656 matches
-
că evenimentele să se întâmple de la sine. Guvernul de tranziție din Ucraina este foarte slăbit după criza care a afectat atât integritatea teritorială, cât și suveranitatea națională. Țară se află în pragul falimentului. Riscul că puterea de la Kiev să rămână paralizată și să se prăbușească nu este de neglijat în aceste circumstanțe nefavorabile. Ucraina ar putea să cadă într-un fel de neutralitate forțată din cauza influenței Moscovei. Amintim că liderul de la Kremlin a fost convins încă de la Revoluția Portocalie din 2004
Scenarii periculoase. Cele trei alternative ale lui Putin după anexarea Crimeei la Rusia by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41094_a_42419]
-
din corpul nostru se petrec fără nici cea mai mica intervenție din partea noastră. Poate chiar acum digeram, respirăm sau mâncăm, iar sistemul nostru imunitar lupta contra bolilor infecțioase care ne-ar putea amenința. Dacă corpul nostru ar fi în întregime paralizat, am avea un singur mod de a fi: ne-am conștientiza prezenta. Chiar simplul fapt că spunem “corpul meu” înseamnă că acesta este ceva care avem, nu ceva cu care ne identificăm. Gândurile noastre vin și pleacă tot timpul într-
Emoții care ne pot vindeca: Cunoaște-te pe tine însuți! () [Corola-journal/Journalistic/65568_a_66893]
-
de la geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate înșelate încurcate tulburate învolburate secate terminate implicate sfidate insultate torturate somate paralizate decapitate împușcate exterminate înghețate nerăzbunate și doar una singură răsărind strălucind înflorind Mi-au promis cî vor veni ăn dimineața aceea Mi-au promis că vor veni în dimineața aceea nu au venit doar ei mă puteau ajuta așa că am
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-mi înfloresc pe trup... Licuricii nopților de august, îmi luminează drumul ce fumega, paralizat, plutind în derivă... Mai pustiu că oricând, mă destram în lumina vie a soarelui, bântuind printr-un tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste, îmi împart cu tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram... Învăluiți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
picioarele amestecate cu mâinile și cu ochii dați peste cap. Toți lăsau un ban pe pieptul bietului neom care rămânea uitat acolo până seara. Printre copii, cel mai popular personaj din uliță era Frochi. Nebunul târgului, cu jumătate de obraz paralizat, avea un râs sarcastic, veșnic întins pe jumătatea bună a chipului, enigmatic și obsedant pentru mulțimea plozilor care, îndată ce Frochi apărea pe stradă, îi alcătuiau alai. Sănătos tun, nebunul o făcea ba pe șchiopul, ba pe câșul și câteodată îl
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aceeași beznă ca pe câmp, un zăduf și mai mare. Și tu? O umbră se dezlipi de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa? Ba da, ba da. Cum era îmbrăcat? Prost. Cred că-i ceferist. Soacră-mea, care se pricepe, zice că-i mecanic de locomotivă. Hm! Să nu fie... Ce să fie? Nimic. N-are importanță. L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cheever trișează atunci când încalcă protocolul și-și anunță soția să părăsească imediat Chicago-ul care urmează să fie pus sub carantină, dar regizorul îi repară greșeala atunci când îl face donatorul propriului vaccin băiatului vecinului. Când vaccinul este descoperit, sistemul economic paralizat își revine pentru a furniza cât mai multe doze, iar ordinea vaccinării se face prin tragere la sorți. Reacția dură a lui Mitch care împiedică sărutul dintre fiica sa și prietenul ei adolescent ca și ea din considerente de securitate
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
