880 matches
-
corp, privindu-mă lung, cu dispreț. Părțile pardesiului se desfac și i se vede capotul. Îl iubiți mult, doamnă, dacă ați fugit la farmacie cu capotul pe dumneavoastră, îi spun, arătînd cu privirea spre pardesiul desfăcut. Brîndușa își adună iar pardesiul la piept, oftînd, învăluindu-mă într-o privire tristă. De undeva, dinspre blocurile din spatele complexului alimentar, rupe tăcerea un țipăt de femeie speriată, apoi se aud alte cîteva voci. De pe trotuarul celălalt, doi bărbați traversează strada în fugă. Probabil vreunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de vițel! strig eu cu ură, printre dinți. Da, să tăiem vițelul, dar să-l tăiem ca să facem din pielea lui bice pentru fiii risipitori așa văd eu Biblia contemporană! Brîndușa mă învăluie într-o privire încețoșată, strîngîndu-și cu furie pardesiul la piept. Vrea să mai spună ceva, dar sunetul strident al mașinii miliției, care trece spre blocurile din spatele complexului alimentar, o face să tresară; întoarce capul și privește speriată într-acolo. Rămîne așa un timp, cu capul întors, privește oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dus la poala muntelui și-am fi golit pînă la ziuă sticla luată cu noi... Cred, spun eu, uitîndu-mă spre Fulvia, cred că a fost îngrozitor... Mai mult m-a impresionat reacția unei femei. Venea dinspre alimentara, era îmbrăcată cu pardesiul direct peste capot. Cînd a văzut despre ce e vorba, a făcut o criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de durere, care mă face să mă poticnesc, dar nu vreau să mă opresc; trebuie să ajung în cameră și să mă întind pe pat. În întunericul de pe scări, imediat ce trec de etajul trei, observ o femeie îmbrăcată într-un pardesiu de culoare deschisă, care coboară. Se oprește brusc, la numai două trepte în fața mea. Eu înțeleg că nu are nici un chef să șteargă peretele cu umărul din cauza îngustimii scărilor, așa că s-a oprit pînă trec eu. Mă lipesc mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cele din colecția debutanților; acolo este și Dimineața unei lebede; aș vrea s-o caut, să mai citesc un vers, să-mi îmbăt privirea cu zîmbetul fragil al autoarei, dar las plăcerea asta pe altădată... "Cine era oare femeia în pardesiul acela deschis, care s-a oprit pe scări în fața mea?!", mă fulgeră un gînd. Ajung în mijlocul cămăruței și mă uit pe raftul amenajat de mine dincolo de bucățica de perete, acolo unde ar trebui să fie bucătăria. Caut cu privirea ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă în mașină. În aer plutesc petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion s-a așezat pe trepte și plînge... Mă zbat iar, vreau să fug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de cortina groasă pe care o coborâsem de la bun început între mine și el. Petrecerea s-a terminat în zori. Am strâns cu Georgiana prin casă și, înainte de a ne despărți, zâmbitoare și obosite amândouă, în timp ce-și trăgea pardesiul peste frumoasa ei rochie midi de culoarea cărămizii, Georgi s-a oprit brusc în hol și mi-a spus: — Uite ce e, Clara, vreau să-ți mărturisesc o chestie, pentru că suntem prietene și azi te-am simțit mai aproape ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
capu', mă! Doar să-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
morgă actul pe masa de scris a înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu priviri nostalgice. Când să iasă pe ușă izbucni: "Poftim! V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
panoramă uriașă a orașului. În anii lui mai târzii, arareori avea nevoie să apeleze la mijloacele publice de transport, dar se descurca foarte ușor, vorbea limbajul orașului. Tineri de culoare Îl opreau pe stradă ca să‑l Întrebe de costumele, de pardesiul lui sau de pălăria de fetru. Se familiarizaseră cu eleganța lui rafinată. Le vorbea despre Ferre, Lanvin. Despre cămășarul lui de pe Jermyn Street. - Filfizonii ăștia, explica el, se dau În vânt după modă. Costumația bulevardiștilor cu sacouri țipătoare și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Universității, când am ieșit În stradă pe o zi de iarnă Însorită, cu o vreme uscată, rece și cristalină, am Întâlnit o cunoștință care se numea Battle. Era un profesor, un englez care străbătea străzile Înghețate Îmbrăcat doar Într‑un pardesiu vechi, subțire. Un om de vreo șaizeci de ani, solid, rumen, cărnos, cu o față lată, Înfrigurată, plină ca un ardei roșu, gras. Avea un păr des și lung și, uneori, Îmi amintea de quakerul de pe cutia de fulgi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de quakerul de pe cutia de fulgi de ovăz. Pulsa de suficientă energie pentru a Încălzi doi oameni deodată. Numai umerii Înălțați Îți sugerau că temperatura era sub nivelul de Îngheț - umerii Înălțați spre urechi și mâinile adânc vârâte În buzunarele pardesiului, dar cu degetele mari afară. Își ținea picioarele lipite unul de altul. Nu era ceea ce obișnuiam noi să numim un „dandy”, dar purta Întotdeauna pantofi fini. Despre Battle se spunea că e un om de o cultură vastă. În privința asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai fost la vernisaj, ce profesori de-ai noștri, discursul lui, fusta scurtă din piele neagră strălucitoare a unei fete ce stă chiar