732 matches
-
face față situațiilor dificile. Nu aveam încredere în asta. După coborârea sicriului, Sebastian și cu mine am mers să ne exprimăm condoleanțele și am fost imediat rugați să mergem la casa familiei Fine pentru o gustare. Nimeni nu folosea cuvântul „parastas“. Poate era considerat vulgar. Am fost surprinsă să văd că, în afară de doctorul familiei și soția sa, eram singurii invitați. Acesta era tiparul familiei Fine: o mulțime de cunoștințe, dar nici un prieten apropiat. Dominic și Sebastian vorbeau cu voci coborâte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pioșeniei care cu timpul au devenit adevărate cutume: oamenii trebuie să se închine și să facă de multe ori semnul Sfintei Cruci când se trag clopotele sau când trec pe lângă biserici, troițe. Se fac nenumărate procesiuni la Sfintele Moaște iar parastasele se fac în fiecare Duminică împreuna cu pomenirea morților și creștinul ortodox are acces nelimitat la rugăciune în biserică sau pentru a aprinde câte o lumânare pentru cei dragi vii sau morți. Aceste obiceiuri au un rol prea puțin conștientizat
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Mi-a fost șef, la brutărie. Om de treabă“. „N-aș prea zice“, dă din cap căruciorul. „Dar nu mă mai pronunț, dacă tot a plecat.“ „Ce adunări de partid organiza“, surâde visător cocoșelul. „Mergeam p-ormă și la «Primu’ parastas», la tov. Olimpiu. Peste drum de Pătrunjelu’. Tochitura aia, mai ții minte? Și șlibovița cu pere? Și alea de le ziceam... Le ziceam, așa, de caraghioslâc, de se-amuza tovii.“ Ascult și nu ascult astfel de discuții. Sunt mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar cât de dureros este să le trăiești. Să știi că nu mai sunt speranțe. Să contempli mlaștina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
culesesem de pe jos. De multe ori ne prindea educatoarea și ne ardea cu bățul la palmă. Ne confisca averile și, din suma adunată, cumpăra bomboane cu lapte pe care le Împărțea la toți copiii. De sărbători sau când se făceau parastase, așteptam cuminți la intrarea În biserică. Când ieșeau babele cu colivă, ne dădeau direct În palmă, cu lingura, ne puneau să zicem bogdaproste și ne speriau că, dacă nu mâncăm tot și Încercăm să aruncăm pomana, Doamne-Doamne o să ne pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la lumânare! Și nici nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei În jurul mesei Întinse, pentru botez, pentru parastas, pentru nuntă, zâmbind stânjeniți În tăcere, și tu strigând, nervos: Eu sunt, doar c-am luat niște kilograme În plus când am trecut de la țigări la pipă! Dar nici atât de gras n-am ajuns, ca să nu mă mai recunoașteți! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
al cui e! — L-au trimis aici să ne Încerce! Vrea s-audă ce zicem, ce vorbim, ca să ne spună! — Sssssst! Noi n-avem rude dincolo, străine! — Noi avem doar pe unul, care e mort de mult! — I-am făcut parastasul de șapte ani! — De paisprezece! — De douăzeci și unu! — Un impostor! — Un informator! — Nu-l vezi cum se uită În toate părțile? Cum... — Nimeni dintre ai noștri n-a plecat afară, Înțelege, străine! Noi n-avem nici un neam dincolo! Noi n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i, Doamne! Ah, cât se zbate sufletul ca să se despartă de trup! Spre Îngeri ridică ochii, dar Îngerii... Am Încercat iar să mi-o amintesc pe Buni, așa cum era ea, Împreună cu noi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Buni, față de care avea un atașament bolnăvicios, un adevărat cult, l-a lăsat și atunci el ce avea altceva de făcut decât...? — S-ar părea că Buni a fost de trei ori logodită. — De la Victor știu că el numai pentru parastasul lui Buni a acceptat să vină. * — Cine spunea că Buni era gravidă În patru luni când a lăsat-o? — În șase. Dar a pierdut sarcina, a căzut pe scară! — Acum Traian plătește că a lăsat-o pe Buni să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că Buni era sclerozată! — Să fi fost Buni În locul lui, ar fi știut să se poarte! — Femeile află de la mine că sunt altfel decât bărbații! — Mai sentimentale! — Mai sensibile! — Mai interesate! — Victor ținea să-i facem acum, cu Traian, un parastas, dar n-a primit aprobare de la profesorul Stan. — Să vedem dacă Traian Întreabă de Buni! Dacă se duce la biserică, dacă Încearcă să afle cine i-a făcut pomenirile. — Să vedem dacă scoate portofelul! — Dincolo, la ei, nu sunt parastase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
parastas, dar n-a primit aprobare de la profesorul Stan. — Să vedem dacă Traian Întreabă de Buni! Dacă se duce la biserică, dacă Încearcă să afle cine i-a făcut pomenirile. — Să vedem dacă scoate portofelul! — Dincolo, la ei, nu sunt parastase! Îi arde și-i ține Într-o urnă pe șemineu! — Ferește-mă, Doamne! — Din propria mea experiență vă mărturisesc că dacă Buni a vorbit atât de des de el Înseamnă că Îl aștepta să se Întoarcă. — La ce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rezolve. Dintr-o sală iese o gogonea - e profesoara de tehnologie a comisiei. Vrea suc de roșii natural. Președintele se jenează, tremură din cioc: haideți doamna Fulga, chiar așa? aveți înăuntru tot ce vă trebuie! Gogoneaua e totuși nemulțumită de parastas: sunt anemică, domnule președinte! Ce știți dumneavoastră? În Universitate e boierie! Noi, în secundar, ne mâncăm viața cu golanii ăștia! Fac criză de spasmofilie dacă nu beau ceva de roșii! Universitarul dă din mâininu mai vrea să audă nimic. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau unde se nimerea, cu fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe forțele lor. În mai puțin de cinci minute luau și ei parte la parastasul din autobuzul blestemat. Mă simțeam ca un actor care stoarce lacrimi din ochii spectatorilor, un erou de telenovelă. În cele din urmă, câțiva smiorcăiți au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zgâi și tu la mine, măi, Dinulache, că mă deranjează, zău! îl roagă el pe Avocat, care părea să fie singura persoană în stare să-l vadă și să-l audă. Ce, te pomenești că n-ai mai umblat pe la parastase? Avocatul cască binișor din fălci și respiră anevoios, receptându-și îndărătnic propriul puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gogu, deși încă neconsolat, credea că, de vreme ce destinul a mînat-o la țară, în zilele cele mai periculoase, nicăiri n-ar avea odihnă mai mare sufletul ei atât de neastâmpărat în viața aceasta, decât acolo unde a găsit-o moartea. La parastasul de trei luni, vor merge cu toții. De altfel, cu aceeași ocazie, el ar vrea să-și vândă moșia lui de la Lespezi, poate și pe a Nadinei de la Babaroaga. Evenimentele acestea I-au zdruncinat prea mult. N-ar mai avea inimă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
enoriașii în sat. Preotul tânăr, îmi spune un bătrânel cu care mă întrețineam la vorbă, vine în sat doar la slujbele duminicale sau la alte slujbe ale sărbătorilor sfinte de peste an, la cununii religioase, botezuri și înmormântări sau la vreun parastas, ori cu moliftele cerute de anumite sărbători creștine. Aflu că are numele de familie Apopei și gândul mă duce spre genealogia lui. Poate cu generații în urmă, vreun străbunic sau stră-străbunic o fi fost popă în vreun sătuc de pe plaiurile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
stupoare. Caut așadar doctorand (la fără frecvență, că nu mai avem bani de bursă...) să analizeze într-o teză ce va face vîlvă, garantez, acest „stil cultural” care poate aspira, îndreptățit, la titlul de brand de țară ! Cărți poștale și parastase Zilele trecute am fost la Sulina, după aproape jumătate de secol. Aveam amintirea învăluită în mister a cimitirului cu nume străine de aventurieri și funcționari ai Comisiei Dunării și vagi imagini de case vechi ale unei lumi apuse, înșirate de-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre nevestele ideale : o italiancă focoasă la tinerețe, o franțuzoaică rafinată la maturitate și o româncă gospodină mai spre asfințit. Motivul ? Fac astea niște parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească Dumnezeu pe cel care ar spune ceva de rău despre morții noștri ! Vorba unui amic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o italiancă focoasă la tinerețe, o franțuzoaică rafinată la maturitate și o româncă gospodină mai spre asfințit. Motivul ? Fac astea niște parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească Dumnezeu pe cel care ar spune ceva de rău despre morții noștri ! Vorba unui amic psihanalist, românii au o problemă cu ideea însăși de moștenire... Arta paricidului la români Una dintre cele mai impresionante
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să își stăpînească emoțiile în public. Unii consideră de bun-gust să nu vorbești despre cel plecat, ca să nu riști să stîrnești emoțiile celor apropiați. Fiind o țară majoritar protestantă, nu avem priveghiuri, nici parastase de 3, 6, 9 și 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și arareori sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai lasă-le, Doamne iartă-mă, i-a zis și ea, că cu ce s-alege mortu ? Dac-ai murit, cu ce te alegi ? Cu ce-ai mâncat și ce-ai trăit în viață... — Nici lui Muti nu-i plăceau parastasele, așa că eu am să-ți dau dumitale cincizeci de lei la două luni, ca să fie în amintirea ei. îți trimit carte poștală și vii să-i iei, și mai stăm de vorbă, sau ți-i trimit prin mandat, cum îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da, da, de ce nu ! De ce nu, și-aici ai găsit un cusur ? Dă-mi voie să te contrazic, madam Delcă ! Adică de ce crezi dumneata că e mai bine să te îmbraci ca o cioară în negru, să umbli numai pe la parastase și să păzești nepoții, fără ca nimeni măcar să ți mulțumească ? De ce preferi acest mod de viață ? De ce, tocmai pentru că la bătrânețe ești mai urât, să nu fii cochet îmbrăcată - un masaj, o îngrijire cosmetică ? De ce nu încerci să te întreții, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de casă tot e ! N-are suflet rău, că ea s-a gândit să-mi dea ăștia cinzeci de lei ! După ce-a murit mă-sa, ea s-a gândit să mi-i dea, în loc să facă la colive și la parastase și să-ndoape pân cimitire toți țiganii ! Toată liota de nespălați care sare pe tine cum te vede-n mână c-o farfurie ! Și bine-a făcut, că măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aflase întâmplător că avea șaptezeci de ani. Vestea o consolase întrucâtva și îi spusese lui Lucian, cu o ușurare vizibilă: ei, nu-i chiar așa de mare diferența de vârstă între noi două. Lucian o invitase să ia parte la parastasul de un an și de atunci n-o mai întâlnise. Trebuie că era de mult oale și ulcele domnișoara Saicovici. Din păcate, locuința unde au stat ai lui n-a fost proprietatea lor. A fost închiriată. N-a mai rămas
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]