un timp măcar trebuie să-l lăsăm să-și vie înfire, nu putem trece peste el. Ar trebui să-i vorbești personal. Multe zile Conțescu șezu întins pe pat, foarte amărât și taciturn. Își mișca cu maximă forță degetele brațului paralizat, căutând să le dezmorțească. Ca să nu se obosească vorbind, G. Călinescu făcea numai semne. Încolo, mânca bine, era liniștit și se întrema. Într-o bună zi făcu semn că vrea să se dea jos, și chiar se dădu, ajutat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Încolo, mânca bine, era liniștit și se întrema. Într-o bună zi făcu semn că vrea să se dea jos, și chiar se dădu, ajutat de Hergot. Se așeză într-un fotoliu și aci își întinse cu prudență mare brațul paralizat și făcu sforțări de a mișca degetele. Brațul îi era mult mai slobod. Puțin după aceea, Conțescu spuse limpede lui Hergot: - Să-mi aduci aparatul electric! Acesta avea un mic aparat de electrizare cu tuburi Crookes, care-i plăcuse odată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tăcuse și, odihnindu-se, se dezlegase la limbă. Încolo, paralizia mâinii persista. Sunt oameni care durează ani de zile după asemenea accidente. Suflețel, vizitîndu-l pe Conțescu, îl surprinsese într-un gest interesant. Acesta se străduia să apuce cu degetele mâinii paralizate dosarul medical, ajutîndu-și mâna bolnavă cu cea sănătoasă. Experiența reușise în parte. Oricum, bolnavul mișca mâna din umeri, o putea ridica puțin, iar degetele aveau o îndoire crispată, ca și cum ar fi fost înghețate. Conțescu își freca mereu mâna bolnavă, mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună prea multă rezistență. Acum fluxul vieții lui imaginare era întrerupt de cîte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mintea ei să fi apucat să moară. Teroarea șiroi pe ea ca o transpirație înghețată. Știu că dacă nu se va smulge chiar în acel moment din fascinația și irealul cavernei-cavou avea să rămână acolo pentru totdeauna, ca o omidă paralizată, pradă vie pentru monstrul ce zvâcnește alături, în oul său. Făcu efortul vieții ei ca să se-ndepărteze, încet, de mormânt și apoi s-o ia la fugă, țipând fără să-și audă țipetele, pe dalele multicolore. Fugi la întîmplare, ore
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în film, mușchii feței ei oglindeau emoțiile celor ce luptau și iubeau (dar niciodată nu făceau dragoste, nu-și suflau nasul, nu trăgeau vânturi, nu sughițau, nu râgâiau, nu-și uitau prohabul dezbumbat) acolo, dincolo de fereastra dintre realitate și vis. Paralizată, inconștientă, trăia filmul atât de intens, de parcă ar fi fost proiectat nu pe ecranul sălii (un cearceaf murdar și sfîșiat), ci pe osul neted al țestei ei, în fața lobilor frontali, în carnea albă a cărora ariile asociative se-aprindeau și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a eului din timpul veghei. O forfotă de monștri mi se ivea sub pleoape de cum mă ghemuiam în pat și-nchideam ochii. Cranii putrezite, fețe indescriptibile, șoapte teribile în urechi mă chinuiau până dimineața, când, de-atîtea ori, mă trezeam complet paralizat și nu puteam face nici cea mai mică mișcare timp de minute-ntregi, deși mintea mea încerca disperat să comande ferm, să aibă credință, să nu se-ndoiască. Parcă ordonam muntelui să se azvârle în mare. Și venea noaptea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dacă mi-aș fi întins atunci mâna și i-aș fi atins cu degetul meu unghiile lui înnegrite de cizmar? Dacă m-aș fi transferat în trupul lui de martir? Aș fi rămas să zac acolo, pentru totdeauna, un cifotic paralizat, murdar de excremente, pe jumătate putred, privind tavanul cu ochi înspăimîntați, pe când el, în trupul meu de adolescent, ar fi alergat către lumea tomnatică, aurie în soare, de dincolo de ferestre. Am zâmbit, căci, în definitiv, nu mi-ar fi displăcut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a trecut prin creierul nostru? Știa Cedric că până și ezitarea lui în fața restaurantului a fost gândită de altcineva, doar ca să dea prilej unei pagini despre irealitate? Ceva ne face să credem că știa, că toți știm. Că, asemenea marilor paralizați, cei ce ne zâmbesc din poze încearcă disperat să miște măcar un mușchi pe fețele împietrite, să clipească din pleoapă, măcar o dată la un deceniu, adunîndu-și toate puterile, ca să