697 matches
-
apoi s-a ajuns la modul de nutriție parazit. Evoluția parazitismului se produce pe baza variabilității sistemului de enzime și de adaptare la mediul nutritiv al organismelor heterotrofe. Agenții patogeni au evoluat în timp de la organisme total saprofite, la organisme parazite facultative, apoi organisme saprofite facultative pentru ca cei mai evoluați să prezinte modul de viață de paraziți obligați. Organismele saprofite obligate, trăind exclusiv pe resturile organice moarte nu produc pagube plantelor de cultură decât în măsura în care se grefează pe produse agricole perisabile
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
evoluați să prezinte modul de viață de paraziți obligați. Organismele saprofite obligate, trăind exclusiv pe resturile organice moarte nu produc pagube plantelor de cultură decât în măsura în care se grefează pe produse agricole perisabile ca, fructele, semințele, bulbii, rizomii etc. Organismele facultativ parazite trăiesc saprofit în natură pe diferite substrate dar în anumite condiții pot deveni parazite. Numeroasele ciuperci ce aparțin genului Fusarium, trăiesc ca saprofite în sol dar în condiții de secetă excesivă devin parazite pe rădăcinile sau tulpinile gramineelor producând boli
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
pe resturile organice moarte nu produc pagube plantelor de cultură decât în măsura în care se grefează pe produse agricole perisabile ca, fructele, semințele, bulbii, rizomii etc. Organismele facultativ parazite trăiesc saprofit în natură pe diferite substrate dar în anumite condiții pot deveni parazite. Numeroasele ciuperci ce aparțin genului Fusarium, trăiesc ca saprofite în sol dar în condiții de secetă excesivă devin parazite pe rădăcinile sau tulpinile gramineelor producând boli grave. Grupa organismelor facultativ parazite este deosebit de importantă din punct de vedere fitopatologic căci
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
pe diferite substrate dar în anumite condiții pot deveni parazite. Numeroasele ciuperci ce aparțin genului Fusarium, trăiesc ca saprofite în sol dar în condiții de secetă excesivă devin parazite pe rădăcinile sau tulpinile gramineelor producând boli grave. Grupa organismelor facultativ parazite este deosebit de importantă din punct de vedere fitopatologic căci dintre acestea, prin adaptare apar alți agenți patogeni saprofiți facultativ sau paraziți obligați, valoarea inoculului acestora fiind dificilă în apreciere. Organismele facultativ saprofite trăiesc ca parazite în cea mai mare parte
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
a vieții lor iar în perioadele nefavorabile devin saprofite. Din această grupă fac parte marea majoritate a agenților fitopatogeni care parazitează în perioada de vegetație a gazdelor iar în timpul repaosului vegetativ saprofitează resturile organice rămase pe sol (Venturia inaequalis). Organismele parazite obligate trăiesc ca parazite pe organismele vii fără a se putea acomoda vieții saprofite nici măcar în condiții de laborator. Din această grupă fac parte ciupercile din fam. Peronosporaceae, fam. Erysiphaceae și cele din ord. Uredinales care, au și o strictă
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
apoi pe măsură ce presiunea selecției crește, când se introduc în cultură soiuri rezistente, ele încep să se înmulțească și produc epidemii. În urma interacțiunilor foarte variate între gazdă și parazit apare specializarea fiziologică a patogenului care modifică rezistența gazdei. La unele ciuperci parazite obligate, saprofite facultativ sau parazite facultativ, există forme specializate și varietăți adaptate la o singură specie gazdă (Blumeria graminis, f. tritici, f.sp. hordei) și forme specializate sau varietăți care pot ataca mai multe specii (Fusarium oxysporum f.sp. solani
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
când se introduc în cultură soiuri rezistente, ele încep să se înmulțească și produc epidemii. În urma interacțiunilor foarte variate între gazdă și parazit apare specializarea fiziologică a patogenului care modifică rezistența gazdei. La unele ciuperci parazite obligate, saprofite facultativ sau parazite facultativ, există forme specializate și varietăți adaptate la o singură specie gazdă (Blumeria graminis, f. tritici, f.sp. hordei) și forme specializate sau varietăți care pot ataca mai multe specii (Fusarium oxysporum f.sp. solani). În cadrul luptei integrate, în vederea prevenirii
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de la plantele bolnave constituie de asemenea o sursă de conservare a virusurilor, micoplasmelor, bacteriilor și ciupercilor patogene. Plantele perene cultivate cât, din flora spontană, ca și insectele-vectori pot constitui de asemenea rezervoare de organisme patogene ca, virusuri, molicute sau ciuperci parazite. Plantele gazdă intermediare ca cele din ciclul Uredinalelor constituie nu numai un loc sigur de conservare a inoculului ci și o sursă de apariție a noilor rase fiziologice, căci în interiorul organelor lor au loc hibridările între diferite sușe ale aceluiași