în fața mea, n-am mai văzut-o printre noi, cine era domnul acela cu pălărie neagră și pardesiu, V. a stat tot timpul singură, nu mai e cu B.? mie mi-a plăcut cel mai mult tabloul 14, mie a 1, ca și colorit, dar din punct de vedere compozițional, cine e la masa de lângă pian, care, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că de douăzeci și unu de ani îi provoacă o agitație subită, Trebuie să plec! își caută pantofii tulburată, nu schițez nici un gest ca s-o opresc, i-a găsit, își strecoară cu ușurință picioarele în pantofi, eu îi țin în mâini pardesiul, o conduc, ieșim amândoi în aerul umed al nopții, se strânge de frig, tăcem câteva momente în josul străzii și eu nu îndrăznesc s-o întreb, Mi-am lăsat mașina, se întoarce ea spre mine, ceva mai departe, aici nu găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a pleca reușesc să-i pun întrebarea ce-mi stătea de mult pe buze, mademoiselle Anne est à la maison? nu-mi dau seama dacă am formulat-o corect, ea mă înțelege, tocmai îi fac sul desenul, ea își îmbracă pardesiul, non, monsieur Théodore, elle est partie à Londres, avec monsieur, Quand? și din zăpăceala ei îmi dau seama că e o întrebare prost pusă, aș fi vrut s-o întreb când a plecat, cât mai stă, își dă seama ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lapte. Asta era tot ce se găsea În frigider. Simțeam un fel de gol În stomac și nu mă Încerca, așa cum mă așteptasem, nici un fel de bucurie că eram În sfârșit liberă. mă descotorosisem de Jean-Claude ca de un pardesiu vechi, care ocupă spațiu degeaba În șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El În schimb mă apărase la vreme rea, Îmi dăduse speranță și Încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea Într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
au ajuns aici, după ce o viață învățaseră că sunt cei mai mari și cei mai tari. Acum își vindeau căciulile și șepcile, cu însemnele Uniunii Sovietice, cu 10 dolari bucata, pe mine mă strigau "Americanu'", probabil din cauza pălăriei și a pardesiului. Dar, cu toate acestea și multe altele, am simțit că sunt un popor vital, că istoria lor nu e întîmplătoare și că probabil vor renaște. Rușii pot răbda de foame, dar nu le iese din cap ideea imperială. Sunt creștini-ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mușchilor obrajilor, într-o morgă solemnă. Pentru anotimp, era învederat insuficient îmbrăcat, deși se vedea că nu lipsa, ci dorința menținerii unei ținute uniforme determina această alegere. Purta pe cap un melon, așezat rigid ca un semicilindru, pe trup un pardesiu, sau un semi-palton ușor. Ghete subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și semi-paltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată de mare gală. Contrastul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
iunie, o sesizare macabră: o persoană găsise într-un lan de orz un fragment dintr-un cadavru uman, respectiv piciorul drept până la coapsă. Părțile cadaverice erau evident sfâșiate de animale. La mică distanță au fost găsite și alte obiecte: un pardesiu de culoare bej, o vestă de culoare gri din lână, o proteză mobilă, o sacoșă de vinilin de culoare bej, având în ea două prosoape, două umbrele și o fișă medicală eliberată pe numele lui Tasica R. , de 67 ani
Agenda2004-24-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282534_a_283863]
-
D. B.) Vopsit piele Pe Bd. Gen. Dragalina nr. 10 funcționează de curând un atelier particular care vopsește articole din piele, cu vopsea de diferite culori; consemnăm câteva tarife actuale: vopsit (parker - 300 000 de lei, geacă - 275 000 de lei, pardesiu - 350 000 de lei, cizme -110 000-125 000 de lei/per. , pantofi - 75 000 de lei/per. ,). Unitatea vă stă la dispoziție în zilele de luni până vineri între orele 8,30-14,00. ( C. B.) Populări pescărești În cursul acestei
Agenda2004-16-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282325_a_283654]
-
se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu fața deschisă spre interior/ obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și mai temătoare,/ dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O tăcere
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
care-i dădeau o înfățișare de om îndărătnic și dârz. Se spălă pe mâini cu grijă, clătindu-și de mai multe ori o murdărie inexistentă. Întotdeauna făcea la fel, cu o meticulozitate exagerată. Se întoarse în dormitor, își puse un pardesiu negru, o pălărie tot neagră, împodobită cu pene, pe care n-o lua decât în ocazii solemne, și ieși în stradă. Făcu doar câțiva pași și intră hotărâtă, cu un aer foarte demn, pe ușa de alături. Urcă treptele cu
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Făcu doar câțiva pași și intră hotărâtă, cu un aer foarte demn, pe ușa de alături. Urcă treptele cu calm, fără a se opri să se odihnească, până ce ajunse în fața ușii de la etaj. Se opri câteva clipe, își netezi cutele pardesiului și încercă să-și controleze respirația, ceva cam agitată. Apoi sună o singură dată, apăsând cu hotărâre butonul soneriei. Auzi zgomotul unor pași domoli și greoi ce se apropiau, și puțin după aceea, susurul unei respirații greoaie de partea cealaltă
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]