1,988 matches
-
rugători, oameni smeriți - ba chiar, el, care avea o oarecare mândrie intelectuală, spune că a fost copleșit de smerenia și ascultarea deplină cu care niște călugări erudiți, cu două-trei facultăți, de la o mănăstire athonită, îl slujeau pe Starețul care stătea paralizat la pat și care doar șoptit le spunea ce să facă fiecare. El a observat și a înțeles că în această slujire jertfelnică, în această ascultare necondiționată stă cheia adevăratului progres duhovnicesc. După ce a revenit din Athos, el a consemnat
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
gradul 9 în România. Aici nu e vorba de șpagă, banii fiind dați direct unor posturi tv pentru publicitate. E vorba, în speță, de o donație. Numai că nu s-a făcut conform procedurilor legale. Gestul de onoare al demisiei paralizează pe cei care sunt cu musca mult mai mare pe panama. Liberalul putea să procedeze la fel ca colegii (sic!). Să urle că nu e adevărat, să se roage de ceilalți șparlamentari, să se lase miruit ... Nimic din toate aceste
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
ți-a dat mama ta, ți se potrivește, e ca un cântec de dor, izvorât din înaltul cerului de primăvară , spune-mi, cum te strigă ea ?„ Am simțit că întreaga mea ființă este străpunsă de un șoc ce m-a paralizat pentru o fracțiune de secundă , ca într-o explozie de lumină dureroasă și greu mi-am revenit, când am auzit-o zicându-mi : „Mama mea este cea mai frumoasă Regină pentru mine, ea nu cunoaște decât limbajul sufletului și nu
REGINA MEA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383514_a_384843]
-
urle cât o ținea gura. Intrusul năucit boscorodea cuvinte neinteligibile și în acel moment pânza cortulul fu dată în lături și lumina unei lanterne în mâinile unei siluiete masive ce acoperea intrarea cortului o orbi și în acelaș timp o paraliză amplificându-i spaima. Insul beat fu îndepătrat de pe ea cu brutalitate, de brațele vânjioase ale noului venit și scos afară din cort, dându-i-se astfel răgazul necesar pentru a se elibera în cele din urmă din sacul de dormit
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
prietene! Așa cum afirmai odată, este foarte greu de a scrie despre un prieten la trecut. Știu că ai fi dorit să-ți respecți promisiunea făcută Margaretei... De a nu pleca încă... Și ai plecat... Strigătul tău a fost auzit. Îmi paralizaseră toate simțurile când intuisem ce va urma. Ce ne-a apropiat? Totul! Tu un basarabean dezrădăcinat, eu o fiică de bucovineni pribegi. Demni și curați ne-am luptat cu viața, păstrându-ne credința: „Nihil sine Deo!” (Nimic fără Dumnezeu!) *** Boris
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
va ridica un poet sau un romancier supraomenesc. Un pictor deasupra oricărei școli. Primul muritor al cărui nume va conține șapte k-uri va stăpâni lumea. Rostirea unei asemenea serii - ori numai citirea - deblochează energii necunoscute; pe cei slabi îi paralizează. Va fi perioada de vârf a umanității: va urma căderea. Toată grija pentru acest semn satanic; folosirea lui în mod nejustificat se întoarce împotriva celui nesăbuit! Și tot așa; nimeni nu scoate o vorbă; îi privești în ochi; te privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În orice țară civilizată. Arogant și ridicol În inconștiența mea revendicativă, nu sesizasem pericolul și nici neobișnuitul situației. Oricum, trebuia să mă repliez până nu era prea târziu. Din păcate, reflexele nu-mi mai funcționau corespunzător, stupefacția și teama mă paralizau. În ce poveste tenebroasă intrasem sau fusesem aruncat și de ce? Cine și ce vrea de la mine? - Domnule profesor, unde credeți că ne aflăm În clipa de față? Strict geografic vorbesc... Glasul pirpiriului era În continuare calm și amabil. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o atât de periculoasă perspicacitate? Ajunsese el sau nu cu ipotezele până În apropierea imediată a existenței Centrului? Și dacă da, o va recunoaște? Eveline Fontaine a venit cu ideea inventării unei situații menite să vă anuleze reflexele autocontrolului, să vă paralizeze reacția de apărare. A pretins că studiile de psihologie au demonstrat că persoana asupra căreia planează o acuzație gravă - nu contează cât de adevărată, ba, aș zice chiar din contră: efectul este cu atât mai puternic cu cât acuzația este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răsucea Între degete cele câteva foi de hârtie și șoptea privind În gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o, mai mult ca s-o scot din transa care o paralizase subit. În loc să sune grijuliu, așa cum intenționasem, vocea mea degaja mai degrabă vinovăție. Și chiar mă simțeam vinovat, deși eram perfect conștient că nu comisesem nimic rău și că n-am nici un amestec În lovitura pe care Eveline o recepționase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
6 7 8 9 M-am uitat Împrejur aproape cu spaimă. Îmi venea să țip de bucurie, dar eram incapabilă să articulez un sunet. Așadar, acesta era codul, cifrul... Codul lui Alexandru... Și dincolo de el... dincolo de el... Bucuria succesului mă paraliza. Tăceam Înfrigurată, evitând să fac cea mai ușoară mișcare, ca nu cumva vraja să se destrame și să mă trezesc din amețeala speranței că reușisem. Dar reușisem oare? Dacă totuși greșeam undeva? Dacă tot ce Îmi suna logic și verosimil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o pulpă. îl înșela, îl înșela, ce să-i faci. Pe când, ia uite-l pe săracu turc cum linge sare, ca oile, vai de mama lui. Și poate că în ultimul timp Sevastița nici nu-l mai înșela, că bătrânul paralizase nițel până la genunchi. Dacă mai urca nițel paralizia... Vel comisul înghiți încet, apoi bău o stacană cu vin. Se simțea mai bine, mai înțelegător cu toate. Săracu’ turc. Și poate că va mai urca și paralizia lui taică-său măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