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de densitatea inoculului și de frecvența infecțiilor seminale. Transmiterea prin vânt Curenții de aer pot transporta la distanțe uneori apreciabile sporii a numeroase specii de ciuperci, particule de sol contaminate sau vectori infecțioși și chiar bacterii. O parte dintre ciupercile parazite prezintă un mecanism de proiecție specializată a sporilor ca, proiectarea ascosporilor de pe apotecii prin presiunea exercitată de parafize. Cea mai mare parte a sporilor rezultați din înmulțirea vegetativă, asexuată și chiar sexuată sunt vehiculați de către vânt, dar pentru ca infecțiile să
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
agregat sau la pneurile tractoarelor, combinelor iar transportul produselor vegetale fără a fi condiționate în prealabil (sfeclă cu pământ pe ea, tuberculi etc.) induce posibilitatea vehiculării inoculului în zone ce nu erau contaminate. Transmiterea prin insecte, ciuperci de sol, plante parazite și vectori animali Virusurile, molicutele (micoplasmele), bacteriile și chiar sporii unor ciuperci pot fi ușor vehiculați de către insecte și vectori animali. Insectele din grupa afidelor, cicadelor, tripșilor, acarienilor și nematozii, transmit în mod curent virusurile sau micoplasmele pentru că ele se
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
prin zoosporii lor virusurile plantelor. De exemplu, virusurile pot fi transmise de ciuperci din genurile Olpidium, Synchytrium iar rizomania sfeclei este în mod curent transmisă prin zoosporii ciupercii Polymyxa betae. Păsările sunt agenți vectori ocazionali ai bacteriilor, ciupercilor și fanerogamelor parazite în măsura în care inoculul infecțios consumat odată cu părți din plantă rămâne viabil după trecerea prin tubul lor digestiv. Păsările migratoare au adus în Franța agentul patogen al focului bacterian al Pomoideelor, la 10-15 km în afara zonelor cunoscute ca fiind contaminate din Anglia
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
al Pomoideelor, la 10-15 km în afara zonelor cunoscute ca fiind contaminate din Anglia. Semințele de vâsc sunt deplasate de către păsări care consumă fructele și datorită viscinei semințele se lipesc de ciocul lor și vor fi duse la distanțe mari. Plantele parazite ( Cuscuta) pot fi vectori frecvenți ai virusurilor din plantele gazdă deoarece prin haustorii lor ele absorb paralel cu seva elaborată și virusurile existente, iar când ele vor parazita o plantă sănătoasă virusul va trece tot prin haustori în noua gazdă
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
se găsește în sucul plantei (contagium vivum fluidum). Natura virală a VMT este definitiv stabilită în 1935 când STANLEY obține paracristale iar în 1936 BAWDEN analizează virusul și constată că este o nucleoproteidă. Caracterele și proprietățile virusurilor Virusurile sunt entități parazite obligate, desfășurând activitatea lor numai în celulele vii. Se consideră că sunt parazite absolute întrucât procesul de dezorganizare și de sintetizare patologică este inițiat doar de ele, obligând celula parazitată să realizeze acest proces. Particula virală denumită și virion sau
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
asemenea, vectorii cei mai frecvenți ai fitovirusurilor; prin nematozi transmiterea este destul de frecventă, aceștia păstrând capacitatea de a retransmite virusul cel puțin 30 dezile ca în cazul speciilor Xyphinema index și X. italiae ce atacă vița de vie; prin ciupercile parazite cum ar fi: Olpidium brassicae ce transmite virusul necrozei tutunului, Synchytrium endobioticum ce transmite unele virusuri la cartof și Polymixa betae transmite virusul ce produce rizomania la sfecla de zahăr. Modificări citologice, anatomice și fiziologice induse de virusuri la plante
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
fiind cunoscute azi ca organisme de tip MLO (Mycoplasma Like Organism), denumire adoptată din cauză că înmulțirea acestor microorganisme prezintă o asemănare cu înmulțirea ciupercilor. Caracterele și morfologia molicutelor Molicutele sunt parazite facultative putând trăi în mod saprofit dar și în mod parazit. Corpul lor este alcătuit dintr-o celulă lipsită de o membrană celulară propriu-zisă prezentând doar o membrană citoplasmatică. Compoziția chimică este de natură nucleoproteică, având atât ADN, ARN cât și proteine. Faptul că posedă enzime induce proprietatea de a avea
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
sănătos; transmiterea prin vectori se realizează în majoritatea cazurilor prin cicade care în momentul hrănirii achiziționează micoplasma care apoi o vor retransmite la plantele pe care le vor ataca. Dintre vectorii micoplasmelor mai fac parte afidele, acarienii și chiar plantele parazite (cuscuta) ce iau micoplasma și o trec în organismele sănătoase parazitate mai târziu. Simptomele și determinarea micoplasmelor produc la plante boli grave cu evoluție sistemică întrucât multiplicarea lor rapidă în floem duce la blocarea circulației substanțelor nutritive spre rădăcini provocând
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
în urma atacului hipertrofierea caliciului și lignificarea fructelor ce nu ajung să se coacă și să aibă culoarea roșie caracteristică. Agentul patogen Mycoplasma are particule sferice, eterogene cu diametrul de 50-80 µm în diametru, ușor deformabile. Epidemiologie Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparțin la 10 familii botanice. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta și de insectele Hyalestes obsoletus, Euscelis plebejus și Macrosteles laevis. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizează prin