dea un semn că sânt vii, că simt și gândesc, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de dincolo de Rin. Acelei armate i s-a alăturat și un contingent numeros de huni. Tatăl meu s-a luptat acolo, dar a fost înfrânt și se retrage spre Aventicum. Sapaudia e invadată. Pentru o clipă, Sebastianus se simți ca paralizat: din câteva cuvinte, Chilperic schițase cadrul unui dezastru. — Dar... Spuneai că Reinwalt e un mare războinic și că își dovedise din plin fidelitatea! Chilperic, descumpănit, desfăcu brațele și ridică din umeri: — Ce vrei să-ți spun? Dacă nu teama, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
firmă la spital merge cu mașina. Doar un drum durează cincizeci de minute. Mașina e de la firmă și cei de acolo îl lasă să o folosească și după program. Știu că se duce la spital, la sora lui care e paralizată. Tatsuo le e foarte recunoscător. Seara, după muncă, se urcă în mașină și conduce până la spital. Cam o oră vorbește cu sora lui diverse lucruri. O ține de mână, îi dă să mănânce iaurt de căpșune, fac exerciții de vorbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
parcă erau de la forțele speciale. Erau scoși afară pe tărgi câțiva observatori, care păreau deja grav afectați. Le curgea saliva și aveau ochii dați peste cap. Unul din ei nu mai avea nici un fel de reacție. Altul parcă avea trupul paralizat, nu putea să meargă drept și gemea de durere. Circulația de pe stradă a fost oprită, mașinile de poliție și de pompieri veneau una după alta. M-am hotărât să merg cu JR până la Yūrakuchō, apoi să iau autobuzul de la Shibuya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îndemînarea mea se îndoiră; îmi desfăcui tot meșteșugul și toate chipurile înotării înaintea ochilor blejdiți ai acelor ce mă privea. Dar deodată simții în coapsa dreaptă un fel de descărcare electrică atât de tare încît jumătate trupul mi-l simții paralizat; eram pe spate; deodată mă întorsei pe pântece ca să ajung mai curând la vas; însă văzui că nu poci de nu mi-or da ajutor. Jumătate râzând, jumătate bând la apă fără voie, ceream prăjina, întinzînd brațul drept afară din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tata de partea lui de proprietate asupra firmei, să vină pur și simplu aici, să se așeze din nou pe canapea și să-i facă pe părinții mei, pe care îi iubeam, atât de nevolnici în fața mea? Tata era ca paralizat, mama, țeapănă și împietrită. Numai Hackler râdea, era relaxat și foarte binedispus. Spuse într-o doară: —De tine am nevoie și de nici un altul. Hai să ștergem cu buretele ce-a fost, ce ne-a dezbinat. Tu vei fi directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de bucăți, dar spiritul meu nu va înceta niciodată să se lupte! Norocul meu a luat repede sfârșit. În vara lui 1937, Shanghaiul se află sub ocupație. Steagul Japoniei flutură pe vârful celei mai înalte clădiri din oraș. Metropola e paralizată. Își închide porțile și ultimul studio. Sunt complet lefteră și m-am mutat cu Zhang Min. Am ajuns să ne purtăm o mare afecțiune unul față de altul. Soția lui l-a părăsit din cauza mea. Dar eu nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Urăsc această atmosferă, umiditatea ei. Eu am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în pielea mea. Kang Sheng este cel care mă informează de sifilisul lui Mao. El, din nou. Sunt paralizată de mânie. Mă holbez la bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care li se par lor că ar face parte din clasa de sus. Ei sfâșie hainele confecționate din mătase, rup pantalonii cu tur îngust și taie pantofii din piele cu botul ascuțit. Poliția e atacată ca „mașinărie reacționară” și e paralizată. Studenții și muncitorii alcătuiesc facțiuni și încep să se atace unii pe alții pentru controlul teritoriilor. Economia țării stagnează. La ședința Biroului Politic din Beijing, vocea vicepreședintelui Liu e răgușită. În fața întregului său cabinet, el formează din nou numărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]