
au adresat la CEDO și altor autorități suprastatale. Pe de altă parte, mulți dintre cei ce au intrat în posesia terenurilor, construcțiilor și instalațiilor, le-au înstrăinat ori nu le-au mai întreținut. Și pe aceste căi s-au înmulțit paraginile, a crescut "forța de muncă eliberată" (șomeri, pensionați cu anticipație, eliberați cu salarii compensatorii). Reconversia nu i-a ajutat prea mult, așa că, treptat, munca și creația de valori s-au redus și ele. Ne-au năpădit "metamorfozele" muncii și capitalului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
altă dată nu au luat acest nume cu totul întâmplător. Prin așezarea naturală, prin aranjamentele componentelor arhitecturale, prin produsele picturale, sculpturale și muzicale oferite, așezămintele respective au produs bucurii oamenilor ieșiți să sărbătorească, să se întâlnească. Ele trebuie scoase din paraginile ruinătoare atât pentru frumusețea peisajului și a atmosferei create de un personal talentat, cât și pentru că reconstruiesc climatul tihnei, al apropierii oamenilor. Sunt suficiente cele peste două decenii de cultivare a paradoxului de a fi "oameni săraci în țară bogată
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
țări foste socialiste, unde economiile depind adesea de transferurile de venituri ale emigranților care muncesc în străinătate ori de împrumuturile externe pentru acoperirea nevoilor de energie, hidrocarburi, alte materiale și alimente produse nu demult pe terenurile proprii, acum lăsate în paragină. La rândul lor, populațiile și unele guverne ale țărilor occidentale sunt nemulțumite de avalanșa cerșetorilor și a delicvenților proveniți din emigranții tot mai săraci ai fostelor țări socialiste, cu rate înalte de șomaj și protecție socială redusă pentru disponibilizați, pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care egalează memoria Înaintașilor. Biata Mărița, mama sa, nu a apucat să-l vadă doctor pe Ionel, a murit când el era Încă student. Coborând din Preluca spre Pârăul Gălăuțașului, dăm de două case părăsite și un grajd mare În paragină. Aici au locuit ai lui Mihai Ilisan, Ion și Gheorghe. Bietul Ion a fost luat pe front la nicio săptămână după căsătorie, nu a avut când să petreacă măcar o săptămână de miere. Mihai din Preluca, așa i se spunea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
din ce zări, pur și simplu s-au instalat aici În casele rămase pustii, fără consimțământul cuiva. Curios că toți sunt țigani, adică rromi. N-am văzut pe niciunul să cultive ceva pe pământurile foștilor gospodari care acum sunt În paragină. Unul dintre ei, dacă nu mă Înșel, este cioban și Își poartă În voie oile pe pământurile unde odinioară erau holde de grâu și lanuri de porumb. Noi Însă să mergem cu decenii În urmă sau chiar cu vreo două
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lucra pământul și Îi Întâlnești triști având În față câte un feldeți (50 ml) de rachiu ordinar, sporit cu apă, așteptând un telefon din Italia ori Spania de la copiii și nepoții lor care au luat drumul bejeniei. Combinatul zace În paragină, ca atâtea altele de pe cuprinsul țării. În loc de paznic o haită de câini, care ies În stația de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lui de fărîme strălucitoare. Balzac, Crinul din vale, pp. 93-94 După această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima stăpînită, neobosită, veșnică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tuturor celor care părăsesc justificat sau nejustificat pământul străbun și uită că au niște strămoși undeva, a căror morminte sunt năpădite de buruieni, iar casele în care s-au născut și bisericile în care s-au botezat se găsesc în paragină. Un inspirat dicton spune că: morții nu mor când sunt puși în morminte, ci când cad în uitare! Așadar, amnezia aduce moarte, iar pomenirea înaintașilor, comuniune! Felicităm pe Domnul Profesor Dr. Dumitru Marin pentru neuitarea satului unde a văzut lumina
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]