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
ce pot transmite micoplasma. 4.3. Bacteriile fitopatogene Această grupă de organisme fitopatogene a început a fi cercetată din secolul trecut când BURRILL (1881) a studiat arsura merilor, iar E.P. SMITH a pus bazele fitobacteriologiei. Bacteriile sunt organisme heterotrofe, facultativ parazite. STAINIER dă definiția unanim acceptată a bacteriei care "este o celulă procariotă fără nucleu organizat, fără forme evoluate de înmulțire (meioză, mitoză) cu material genetic ce se găsește în citoplasmă și se numește nucleoid" Corpul bacteriilor este un dermatoplast alcătuit
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
1 %. 4.4. Caracterelor micromicetelor Ciupercile aparțin regnului Fungi, încrengătura. Eumycota și sunt organisme eucaryote. Ele constituie un grup de organisme heterotrofe, ubiquiste, extrem de bogat în specii ce prezintă structuri și caractere biologice foarte diverse, adaptate modurilor de viață saprofite, parazite sau simbiotice, fiind lipsite de pigmenți asimilatori. 4.4.1.Aparatul vegetativ al ciupercilor Aparatul vegetativ al diferitelor grupe taxonomice de ciuperci este divers constituit. Astfel, la cele mai primitive ciuperci din cl. Chytridiomycetes corpul vegetativ este unicelular, sub forma
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
cleistotecii, peritecii sau apotecii iar basidiile pot fi în basidiofructe (carpofori) sau basidii sclerificate-teliospori. Vâscul de stejar Loranthus europaeus formează pe plantele gazdă tufe mici, de 20-50 cm înălțime, cu tulpini foarte fragile, dicotomic ramificate, de culoare cenușie. Plantele total parazite se clasifică în două grupe: a. plante holoparazite cu haustori pe rădăcinile plantelor gazdă, de aici făcând parte reprezentanți ai fam. Orobanchaceae și Scrophulariaceae . Lupoaia Orobanche sp., sunt plante anuale sau perene, parazite, cu o tulpină simplă sau ramificată, cu
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
dicotomic ramificate, de culoare cenușie. Plantele total parazite se clasifică în două grupe: a. plante holoparazite cu haustori pe rădăcinile plantelor gazdă, de aici făcând parte reprezentanți ai fam. Orobanchaceae și Scrophulariaceae . Lupoaia Orobanche sp., sunt plante anuale sau perene, parazite, cu o tulpină simplă sau ramificată, cu frunze scvaviforme și inflorescențe terminale în formă de racem, spic sau corimb. Florile zigomorfe, au petale unite ca un tub și formează ca fruct o capsulă uniloculară cu foarte multe semințe mici. În
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
În urma procesului sexuat, în organele parazitate, apar oospori de 30 37 µm, galbeni-aurii, cu suprafața rugoasă, din care în anul următor ies 5 8 zoospori biflagelați. Epidemiologie. Patogenul rezistă de la un an la altul prin oospori dar și prin miceliul parazit din cruciferele perene. În cursul vegetației, răspândirea zoosporangilor este asigurată de vânt, ploaie și apa de irigație. Prevenire și combatere. În culturile de crucifere, măsurile de igienă culturală se impun, mai ales distrugerea buruienilor perene ce pot fi infectate. După
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de vegetație agentul patogen se răspândește prin intermediul conidiilor de tip Oidium ce germinează la temperaturi de 3-31oC, cu optimum de 14-17oC și în condiții de higroscopicitate de 95 %, la suprafața organelor. În timpul iernii agentul patogen rezistă sub formă de miceliu parazit de pe care, în primăvară, vor apărea noi generații de spori. Conidiile formate târziu în vară, produc infecții pe frunzele grâului apărut ca samulastră iar, sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi abia răsărite în toamnă. Infectarea grâului în toamnă
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
peste iarnă, asigurând infecțiile din primăvară. Pe frunzele căzute apar în primăvară peritecii cu gât lung, ce conțin asce și ascospori bicelulari și hialini, de 17-25 x 2,5-3 µm. Iernarea parazitului poate avea loc și sub formă de miceliu parazit în scoarța ramurilor. Din cercetările făcute la Iași (19571960) periteciile se formează în primăvară, după ce temperatura solului depășește 7-10oC, iar ascosporii se maturează la temperaturi cuprinse între 15-20oC. În toți anii de observații, ascosporii s-au maturat după 25 aprilie
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de limb iar pe suprafața țesuturilor distruse se observă zonalități concentrice. Ciuperca poate ataca și cariopsele din spic, acestea prezentând pete negre în zona embrionului. Agentul patogen - Rhynchosporium secalis (Oud.) Davis, fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul parazit al ciupercii se dezvoltă subcuticular, apoi trece în mezofilul frunzei unde va forma strome acoperite de epidermă (haloul brun). Pe aceste strome se diferențiază conidiofori scurți ce susțin conidiile bicelulare, falciforme, hialine, de 1220 x 2-4 µm . Epidemiologie. Sporularea ciupercii
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]