greu, puteam da și cu barosul. Episodul 157 CONTINUĂ POVESTEA CĂPITANULUI TRESORO După ce străbunicul, nemaiputând îndura la vârsta lui tot felul de ocheade deșuchiate pe care i le făcea Giacometa, tânăra slujnicuță ce-l îngrijea cu speranța că el, așa paralizat cum era, o va lua de nevastă și-i va lăsa ei averea, după ce deci dânsul s-a dus în lumea drepților cu gândul ca măcar acolo să scape de toate nepoftitele frumoase care, din pricina banilor, l-au luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apa care rămâne la fund. — Problema nu este uleiul... - spuse Sam Muller. Problema e că nu știm ce fel de ulei este, nici ce substanțe chimice conține. Există substanțe ce se dizolvă în apă și ne pot omorî, orbi sau paraliza. În ceea ce mă privește, nu sunt dispus să risc. Majoritatea tovarășilor săi arătară, într-un fel sau altul, că sunt de aceeași părere cu el, așa încât, la un moment dat, Mecanicul ridică mâinile în sus, cerând să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dialogul decurge mereu ca și cînd unul care a văzut Spania ți-ar descrie Alhambra și tu ascultîndu-l te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e intelectul. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
singur și oprindu-se În dreptul fiecărui felinar. Așa l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu știu, de la o vreme mă Îngrijorează tot mai mult mila copleșitoare pe care mi-o trezesc toate făpturile cu care vin În contact. Îmi paralizează simțul critic. Altădată eram convinsă că exacerbarea urîtului și a răului din om este singura metodă de a-i trezi spiritul, de a-l face să acționeze, să iasă din inerție, să se distrugă pentru a se recrea. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și totuși persist, inventez trucuri, găsesc metode, Îi scot din cotloane cu mătura sau cu cîrpa Îmbibată de apă, născocesc incendii, uragane, revărsări, Îi silesc să se apere, Îi aduc În cîmp deschis și lovesc. CÎtă viață zemuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a amînat-o pentru că nu avea cărămizi și a găsit cărămizi și a amînat-o pentru că nu avea scînduri și a găsit scînduri și a amînat-o pentru că nu avea... și pînă la urmă a făcut-o fără... și s-a prăbușit - Îmi paralizează orice bucurie a neprevăzutului, Îmi anulează uimirea descoperirii. Lumea nu ne este povestită În cuvinte. Lumea este tot ce are ea. Aprinzi o lanternă și o vezi. Cuvintele sînt pentru orbi. Spune-i unui nevăzător „Ce superb răsărit de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erau înotători de excepție. Cu zeci de ani în urmă, Beppo descoperise Oceanul Indian și de atunci călătorea în fiecare vară împreună cu tovarășii lui de muncă și bineînțeles cu soția și fiul lor. Pe Beppo îl doare inima, simțindu-se ca paralizat la gândul că acești dragi tovarăși de muncă și călătorie nu mai sunt. Afacerile merg prost, tipăritul albumelor de artă a devenit extrem de scump. Toți acești artiști lombarzi - Rafael, Leonardo, Tizian, Di Albano, Veronese, Guido Reni, Mantegna sau Salvatore Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a căzut următoarea întrebare a tinerei și îmi dau cuvântul că aproape imediat am simțit o durere cumplită în moalele capului, ca și cum cineva m-ar fi lovit extrem de puternic în acel loc folosindu-se de un obiect deosebit de dur și paralizându-mă complet. - Te crezi deștept? a continuat ea, hotărâtă să termine cu mine. Îm? Zi! Ei bine, nu ești, ți-o spun eu... Brusc mi-a venit să leșin, văzându-l ca prin vis pe Maro cum tocmai spunea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
răspunsurile miilor de întrebări care nu încetează să mă urmărească din clipa în care m-am născut. Să mă sprijin, cu mâinile mele uscate și sângerânde, de pervazul interior al ferestrei, să mă împing cu stârvul meu insensibil de picior paralizat în cine știe ce obiect aflat la capul patului meu, pentru a căpăta un sprijin nesperat, și-apoi să mă ridic cumva cu forța singurului braț pe care îl mai pot mișca. Ah, cât de greu... fiecare secundă a trupului meu bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind după o femeie care-mi prinsese privirea și mă chema cu ochii ei groaznici, o altă femeie din mulțimea care venea spre mine să-mi arunce aceeași privire tânjitoare și imperativă. Paralizat de nehotărâre și de nevoia de a alege rapid, mă opream în loc, dar, observând că femeia care merge în fața mea se uită înapoi după mine, mă întorceam și o porneam pe urmele ei, privind și spre prima femeie care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în fața geamului florăriei prin care plantele se vedeau ca niște pete de lacrimi din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întuneric se apropie de el. Acum, dacă întindea mâna, ar fi putut să-l atingă. Se scutură cu putere și sări de pe ladă. Se dădu încet înapoi, mergând cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci negri ce dădeau impresia că absorb fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cât mai rar ca să nu se dea de gol. Auzea acum deslușit zgomotul făcut de animalul ce se apro pia. Simțea panica pătrunzându-l până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna să o rupă la fugă dar frica îl paralizase de tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tăcută, privind în gol. Cei trei se aflau la baza zonei acoperite cu iarbă. Ieșiseră din pădure în soarele puternic de pe platoul înclinat. În momentul acela, Cristian se simți ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase total. Ceva copleșitor îl amenința fiind gata să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]